Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 125/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-02-2012 în dosarul nr. 125/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 125 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21 FEBRUARIE 2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR A. M. C.
GREFIER OLGUȚA P.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul M. V. –A. impotriva incheierii nr. 3/09.01.2012 pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._ in contradictoriu cu intimații T. D.- A., T. D.- G., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații, prin avocat in baza delegatiei de substituire, pe care o depune la dosarul cauzei, lipsa fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se afla la primul termen de judecata, stadiul procesual recurs, au fost depuse la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratura întâmpinare formulata de intimați, taxa de timbru in valoare de 194 lei si timbru judiciar in valoare de 0,6 lei, de către recurent, după care:
Interpelat fiind, reprezentantul convențional al intimaților arata ca domiciliul intimaților este cel ales C. av. D. A. T.. Mai arata ca nu are cereri prealabile de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acorda cuvântul pe probe.
Reprezentatul convențional al intimaților solicita proba cu înscrisurile anexate la dosar.
Tribunalul, in baza art. 167, 305 cod de procedura civila încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar. Cu privire la proba cu înscrisuri solicitata de recurent Tribunalul ia act ca nu a depus inscrisuri noi.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda parților cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentatul convențional al intimaților solicita respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței recurate ca temeinică si legală. Arata ca pe rolul Judecătoriei B., in data de 09.01.2012 s-au judecat 3 dosare privind aceleași parti. In doua dintre ele instanța a rămas in pronunțare. Cheltuielile de judecata, reprezentând onorariu avocat erau pentru toate cele 3 dosare. Instanța a făcut aplicarea corecta a disp. art. 246 cod de procedura civilă întrucât renunțarea la judecata a intervenit după depunerea intampinarii.
Tribunalul, în temeiul art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
La data de 10.10.2011 sub nr._ contestatorul M. V.-A. in contradictoriu cu intimații T. D. - A., T. D.-G. a solicitat Judecătoriei B. să dispună suspendarea provizorie a executării silite pornită in dosarul de executare mr. 97/2011 al B. P. C. G..
La data de 28.12.2011 contestatorul a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere de renuntare la judecata cauzei, arătând că la data de 14.10.2011 a fost incheiat procesul verbal de adjudecare iar la data de 02.11.2011 s-a emis actul de adjudecare care a finalizat executarea silită imobiliară.
Prin incheierea nr. 3/09.01.2012, Judecătoria B. a lua act de renuntarea contestatorului la judecarea cererii si a obligat reclamantul la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecata către intimatul T. D. G..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cadrul procesului civil reclamantul are dreptul de a dispune de soarta procesului, acesta putând renunța la judecata începută de el, oricând, fie verbal, fie prin cerere scrisă conform art. 246 Cod procedură civilă.
Față de cererea reclamantului, instanța are obligația de a lua act de manifestarea de voință a părții, fără a mai analiza fondul cauzei, ca urmare a dezînvestirii acesteia, neputând refuza să ia act de renunțarea părții la judecată.
Împotriva incheierii nr. 3/09.01.2012 a declarat recurs recurentul M. V. –A., solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a încheierii recurate in sensul respingerii ca neintemeiata a cererii creditorilor de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat.
In motivarea recursului, recurentul a arătat ca încheierea a fost data cu aplicarea gresita a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă instanta de fond ar fi trebuit sa respinga ca neintemeiate solicitarile creditorilor privind plata de cheltuieli de judecata, iar in subsidiar sa facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila si sa diminueze suma solicitata de creditori cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat. Aceasta solutie se impunea având in vedere ca suma de 5.000 lei solicitata cu acest titlu de creditori este disproporționata fata de complexitatea cauzei, durata litigiului si modul de solutionare al acestuia (in cauza fiind vorba despre ordonanta presedintiala prin care s-a cerut suspendarea executarii silite, solutionata la primul termen de judecata, cand instanta a luat act de renuntarea la judecata formulata).
A mai aratat ca instanta de fond ar fi trebuit sa facă aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila, in sensul de a micsora onorariul de avocat pretins de aparatorul creditorilor, din moment ce instanta s-ar fi impus sa constate ca suma de 5.000 lei solicitata de creditori ca si cheltuieli de judecata este disproportionata fata de complexitatea si durata litigiului ce a facut obiectul dosarului_ si fata de imprejurarea ca avocatul ales al creditorilor nu a prestat servicii de reprezentare avocatiala decat la un termen de judecata.
Recurentul apreciaza ca, asa cum s-a stabilit si in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, rambursarea cheltuielilor de judecata nu se poate dispune decât in masura in care partea dovedește realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. si alții impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei). In jurisprudența instanțelor nationale, inclusiv in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a reținut ca art. 274 alin. (3) Cod procedura civila care prevede dreptul judecătorilor de a micsora onorariile avocatilor, reprezinta o exceptie de la regula potrivit careia partea care a câștigat procesul urmează a-si recupera integral cheltuielile de judecata de la partea care a căzut in pretenții.
A mai învederat următoarele:
- Litigiul in discutie il reprezenta o cerere de suspendare a executarii silite derulata de executorul judecătoresc P. C. - G. in dosarul 97/2011, pe calea ordonanței președințiale;
- Acest litigiu s-a soluționat la primul termen de judecata, ca urmare a faptului ca instanta a luat act de renunțarea la judecata a reclamantului, depusa la dosarul cauzei cu circa 2 saptamani înaintea termenului de judecata;
Recurentul apreciaza ca se impunea ca instanta de fond sa cenzureze cuantumul cheltuielilor de judecata solicitate de creditori, in sensul fie al respingerii cererii de acordare, fie al diminuarii cheltuielilor cu onorariul de avocat, astfel incat acestea sa reflecte lipsa de complexitate a litigiului si cantitatea relativa de munca depusa de avocat.
A mai precizat ca dosarul cunr._ de pe rolul Judecătoriei B. avea ca obiect suspendare a executării silite, pe calea ordonanței președințiale, formulata la data de 10.10.2011. Prin aceasta cerere a solicitat suspendarea executarii silite derulate de executorul judecătoresc P. C. G. in dosarul de executare nr. 97/201l. La data de 23.12.2011 a transmis prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire cererea de renunțare la judecata. A aratat in cererea de renunțare la judecata ca motivul pentru care a inteles sa renunțe la judecata este acela că nu are posibilitatea sa indisponibilizeze o cauțiune in cuantum de 300.000 euro (cum i se pusese in vedere prin rezolutie), dar si faptul ca executarea silita a continuat in dosarul de executare nr. 97/2011 al B. P. C..
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 indice 1, 304 pct. 9, 312 alin. 1, 2 din Codul de procedură civilă.
Intimații, legal citați, au depus întâmpinare prin care au solicitata respingerea recursului ca nefondat si menținerea încheierii atacate la legala si temeinică.
Intimații au arătat ca în ședința din data de 09.01.2012, au avut termen trei cauze, ce aveau aceleași părți, recurentul din aceasta cauza având calitatea de contestator respectiv:
· Dosar nr._, ce avea ca obiect ordonanță președințială/ suspendare provizorie;
· Dosar nr._/94/2011, ce avea ca obiect recuzare executor;
· Dosar nr._/94/2011, ce avea ca obiect contestație la executare;
Intimatii mai menționează că în toate dintre aceste dosare s-a renunțat la judecată, instanța rămânând în pronunțare pentru două dintre acestea, iar pentru unul, respectiv dosar nr._/94/2011 s-a dat termen de judecată la data de 15.02.2012. În ceea ce privește cheltuielile de judecată în prezentul dosar, respectiv dosarul nr._, intimatii le-au solicitat în considerarea tuturor acestor trei dosare mai sus menționate.
Au solicitat, de asemenea, să se menționeze expres în încheierile de ședință aferente acestor dosare faptul că suma totală de 5.000 lei reprezintă onorariu avocat pentru toate cele trei dosare (respectiv dosarul nr._ ; dosarul nr._/94/2011; dosarul nr._/94/2011) aflate pe rolul Judecătoriei B..
Intimatii precizează ca, s-a emis o singură factură pentru acest întreg proiect în valoare de 5.000 lei, cu titlu de onorariu avocat, ținând cont de următoarele activități prestate de acesta:
(i) redactarea celor 3 întâmpinări aferente celor 3 dosare în care au acordat asistență juridică;
(ii) asigurarea reprezentării la termenul de judecată pentru toate cele trei dosare, cu mențiunea că pentru dosarul nr._/94/2011 au asigurat reprezentarea clientului pentru două termene de judecată.
Cheltuielile de judecată au fost în mod corect solicitate de intimati și acordate de instanța de judecată întrucât acestea sunt datorate, având în vedere că cererea de renunțare la judecată a fost dezbătută după ce s-a depus întâmpinarea, acestia fiind citați pentru termenul de judecată din 09.01.2012 cu această mențiune.
Examinând recursul formulat, tribunalul constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 246 alin. 3 din Codul de procedură civilă, „daca renuntarea la judecată, s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli”.
În speță, se constată că intimaților le-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, sens în care au depus întâmpinare, iar ulterior acestui moment, la data de 28.12.2011, recurentul reclamant a formulat cerere de renunțare la judecată (fila 164 dosar fond). Astfel, sunt aplicabile dispozițiile legale anterior invocate, la cererea intimaților pârâți recurentul reclamant putând fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, prin reținerea culpei sale procesuale.
Se constată că prima instanță a soluționat favorabil cererea intimaților de obligare a recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, cu aplicarea corectă a legii, contrar susținerilor recurentului.
Însă, sub aspectul cuantumului respectivelor cheltuieli, se observă că suma de 5000 de lei reprezintă onorariul de avocat aferent asigurării asistenței juridice către intimați în trei dosare distincte, aspect confirmat de către părțile pârâte prin întâmpinarea depusă în calea de atac.
Articolul 246 alin. 3 din codul de procedură civilă se coroborează cu art. 274 alin. 1 din același act normativ, ce instituie regula în materia suportării cheltuielilor de judecată, stabilind că „ partea ce cade în pretențiuni, va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată”.
Suportarea cheltuielilor de judecată de partea care a pierdut procesul sau care a renunțat la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată se întemeiază pe principiul culpei procesuale în demararea unui proces, ce a condus la efectuarea unor cheltuieli de către partea adversă, fără ca pretențiile reclamantului să fie confirmate prin hotărârea judecătorească.
În același timp, legiuitorul are în vedere cheltuielile de judecată generate de respectivul demers judiciar și necesare pentru combaterea pretențiilor părții adverse, nu și cele efectuate în afara cadrului procesual și fără legătură de cauzalitate cu cererea de chemare în judecată.
Astfel, se apreciază că nu se poate solicita onorariul de avocat pentru asistența juridică asigurată, chiar și acelorași părți, în trei litigii diferite, ci partea ce nu a căzut în pretenții poate formula o cerere de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată aferente fiecărui proces. În acest sens, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată se analizează de fiecare instanță, sub aspectul temeiniciei și al dovedirii efectuării unor cheltuieli pe parcusul soluționării fiecărui litigiu.
Nu are relevanță că recurentul a renunțat la judecată în toate cele trei dosare distincte, astfel cum arată intimații și că instanța a reținut două dintre dosare spre soluționare în aceeași zi, ori că cele trei procese vizează faza de executare silită și același dosar de executare, în condițiile în care, în raport de prevederile art. 274, 246 alin. 3 din Codul de procedură civilă, partea îndreptățită trebuia să ceară în mod distinct cheltuielile de judecată aferente fiecărui proces.
Nici emiterea unei singure facturi fiscale pentru cele trei procese nu este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece acest aspect contabil nu împiedică dovedirea efectuării unor cheltuieli în mod distinct, pentru fiecare demers judiciar.
Față de cele expuse, reținând culpa procesuală a recurentului reclamant, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat aferent muncii depuse pentru prezentul dosar, cuantum, pe care tribunalul îl stabilește, în lipsa unor criterii suplimentare, care să conducă la o altă concluzie, la suma de 1666 de lei, prin împărțirea întregii contravalori de 5000 de lei la cele trei litigii diferite.
Referitor la solicitarea recurentului de aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, se reține că suma stabilită de tribunal cu titlu de onorariu de avocat nu se impune a fi redusă în raport cu complexitatea cauzei, cu munca depusă de apărător (asistența juridică, formularea de cereri, de întâmpinări).
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 din Codul de procedură civilă, recursul va fi admis, modificată în parte in parte încheierea recurată, in sensul ca va fi obligat reclamantul la plata sumei de 1666 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către intimatul T. D. G..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul M. V. –A. in contradictoriu cu intimații T. D.- A., T. D.- G. impotriva incheierii nr. 3/09.01.2012 pronunțata de Judecătoria B..
Modifică in parte încheierea recurată in sensul ca:
Obligă reclamantul la plata sumei de 1666 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către intimatul T. D. G..
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2012
Președinte, E. M. O. | Judecător, L. C. C. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, Olguța P. |
RED LC/TEHONRED O.P.
2ex/ 14.03.2012
Fond: Judecătoria B.
Judecător G. C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 914/2012. Tribunalul ILFOV | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 268/2013. Tribunalul... → |
|---|
