Revendicare imobiliară. Decizia nr. 914/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 914/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-12-2012 în dosarul nr. 914/2012
DOSAR NR._ /2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.914R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.12.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții reclamanți F. I. și F. G. M. împotriva sentinței civile nr.1994/06.04.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. 4298 /94/2011, în contradictoriu cu intimatul pârât G. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10.12.2012, când in aceeași constituire a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ , reclamanții F. I. și F. G. – M., au chemat în judecată pe pârâtul G. M., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtului G. M. să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de aproximativ 140 m.p. situat în orașul Otopeni, Județul I., . Județul I.; obligarea pârâtului G. M. la demolarea construcției edificată pe terenul în suprafață de aproximativ 140 m.p., pe cheltuiala sa, iar in ipoteza în care pârâtul refuză, solicită instanței autorizarea reclamanților să execute lucrările de demolare pe cheltuiala pârâtului; obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului situat în orașul Otopeni, ., Județul I. în perioada 20 aprilie 2008-20 aprilie 2011; obligarea pârâtului, în baza art. 274 c.pr.civ. la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, au dobândit suprafața de 752 m.p. teren, situat în orașul Otopeni, ., Județul I..
Profitând de faptul că, reclamanții au fost plecați în străinătate, pârâtul a edificat o construcție, aflată parțial pe terenul proprietatea acestora .
Au fost ocupați circa 140 m.p. teren de către pârât din proprietatea reclamanților.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei, contractul de vânzare cumpărare prin care au dobândit terenul; schița terenului; extras de informare emis de OCPI I. cu privire la terenul proprietatea pârâtului.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, motivat de faptul că, cererea de chemare în judecată nu întrunește condițiile prev. de art. 109 C.p.c.
Pentru ambele părți, au fost încuviințate probele cu acte și expertiză topometrică având ca obiective: identificarea suprafețelor de teren deținute de părți, dacă pârâtul ocupă din proprietatea reclamanților; dacă pe terenul eventual ocupat, se află construcții .
Prin sentința civilă nr.1994/06.04.2012, Judecătoria B. a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei către pârât.
Analizând cererile și materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanții au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare suprafața de 752 m.p. teren, din măsurătorile efectuate de expertul desemnat rezultând numai suprafața de 604 m.p.
Reclamanții au cumpărat terenul anterior intrării în vigoare a Legii nr.7/1996 (legea cadastrului), în baza unui titlu de proprietate și a unei schițe, întocmită în baza evidențelor funciare aflate la Primărie, fără o prealabilă măsurare exactă a acestuia.
Pârâtul a dobândit tot prin contract de vânzare- cumpărare suprafata de 1522 m.p. în anul 1997, intabulându-și dreptul de proprietate ulterior în Cartea Funciară.
Deși pârâtul deține acte pentru 1522 m.p., in fapt are o suprafata de 1518 m.p. nedeținând în plus teren pentru ca reclamanții să fie îndreptățiți să promoveze împotriva sa, vreo acțiune de genul celei formulate.
Față de cele reținute, constatându-se că dreptul reclamanților de proprietate nu a fost încălcat de pârât, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, nefiind aplicabile în speță prevederile art. 480 Cod civil.
Așa cum s-a arătat, nu s-a făcut dovada faptului că, pârâtul a ocupat terenul reclamanților, diferența dintre terenul cumpărat prin contract de vânzare cumpărare și suprafața efectiv deținută, datorându-se unor erori de măsurători, în anul 1996, când evidențele funciare la nivel de localitate nu se țineau foarte exact, aceste motive nefiind însă imputabile pârâtului.
Împotriva sentinței civile nr.1994/06.04.2012 au formulat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat că hotărârea este insuficient motivată, aspect ce echivalează cu nemotivarea, că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă existente la dosar respectiv concluziile expertizei cu privire la terenul lui G. M. și schițele de la anexa 2 și 6 a raportului de expertiză și că instanța nu procedat la compararea titlurilor de proprietate deținute de autorii părților.
Astfel au arătat recurenții reclamanți că nicăieri în cuprinsul sentinței nu se fac referiri la argumentele în concret prezentat în susținerea cererii, nici la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea au fost înlăturate.
Hotărârea este netemeinică, instanța reținând nemotivat că diferența între suprafața din acte și suprafața deținută de reclamanți s-ar datora unor erori de măsurători, fără să indice dovezile, prezumțiile sau temeiul de drept ce a format această convingere și în opoziție cu situația de fapt reală, ce rezultă din actele dosarului.
Recurenții reclamanți au arătat că au dobândit și au folosit înaintea pârâtului un teren liber de construcții în suprafață de 752 mp, cu o deschidere de 4 m liniari la . fost cumpărat înainte de . Legii 7/1996 în baza unui titlu de proprietate și a schiței de detaliu eliberate de Primăria Otopeni în baza evenimentelor funciare de la data dobândirii.
Au mai arătat recurenții reclamanți că autorii lor au dobândit și folosit începând cu anul 1991 același teren, liber de construcții, în suprafață de 752 mp, cu o deschidere de 4 m liniari la . dobândirii și folosirii terenului de 752 mp de către reclamanți s-a emis titlul de proprietate nr._/1997 pe numele primului autor al pârâtului I. V.. Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2986/1997, autorul pârâtului I. A. a obținut în proprietate o suprafață de 5900 mp individualizată prin schița de detaliu emisă de Primăria Otopeni. Din această suprafață, pârâtul G. M. a dobândit un teren învecina la S cu terenul reclamanților, în suprafață de 1522 mp, prin contractele de vânzare autentificate sub nr. 2540/1997 și 1246/2000. Ulterior dobândirii acestor terenuri, pârâtul a obținut în anul 2000 o documentație cadastrală pentru o suprafață de 1498 mp, ce încalcă tocmai schița de detaliu ce a stat la baza contractelor de vânzare – cumpărare încheiate de pârât cu autorul său, I. A.. La acest moment pârâtul folosește o suprafață de teren de 1518 mp, iar reclamanții folosesc o suprafață de 604 mp, fără deschidere la . acces la calea publică. Tot la acest moment limita de N a terenului folosit de pârât trece peste limita de S a terenului reclamanților pe o suprafață de 148 mp.
Recurenții reclamanți au mai susținut că însuși expertul reține că terenul stăpânit de autorul pârâtului I. A. avea în realitate o suprafață mai mare decât suprafața din schița de detaliu și că terenul pârâtului G. M. provine dintr-o suprafață mai mare care deține anumite incertitudini și neclarități.
Recurenții reclamanți au învederat faptul că suprafața de 752 mp era menționată în evidențele funciare ale primăriei Otopeni înainte de eliberarea unui titlul de proprietate pentru terenul dobândit de pârât. Titlul reclamanților este anterior titlului pârâtului iar titlul autorului reclamanților este anterior titlului autorilor pârâtului.
În opinia recurenților reclamanți la data la care s-a emis titlul de proprietate nr. 2986/1997, în baza legii nr. 18/1990, dreptul lor de proprietate era opozabil erga omnes deci opozabil și Comisiei pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 7, 304/1 C. proc. Civ.
Deși legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.
In recurs, nu au fost administrate inscrisuri noi.
Analizând recursul civil de față, Tribunalul constată următoarele:
Acțiunea de fond a fost introdusă la data de 19.04.2011 deci după modificările survenite la Codul de procedura civila prin Legea nr.2202/2010, astfel ca potrivit art.312 al.5 si 6 ind.1 C.p.c. casarea cu trimitere spre rejudecare poate fi dispusa numai in situațiile strict reglementate, respectiv instanța a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, pentru cazul in care judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor cat si la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casarii pentru lipsa de competenta.
Tribunalul observă că motivul invocat de recurent in susținerea casarii cu trimitere spre rejudecare il constituie situația de fapt a terenurilor rezultata din expertiza si faptul ca i-au fost respinse obiecțiunile la expertiza; deci nu vizează necercetarea fondului astfel ca va fi respins acest motiv.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.p.c. tribunalul constată ca nu este incident in cauză întrucât raportat la prevederile art.261 pct.5 C.p.c. hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței. precum si cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.
Astfel instanța de fond a reținut raportând actele depuse de parti la concluziile raportului de expertiza, că pârâtul nu a ocupat vreo suprafață din terenul deținut de reclamanți, cât și faptul că acesta și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciara și a apreciat în final ca diferența în minus de teren a reclamanților are drept cauza efectuarea unor măsurători eronate.
Tribunalul apreciază că și în urma comparării titlurilor s-ar ajunge la aceeași concluzie.
Astfel din actele dosarului reiese că atât terenul deținut de reclamanți cât și cel dobândit de pârât provin de la același autor comun, numitul I. V.. Acesta a încheiat cu numitul T. I. o convenție de vânzare-cumpărare în anul 1960 pentru o suprafață de 2000 mp situată în ., iar sentința civila nr.1049/1990 a ținut loc de act autentic de vânzare-cumpărare (f.49-50).
Ulterior în cadrul dosarului nr.4591/1991 s-a partajat terenul de 2000 mp, iar numiților T. A. și E. le-a revenit o suprafață de 715 mp (f.39-40). Aceștia au vândut în anul 1996 reclamanților terenul de 752 mp din totalul de 1000 mp. Expertul topograf a constatat ca vânzătorii au instrainat reclamantilor o suprafata mai mare decat cea care le-a revenit în urma partajului, precum și faptul ca reclamanții nu au prezentat și schitele anexe la raportul de expertiza efectuat în dosarul de partaj.
La rândul sau, pârâtul a cumpărat în anul 1997 și respectiv în 2000 de la același autor I. V. o suprafața totalizând 1522 mp (800 mp + 722,80 mp). S-a reținut de expert din cuprinsul actelor prezentate că terenurile cumpărate faceau parte dintr-o suprafata mai mare, de 5900 mp, ce revenise în proprietate exclusiva a lui I. V. în urma reconstituirii dreptul de proprietate prin Titlul de Proprietate nr._/1997 și a partajului voluntar autentificat sub nr.2986/1997. În lipsa extraselor de plan parcelar pentru terenurile deținute de ambele părți, respectiv de autorii acestora, expertul a concluzionat în sensul că atât planul de situație cât și schița depuse de reclamanți la filele 7 și 9 nu sunt conforme cu realitatea întrucât chiar dacă s-ar configura suprafața de 148 mp care lipsește reclamanților, terenul totalizând 752 mp tot nu ar avea acces la calea publică .).
Concluzionând tribunalul constată că atunci când drepturile de proprietate ale părților provin de la un autor comun, este preferabil dreptului celui care și l-a intabulat primul în evidentele funciare. În speță, doar pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară astfel că titlul acestuia este preferabil.
Față de aceste aspecte, raportat la dispoz. art.304 ind.1 C.p.c. tribunalul apreciază ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.312 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți F. I. și F. G. M. împotriva sentinței civile nr.1994/06.04.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. 4298 /94/2011, în contradictoriu cu intimatul pârât G. M. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2012.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. S.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-27.12.2012
Red. Jud: AD./2ex
/Jud.fond :–C. A. - Jud.B.
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 14-01-2013, Tribunalul ILFOV | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 125/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
