Partaj judiciar. Sentința nr. 2477/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2477/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 266/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 266A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.11.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: L. C. C.
JUDECĂTOR: L. G. A.
GREFIER: L. I.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – reclamantă C. I., împotriva sentinței civile nr. 2477/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați – pârâți C. N. și S. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă reprezentată de apărător ales B. D. cu delegație la fila 8 din dosar și intimații pârâți reprezentați de apărător ales Doruș D. cu delegație la fila 41 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a admis cererea de reexaminare și s-a dispus eșalonarea taxei judiciare de 3761 lei în trei rate lunare, precum și faptul că apelanta nu a făcut dovada achitări primei rate din taxa judiciară de timbru, după care,
Apelanta reclamantă depune la dosar dovada achitări primei rate din taxa judiciară de timbru, în valoare de 1250 lei.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelanta reclamantă prin apărător, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că în considerentele sentinței apelate sunt evocate aspecte care nu au legătură cu cauza făcându-se vorbire de contracte de vânzare cumpărare care nu au legătură cu pricina. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Intimații prin apărător, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate. Arată că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 02.09.2011 sub nr._, reclamanta C. I. a chemat în judecată pe pârâții C. N. și S. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisa succesiunea defunctului C. I. decedat la data de 15.09.2008, cu ultimul domiciliu in Com. Chiajna, ..92, Județul I.; să se constate că părțile din prezenta cauza au calitatea de moștenitori legali ai defunctului, respectiv soție supraviețuitoare reclamanta și descendenți - pârâții C. N. și S. M.; să se constate cotele se cuvin din masa succesorală respectiv 1/4 reclamanta și1/2 cei doi pârâți; să se constate că masa succesorală se compune exclusiv din cota de 1/2 din bunurile imobile și mobile, pe care defunctul le-a dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta; să se dispună partajarea acestor bunuri, sistând indiviziunea în care subzistă, în principal în modalitatea împărțelii în natura pe cât este posibil, iar în măsura în care bunurile nu pot fi astfel partajate să fie atribuite părților în funcție și de posesia exercitat asupra lor, cu obligarea acestora la sulte corespunzătoare si despăgubitoare, pentru partea ce ar fi lipsita de cota ce i s-ar cuveni în natură, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că a fost căsătorită cu defunctul C. I. timp de 26 de ani, timp în care a conviețuit și gospodărit împreună. Defunctul său soț avea dinaintea căsătoriei, doi copii, respectiv pârâții din prezenta cauză pe care i-a crescut alături de cei doi copii ai săi pe care îi avea dintr-o altă căsătorie. În timpul căsătoriei cu defunctul a desfășurat o afacere de familie construind Restaurantul Ciobănașul. Practic toate veniturile proveneau și se investeau în aceea afacere. Astfel că din anii 1980 pe locul actualului restaurant a funcționat o cârciumă, iar în anii 90 a construit o locație mai mare care a funcționat până în anul 2006. În anul 2007 se dezafectează această construcție și se construiește noul restaurant cu hotel pe două nivele și cu mansardă. Concomitent cu construirea hotelului – restaurant a construit și o vilă duplex cu destinația de locuință unde a locuit cu soțul și cu familia celor doi pârâți. Relațiile cu cei doi copii ai soțului, respectiv pârâții din prezenta cauză s-au deteriorat imediat după decesul lui C. I., iar pârâții i-au solicitat să părăsească locuința fără să-și poată lua măcar bunurile personale. A precizat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. I. se compune din: teren intravilan în suprafață de 3.000 mp situat în .; Imobil apartament cu 2 camere și dependințe situat în clădirea Hotelului Restaurant „ Ciobănașul”; Autoturism marca „ Lada Landeruiser”; Mobilier de apartament și bucătărie; Aragaz; Frigider Wirpocl; Ladă frigorifică; Veselă; Storcător de fructe; Mixter; Mașină de tăiței; Crătiți Zepter; Tigăi inox; Canapea piele maro; Plasmă 57 mm, 12 tablouri (un tablou reprezentând o țigancă; 2 tablouri din piele reprezentând ciobănașul cu oile; tablou cu peisaje în relief, iar restul tablouri pictate în ulei); 24 farfurii Arcapal; A. Kalasnikov; Suma de 50.000 Euro.
A precizat faptul că succesiunea defunctului nu a mai fost dezbătută, iar cu privire la bunurile succesorale a arătat că acestea se află în posesia celor doi pârâți. Față de cele arătate a solicitat să dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate deschisă succesiunea defunctului C. I., să se constate compunerea masei succesorale, calitatea de moștenitor a părților din prezenta cauză și să partajeze bunurile în funcție de bunurile ce se cuvin fiecăruia.
Cererea a legal timbrată cu suma de 411 lei potrivit chitanței aflată la fila 17 dosar.
Cu privire la taxa de timbru în cuantum de 7111 lei, stabilită în sarcina reclamantei, instanța prin încheierea de ședință din 07.12.2011 a admis cererea de ajutor public judiciar și a eșalonat plata taxei de timbru în trei rate care vor fi achitate de reclamantă astfel: 2371 lei până la data de 15.01.2011; 2370 lei până la data de 15.03.2011; 2370 lei până la data de 15.05.2011.
În drept a invocat dispozițiile art. 728 C.civ., art.6731, art.6732 Codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu expertiză, interogatoriu și martori și a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri:Încheiere de îndrumare la proces/22.06.2011; cartea de identitate; Titlul de proprietate nr._/29.10.1997; Tabel privind suprafața primită în proprietate; Certificat de deces; Certificat eliberat de CNP București; Certificat de Căsătorie; Declarație ; Încheiere autentificată sub nr.1736/2010. (f.5-15).
În cauză s-a administrat proba cu martorul M. F. și M. A. pentru reclamantă și s-a administrat interogatoriu.
Pârâții legal citați au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția netimbrării cererii și să se dispună anularea cererii ca netimbrată și totodată respingerea acțiunii ca fiind promovata de o persoana fără calitate procesuală activa.
Cu privire la excepția netimbrării cererii a invocat dispozițiile art. 3 lit. c) ind. 2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, o excepție de procedură, absolută și peremtorie care trebuie analizată cu prioritate față de alte cereri și față de fondul cauzei, aceasta excepție presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului dedus judecații, fapt pentru care trebuie avut în vedere dispozițiile art. 689 C. civ. În ceea ce privește acceptarea expresa, a învederat faptul că reclamanta nu si-a însușit calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătura privata. Declarația notariala de acceptare depusă împreună cu prezenta acțiune este făcută în afara termenului legal de 6 luni. Pentru a interveni acceptarea tacita este necesara îndeplinirea a doua condiții, respectiv voința succesibilului de a accepta moștenirea și conduita lui din care să rezulte indirect intenția de a accepta pur si simplu moștenirea. În aceste condiții a solicitat să se constatate că cele două condiții nu sunt întrunite în persoana reclamantei, întrucât aceasta nu susține și nu probează preluarea unor bunuri din „masa succesorala, alte acte materiale, sau efectuarea de acte de dispoziție cu privire la bunurile ce compun masa de împărțit.
A apreciat că reclamanta nu și-a exercitat dreptul de opinie succesorală nu a acceptat moștenirea, în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ., astfel încât aceasta nu justifica legitimare procesuala activa, neexistând între reclamantă și titularul dreptului dedus judecații.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea doar în parte a acțiunii în sensul partajării a următoarelor bunuri: autoturismul marca Lada Niva cu anul de fabricație 2005; arma de vânătoare KalasniKov, restul bunurilor indicate de reclamantă fiind bunuri proprii.
În drept a invocat dispozițiile art.115-119 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 2477/02.05.2012, Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
În fapt, la data de 09.11.2010 între părți s-a încheiat Contractul de vânzare – cumpărare nr.2483 având ca obiect vânzarea – cumpărarea autovehiculului VW Touareg cu . sasiu WVGZZZ7LZAD010877 (contract f.22-26). Prețul a fost achitat integral de către reclamantă (cumpărătoare) prin virament bancar în data de 12.11.2010 (ordin de plată f.31).
Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta a descoperit că asupra autoturismului era instituită o garanție reală mobiliară în favoarea creditoarei . SA, în baza contractului de credit nr.9738/14.01.2010 (f.8-19) încheiat între Porsche Bank România SA și ., acesta din urmă fiind societatea de la care pârâtul a achiziționat autoturismul (potrivit înscrisurilor depuse de pârât f.79-81 – facturi și chitanțe).
Această garanție a fost înregistrată în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la data de 15.01.2010 (f.32).
La data de 04.01.2011 autoturismul a fost predat creditorului garantat . SA, conform procesului verbal de la f.33, în baza drepturilor conferite de garanția constituită prin contractul anterior menționat.
În drept, instanța a reținut că potrivit art.1336 cod civil de la 1864, vânzătorul răspunde pentru liniștita posesiune a lucrului și pentru viciile acestuia". Din art.1337 Cod civil de la 1864 rezultă că intră sub incidența răspunderii pentru evicțiune și sarcinile nedeclarate care grevează bunul, în speță gajul fără deposedare.
În cazul vânzărilor succesive, față de ultimul cumpărător răspunde pentru evicțiune doar vânzătorul său, pârâtul în cauză, care poate chema în garanție pe cel de la care a cumpărat, în temeiul art.60 alin.1 Cod pr.civilă, ceea ce nu s-a solicitat în cauză.
Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii pârâtului pentru evicțiune, respectiv: o tulburare de drept din partea unui terț, tulburarea are cauza anterioară vânzării, iar cauza nu a fost cunoscută de către cumpărător.
Cu privire la cea din urmă condiție, respectiv necunoașterea cauzei evicțiunii de către cumpărător, instanța apreciază că pârâtul răspunde pentru evicțiune, chiar dacă garanția constituită asupra autoturismului era înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la data la care acesta a contractat cu reclamanta. Aceasta întrucât, din coroborarea dispozițiilor art.1337 Cod civil de la 1864 cu cele ale art.1349 Cod civil de la 1864, rezultă că primul text, care impune vânzătorului să declare sarcinile care grevează lucrul vândut, trebuie interpretat în sensul că se referă la calea cea mai directă de a încunoștința pe cumpărător de situația juridică a acelui lucru, nu și în sensul restrictiv că aceasta ar fi singura cale pe care s-ar putea realiza.
Însă numai dovada cunoașterii efective a situației juridice a bunului din partea cumpărătorului exonerează pe vânzător de obligația de garanție pentru evicțiune, iar nu și o simplă posibilitate, cum este aceea care subzistă în cazul în care sarcina respectivă a fost înscrisă registre sau alte evidențe.
În acest sens instanța reține că potrivit art.4.1 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, pârâtul în calitate de vânzător a declarat că autoturismul este liber de orice sarcini, nu este sechestrat sau urmărit.
Împotriva sentinței civile nr. 2477/02.05.2012 a formulat apel reclamanta solicitând: admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, și în principal respingerea excepției invocate de pârâți și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru judecarea fondului iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a procedat la examinarea și admiterea excepției lipsei calității procesuale active invocate de pârâți aducând motive străine de natura pricinii în sprijinul opticii juridice adoptate.
Astfel s-a arătat că în considerentele sentinței apelate sunt evocate considerente în baza cărora instanța și-a format perspectiva juridică asupra speței deduse judecății. Motivele cuprinse în considerentele hotărârii sunt total străine de obiectul pricinii, făcându-se referire la împrejurări care nu au niciun fel de legătură cu acțiunea de partaj succesoral, instanța referindu-se la încheierea unui contract de vânzare cumpărare privind un autoturism.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active apelanta a arătat că din ansamblul dispozițiilor legale invocate de pârâți în vederea susținerii excepției lipsei calității procesuale active, și anume 689 și 700 C. Civ., transpare ca evident faptul că excepția invocată ar fi aceea a prescripției dreptului de opțiune succesorală, mai precis a neacceptării succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Apelanta a mai arătat că după decesul soțului său a continuat să locuiască la domiciliul comun o scurtă perioadă de timp, cât i-a făcut pomenirile creștinești soțului său. Acceptarea succesiunii soțului său defunct fiind efectuată inclusiv prin gestul asumării pasivului succesoral, prin achitarea datoriilor succesiunii, prin plata cheltuielilor comune, sau prin organizarea parastaselor creștinești, aspecte care rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
În drept au fost invocate disp. art. 292, art. 294 și art. 297 C. proc. Civ.
Deși legal citați cu copia motivelor de apel intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizand apelul formulat, in limitele investirii, tribunalul retine ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, in forma in vigoare la data sesizarii instantei de judecata, ”in cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare”.
Prin necercetarea fondului pricinii se intelege pronuntarea solutiei in temeiul unei exceptii procesuale, omisiunea instantei de a se pronunta asupra unei cereri ori pronuntarea cu privire la altceva decat s-a cerut.
In speta, se observa ca partea apelanta reclamanta a sesizat instanta de judecata printr-o cerere referitoare la deschiderea succesiunii defunctului C. I., constatarea calitatii de mostenitor, a masei succesorale si partajarea bunurilor ce compun respectiva masa.
Prin sentinta civila atacata, judecatorul fondului a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active si a respins cererea de chemare in judecata ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Desi se poate considera ca solutia pronuntata vizeaza cererea dedusa judecatii, se constata ca hotararea cuprinde considerente straine de pricina, prima instanta analizand prin hotarare o cerere referitoare la angajarea raspunderii pentru evictiune.
In considerente nu au fost aratate motivele de fapt si de drept pentru care s-a apreciat ca reclamanta nu justifica legitimare procesuala activa, astfel incat instanta de apel sa realizeze controlul judiciar. Aceasta obligatie revenea judecatorului fondului in raport de art. 261 pct. 5 din Codul de procedura civila.
. situatie, se retine ca sunt incidente dispozitiile legale anterior citate, tinand cont si de solicitarea partii apelante de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanta de fond, urmand ca aceasta instanta sa se pronunte asupra cererii de chemare in judecata, prin exceptie procesuala sau pe fond, cu aratarea motivelor care au format convingerea in sensul solutiei pronuntate.
In consecinta, apelul va fi admis, anulata sentinta civila atacata si trimisa cauza spre rejudecare primei instante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta – reclamantă C. I., domiciliată în București, ., ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.2477/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați – pârâți C. N. domiciliat în Comuna Chiajna, .. 1 Restaurant „Ciobănașul”, județ I. și S. M., domiciliată în Comuna Chiajna, .. 2, județ I..
Anulează sentința civilă apelată.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2013.
Președinte Judecător
L. C. C. L. G. A.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: LCC./5 ex
Jud.fond :C. E. R.– Jud B.
Comunicat 3 ex.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1855/2013. Tribunalul ILFOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1666/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
