Uzucapiune. Decizia nr. 598/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 598/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 598R
Ședința publică de la data de 23 aprilie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR A. D.
Grefier C. D.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă I. E. împotriva sentinței civile nr. 6831/19.12.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă . și intimații intervenienți în nume propriu D. M., M. I., T. L., C. V., M. D., A. C., V. M., A. E. și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR I., în cauza având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile; asistența juridică pentru recurentă a fost asigurată de avocat L. S. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, care învederează că, la data de 26.03.2013, recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o cerere precizatoare privind valoarea obiectului cererii:
Recurenta, prin avocat, depune la dosar taxa judiciară de timbru de 1075 lei, timbrul judiciar de 2 lei și dovada citării intimaților A. E. și A. C. prin mica publicitate, respectiv într-un ziar mai răspândit.
Se arată că nu sunt cereri prealabile de formulat sau probe noi în calea de atac.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul, din oficiu invocă și pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., acordă cuvântul și pe fond în cadrul dezbaterilor.
Recurenta, prin avocat, solicită respingerea excepției, a precizat cererea de chemare în judecată la data de 27.06.2011 la fond în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu ..
Pe fond, recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând cauza în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată; în subsidiar solicită casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
A arătat recurenta că posesia sa, cât și a tatălui său a fost utilă mai ales că autorul său a preluat-o de la posesorul anterior, respectiv D. T., care a fost tatăl autorului său, respectiv bunicul său. Posesia sa nu a fost întreruptă invocând în acest sens Decizia nr. IV/2006 a Î.C.C.J.- Secțiile Unite prin care s-a decis, în esență, că anterior anului 1989 prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă.
Deși în cauză a invocat și instituția joncțiunii posesiilor și a solicitat și modificarea titlului de proprietate, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceste cereri.
Recurenta mai arată că atât ea, autorul său și posesorul anterior nu au pierdut niciodată posesia nici sub aspectul elementului subiectiv, nici sub aspectul elementului material pentru că au deținut fizic și efectiv terenul utilizându-l. Faptul că s-a emis titlul de proprietate în numele lui D. T. constituie o dovadă că el a fost deținător al terenului până la deces, apoi a fost dobândit de autorul său, după care posesia a fost preluată de către aceasta. Această stare de fapt nu poate da prilej de interpretări și nu se poate pune problema existenței unui echivoc.
Mai arată recurenta că suprafața de teren pentru care se solicită uzucapiunea este a sa și solicită omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul P. E. la fond.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6831/19.12.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.05.2010, sub nr._ /201, reclamanta I. E., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat să se constate uzucapiunea de lungă durată prin joncțiunea posesiilor asupra terenului în suprafață de 1.168 mp., situat în ., evidențiat în titlul de proprietate nr._/14.02.1997 emis de către CJ.S.D.P.T. I..
În fapt, a arătat că posedă terenul în suprafața de 1.168 mp. situat în ., ./3 respectiv ., astfel cum este evidențiat în titlul de proprietate nr._/14.02.1997 emis de pe urma defunctului D. T., din anul 1996, când acesta i-a fost transmis prin decesul tatălui său, D. N., la data de 12.03.1996. A arătat că autorul său, D. N. a posedat terenul menționat încă din anul 1940, timp în care s-a ocupat de întreținerea acestuia, cultivându-l anual, iar posesia autorului ca de altfel și a sa o apreciază ca fiind utila, continua, neîntreruptă, netulburata, publica și sub nume de proprietar. Mai mult decât atât, la decesul lui D. N., i-a transmis terenul de 1.168 mp. spre folosința exclusiva.Totodată, a menționat că a îngrădit terenul de 1.168 mp., l-a cultivat anual, întreținându-l ca un bun proprietar, iar vecinii îl cunosc ca fiind adevăratul proprietar al terenului,întrucât atât posesia exercitata asupra terenului menționat, cât și cea a autorului său, îndeplinesc condițiile cumulative prevăzute de art. 1847 C.civ., fiind posesii utile, solicitând unirea lor și, pe cale de consecința, să se constate că prin efectul joncțiunii posesiilor, a intervenit prescripția de lunga durata, fiind împlinit termenul de 30 ani prevăzut de legiuitor.
În drept, reclamanta a invocat art. 1837, art. 1841, art. 1846, art.1847, art. 1850, art. 1854, art. 1860, art. 1890 C. civ., art. 111, art. 112 si urm. C.p.c.
În susținerea cererii a depus la dosar în copie înscrisuri doveditoare ( f. 3-19).
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta legal citată a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei C..
P. încheierea de ședință din data de 27.06.2011, instanța a încuviințat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei C., în baza art. 20 și 21 din Legea nr. 215/2001 și art. 41 codul de procedură civilă și s-a dispus citarea Primăriei C. - prin primar.
La termenul de judecată din data de 31.10.2011, în temeiul art. 58 Codul de procedură civilă s-a dispus, la solicitarea reclamantei introducerea în cauză a numiților D. M., M. I., T. L., C. V., M. D., A. C., V. M., C. Județeană P. S. D. de P. Asupra Terenurilor I., A. E., în calitate de intervenienți în nume propriu.
În cauză s-a efectuat expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie de către expertul P. E..
P. sentința civilă nr. 6831/19.12.2011, Judecătoria B. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a constat că la data de 14.02.1997 a fost emis de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I., pe numele moștenitorilor defunctului D. T., titlul de proprietate nr._, având ca obiect terenurile în suprafață totală de 1 ha și 3716 m.p..
Uzucapiunea de 30 de ani invocată de către reclamantă presupune exercitarea unei posesii utile asupra unui bun pe durata unui termen de 30 de ani (art. 1847 coroborat cu art. 1890 C.civil).
P. a fi considerată utilă, posesia trebuie să nu fie afectata de vicii (discontinuitate, violență, clandestinitate și - într-o opinie - echivoc).
Mai înainte de toate, însă, posesia trebuie să fie exercitată „sub nume de proprietar”, prin această sintagmă înțelegându-se întrunirea, de către posesor, a elementelor subiectiv și obiectiv ale posesiei (animus și corpus). Cel mai important dintre acestea, elementul psihologic, constă în intenția, voința celui care stăpânește bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca un adevărat proprietar.
Exercitarea posesiei sub nume de proprietar asupra unui teren (elementul subiectiv al posesiei) presupune că posesorul se comportă, cu privire la bun, ca un adevărat proprietar, considerându-se astfel. Or, normele juridice din perioada în care reclamanta susține că a posedat imobilul ca proprietar impuneau înscrierea proprietarilor de imobile în evidențele oficiale și plata de către aceștia a impozitelor aferente. Este de neconceput o posesie „sub nume de proprietar” în lipsa unor astfel de înregistrări oficiale.
Din evidențele comunicate de Primăria C. rezultă că terenul în suprafață de 1168 m.p. (care face parte de terenul în suprafață totală de 2266 m.p.) a aparținut până în anul 1962 numitului D. T., iar din anul 1962 până în anul 1991 a aparținut C.A.P. C., după care a fost retrocedat foștilor proprietari prin titlul de proprietate menționat mai sus.
Îngrădirea terenului și cultivarea acestuia nu sunt manifestări suficiente ale elementului animus, ele având caracter echivoc și putând fi efectuate și în temeiul unui simplu drept de folosință. Prezumția simplă întemeiată pe evidențele oficiale publice și cunoscute de reclamantă are mai multă greutate decât cea întemeiată pe actele materiale invocate de acesta.
P. urmare, nu se poate reține că în perioada menționată reclamanta a întrunit elementul subiectiv al posesiei cu cel obiectiv.
La aceste considerente se adaugă și cele referitoare la specificul relațiilor dintre cetățeni și organele administrative din perioada anterioară anului 1989. În perioada regimului comunist, era de notorietate preeminența proprietății publice asupra celei private, și este greu de crezut că o persoană ar fi putut considera că un teren este lipsit de proprietar.
Împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 05.04.2013m, sub nr._ .
Recurenta a solicitat, în principal, modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând cauza în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată; în subsidiar, solicită casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
A criticat recurenta sentința de fond apreciind că este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)
Astfel, s-a apreciat că posesia sa și a autorului său, D. N., nu a fost utilă în sensul că ar avea vicii și nu s-a exercitat „sub nume de proprietar”.
A arătat recurenta că posesia sa, cât și a tatălui său a fost utilă mai ales că autorul său a preluat-o de la posesorul anterior, respectiv D. T., care a fost tatăl autorului său, respectiv bunicul său. Posesia sa nu a fost întreruptă invocând în acest sens Decizia nr. IV/2006 a Î.C.C.J.- Secțiile Unite prin care s-a decis, în esență, că anterior anului 1989 prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă. În cauză, nu poate fi vorba nici despre o posesie tulburată pentru că nu se află în situația unor acte de violență și nici despre o clandestinitate pentru că posesia a fost publică
Un alt motiv de recurs este acela că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății ( art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) în sensul că, deși în cauză a invocat și instituția joncțiunii posesiilor și a solicitat și modificarea titlului de proprietate, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceste cereri. De asemeni n-a avut în vedere și instituția conservării posesiei.
Recurenta a mai arătat că atât ea, autorul său și posesorul anterior nu au pierdut niciodată posesia nici sub aspectul elementului subiectiv, nici sub aspectul elementului material pentru că au deținut fizic și efectiv terenul utilizându-l. Faptul că s-a emis titlul de proprietate în numele lui D. T. constituie o dovadă că el a fost deținător al terenului până la deces, apoi a fost dobândit de autorul său, după care posesia a fost preluată de către aceasta. Această stare de fapt nu poate da prilej de interpretări și nu se poate pune problema existenței unui echivoc.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Analizând excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratei . următoarele:
P. calitate procesuală pasivă se desemnează identitatea dintre persoana care figurează în proces în calitate de pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății. P. urmare, în materia drepturilor reale, cum este dreptul de proprietate, calitatea procesuală pasivă revine acelei persoane față de care reclamantul ar avea un interes serios și actual de a-și opune dreptul pe care îl invocă, respectiv acela care din punct de vedere juridic ar fi în măsură să îl conteste. În acest context, în ipoteza uzucapiunii, calitatea procesuală pasivă nu poate reveni decât adevăratului proprietar al imobilului căruia reclamantul dorește să-i opună prescripția achizitivă. Această concluzie reiese din dubla funcționalitate a uzucapiunii, aceea de mod de dobândire a proprietății, dar și sancțiune pentru proprietarul nediligent care a permis ca imobilul său să fie stăpânit de o altă persoană pe tot timpul cerut de lege pentru a prescrie. P. urmare, instanța reține că, în litigiile întemeiate pe dispozițiile legale privind prescripția achizitivă, calitate procesuală poate avea numai persoana care din punct de vedere juridic, la momentul invocării uzucapiunii, are calitatea de proprietar de drept al imobilului.
Așadar, legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic litigios. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 pct. 3 și 4 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea reclamantului. P. indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceasta, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Raportând aceste considerente la situația juridică a imobilului teren în litigiu se reține că acesta este amplasat în ./3 (în suprafață de 425 mp.) și 3020 (în suprafață de 743 mp.), astfel cum reiese din titlul de proprietate nr._/14.02.1997 eliberat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate I. și din raportul de expertiză tehnică efectuat în primă instanță de expert P. E..
P. urmare, tribunalul reține că ultimul proprietar al imobilului în litigiu a fost defunctul D. T., recurenta nedovedind că imobilul în litigiu ar face parte din bunurile ce alcătuiesc domeniul public local sau din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale al comunei C., împrejurare care să justifice chemarea în judecată în calitate de pârâtă a Comunei C..
Nici introducerea ulterioară în cauză a intervenienților D. M., M. I., T. L., C. V., M. D., A. C., V. M., A. E. și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR I. nu poate conduce tribunalul la o altă soluție întrucât, prin raportare la specificul cererii de chemare în judecată a altor persoane, acest mijloc procedural nu poate fi folosit pentru lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a unor pârâți noi, ci, prin intermediul acestei cereri, reclamantul poate chema în judecată terțe persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul (art. 57 C. proc. civ.).
Or, în prezenta cauză, pe de o parte, intervenienții persoane fizice anterior menționați nu ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamanta, aceștia fiind succesorii în drepturi ai ultimului proprietar al imobilului în litigiu, iar, pe de altă parte, față de motivarea cererii de chemare în judecată a altor persoane, tribunalul reține că, prin intermediul acestui mijloc procedural, reclamantului nu îi este îngăduit să modifice cadrul procesual prin introducerea în cauză a unor pârâți noi sau prin lărgirea cadrului procesual cu noi capete de cerere.
Pe cale de consecință, întrucât recurenta nu a făcut dovada pozitivă a calității intimatei pârâte . și unic proprietar al imobilului în litigiu, singurul responsabil de delăsarea bunului un timp îndelungat și crearea unei aparențe de proprietate în favoarea posesorului actual, tribunalul apreciază întemeiată exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei pârâte . o admite și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 coroborat cu art., 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica in parte sentinta civilă recurata in sensul ca va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu parata . introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva și va mentine în rest celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei .> Admite recursul formulat de recurenta reclamantă I. E., cu domiciliul în ., ., nr. 25, județul I. în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în comuna C., ., județul I. și intimații intervenienți în nume propriu D. M., cu domiciliul în sector 6, București, ., .. 2, ., M. I., cu domiciliul în comuna C., ., județul I., T. L., cu domiciliul în comuna C., .. 89, județul I., C. V., cu domiciliul în comuna C., ., județul I., M. D., cu domiciliul în comuna C., ., județul I., A. C., cu ultim domiciliu cunoscut în sector 6, București, ., ., ., V. M., cu domiciliul în comuna C., ., județul I., A. E., cu ultim domiciliu cunoscut în sector 6, București, ., ., . și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR I., cu sediul în sector 3, București, ..
Modifica in parte sentinta recurata in sensul ca:
Respinge actiunea formulata in contradictoriu cu parata . introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2013.
Președinte JudecătorJudecător
E. M. O. L. C. C. A. D.
pentru judecător aflat în concediu de odihnă
semnează președintele Secției Civile
judecător E. O.
Grefier
C. D.
Red. jud. E.M.O./Thn.red. C.D. /2 ex./05.07. 2013
Red. judecător fond M. E./Judecătoria B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 587/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
