Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 175/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.175/A
Ședința publică din 16 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: A. S.-T.
GREFIER: M. R.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către reclamantul D. A., domiciliat în Șieu nr.177, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1605 din data de 29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect constatarea timpului util la pensie.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 16.04.2015, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1605/2014 din 29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de Pensii Sighetu Marmației, invocată de către aceasta. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii Maramureș, invocată de către aceasta și în consecință:
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii Maramureș și Primăria comunei Șieu, prin primar. S-a respins acțiunea civilă față de pârâta C. L. de Pensii Sighetu – Marmației, ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă și fără calitatea procesuală de folosință. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut reclamantul D. A. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, în perioada 1974-1990, perioadă ce constituie timp util la pensie. Reclamantul a arătat că a prestat norme în cadrul CAP Șieu în calitate de membru cooperator împreună cu familia acestuia. În toată perioada în care a prestat activitate, a primit lot ajutător în folosință, ca urmare a faptului că și-a îndeplinit normele anuale stabilite de Adunarea Generala a C.A.P. Arhivele fostului CAP au fost distruse în totalitate odată cu evenimentele din luna decembrie 1989.
Pârâta C. Județeană de Pensii Maramureș a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat lipsa capacității procesuale de folosință a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației și lipsa calității procesuale pasive, atât a Casei Județene de Pensii Maramureș, cât și a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației, iar pe fondul cauzei a arătat că, în măsura în care reclamantul își va dovedi susținerile, nu se opun constatării de către instanță a timpului util la pensie pentru agricultori (f.20-22).
Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că reclamantul a solicitat să se constate că în perioada anilor 1974-1990, a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva primăriei localității nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Pensii Sighetu Marmației, invocate de către aceasta, au fost admise, instanța având în vedere dispozițiile art.2 al.2 din Statutul CNPP, care a fost aprobat prin H.G. 118/2012 și potrivit cărora casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii. A mai reținut că, calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut dreptul reclamantului. În cauză nu se susține și nici nu s-a dovedit că pârâta, care oricum nu are atribuții de stabilire a timpului util la pensie pentru agricultori, ar fi încălcat un drept al reclamantului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii Maramureș a fost respinsă, instanța a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, cel puțin pentru a-i fi sentința opozabilă, având în vedere că această pârâta o va pune în executare.
În conformitate cu dispozițiile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, s-a reținut că* Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la . prezentei legi constituie stagiu de cotizare. Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 38, sau a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare.
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției acestei legi.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5).
Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare*.
De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din C.Muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, s-a reținut că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Șieu nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.
La art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se arată că *Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege*. La art. 160 se arată că *certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1)*, iar la art. 162 din aceiași lege se arată că *în situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.*
Potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori, înscrise într-un proces verbal.
Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert P. L. rezultă că atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și din evidențele deținute de Primăria comunei Șieu în perioada 1974-1990, reclamantul figurează în Registrul agricol ca membru individual.
În registrele agricole nu sunt înscrise date privind numărul de norme prestate de membrii cooperatori, se poate constata doar calitatea persoanelor înscrise, de membrii cooperatori sau agricultori individuali.
În concluzie, instanța a reținut cu privire la perioada în care reclamantul susține că ar fi prestat activitate, care este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu, tabel pe care nu figurează și reclamantul. Din înscrisurile cauzei rezultă că acesta nu are depus dosar de pensie la C. L. de Pensii și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostului CAP Șieu.
Nu a fost dovedit nici cel mai important aspect care determină stabilirea timpului util la pensie, respectiv îndeplinirea normelor stabilite de către adunarea generală în fiecare an.
Potrivit adeverinței de la fila 3 din dosar, în anii 1974-1990 reclamantul este înscris în registrul agricol ca având gospodărie de tip individual. Același lucru este consemnat și în tabelul de la fila 4, precum și în copiile din registrul agricol (f.5 și 6).
Mai mult în aceste din urmă acte se observă că reclamantul nu figurează cu lot ajutător în suprafață de 30 de ari de teren, atâta cât se acorda ca urmare a îndeplinirii normelor în cadrul CAP-ului. Așadar, în niciun act reclamantul nu se regăsește ca fiind membru CAP și ca deținând lot ajutător. Vis-a-vis de aceste probe se apreciază că declarațiile martorilor sunt date pro cauza având în vedere faptul că ele nu se coroborează cu înscrisurile de la dosar, astfel că au fost înlăturate. Aceeași valoare juridică o are și expertiza, care s-a fundamentat pe probele de mai sus.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamantul D. A., solicitând a se dispune admiterea apelului, iar pe cale de consecință anularea sentinței civile nr.1605/2014 a Judecătoriei Dragomirești și să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, raportat la motivele invocate prin cererea introductivă, în subsidiar admiterea apelului, iar pe cale de consecință anularea sentinței urmând a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prin probațiunea administrată, atât înscrisuri cât și declarațiile martorilor D. M. și D. M., apelantul a făcut dovada faptului că în calitate de membru cooperator a prestat activitate în cadrul CAP Șieu și a beneficiat de lot ajutător. Primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite de adunarea C.A.P.
În aprecierea reclamantului insuficiența și superficialitatea cu care a fost judecat până acum prezentul dosar, fără ca judecătorul să se aplece întru totul asupra fondului cauzei, reiese din neconcordanțele susținerilor care stau la baza motivării sentinței atacate, în sensul că, se face referire la declarațiile martorilor audiați, declarații care sunt apreciate ca fiind destul de generale, de inexacte, de subiective mai exact „pro causa”, ținând cont de faptul că aceștia au declarat că „reclamantul a prestat activitate în perioada 1974-1989.
De altfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, urma ca susținerile apelantului să fie dovedite cu martori, a căror declarații fiind eronat apreciate ca fiind destul de generale, inexacte, subiective, atâta timp cât martorii audiați, prin calitățile care le dețineau în perioada existenței C.A.P.-urilor, respectiv D. I.-fost brigadier la C.A.P. și D. M.-fosta președintă în cadrul C.A.P., sunt persoane care au expus, descris realitatea în care s-a aflat în perioada 1974-1989, respectiv de membru C.A.P., beneficiind de lot ajutător la locul numit „Ponoare”. Declarațiile lor vin să completeze lipsa probelor, înscrisurilor aflate la dosar, lipsă care nu îi poate fi imputată, raportat la atrocitățile efectuate în perioada imediat următoare regimului comunist, decembrie 1989, prin distrugerea, arderea unui număr mare de arhive care aparțineau unor instituții publice, cum de altfel a fost și arhiva foste C.A.P. Șieu.
Intimata C. Județeană de Pensii Maramureș a depus întâmpinare prin care a arătat că în mod legal a apreciat instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada prestării unei activități în C.A.P. Dragomirești și nici a faptului că a beneficiat de lot ajutător, reclamantul figurând în registrul agricol ca având gospodărie de tip individual.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat a se constata că în perioada anilor 1974-1990, a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie, învederând că arhiva CAP a fost distrusă în totalitate.
În cadrul unităților agricole desfășurau activitate, în principal, două categorii de personal: membrii cooperatori și persoanele încadrate cu contract de muncă, reclamantul susținând că a prestat activitate în calitate de membru cooperator.
În cazul membrilor cooperatori, fondurile necesare plății pensiilor erau constituite distinct, vechimea în muncă calculându-se, până la . Legii nr. 80/1992, din totalul anilor în care membrul cooperator a realizat volumul de munca aprobat de adunarea generală. După data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, noțiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util. Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală in perioada respectivă.
Ca atare, calculul timpului util se efectua doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de muncă anual exprimat în norme (diferențiate pentru fiecare sector-vegetal, zootehnic, horticol, etc.) Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcție de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor și stabilirea drepturilor de pensie.
Potrivit prevederilor Decretului nr. 535/1966, ale Legii nr.4/1977 și ale Legii nr. 80/1992 vechimea în muncă și, respectiv, timpul util se calcula pentru normele efectiv lucrate, nu și pentru cele atribuite.
Dacă o persoană a fost membru cooperator, aceasta perioadă trebuie confirmată printr-o adeverința eliberată de primăria din localitatea unde a existat C.A.P.-ul, din care să rezulte trei elemente: anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator; normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi; normele realizate de persoana căreia i-a fost eliberata adeverința.
În lipsa unei asemenea adeverințe, reclamantului îi revine sarcina de a dovedi aceste elemente.
Prin adeverința nr. 1572/04.07.2014 Primăria comunei Șieu a precizat că arhivele C.A.P. Șieu au fost distruse în totalitate prin ardere la evenimentele din decembrie 1989, însă intimata C. Județeană de Pensii Maramureș a infirmat practic această susținere prin întâmpinare și prin adresa nr._/16.09.2014 (f.52), învederând că reclamantul apelant D. A. nu figurează în situația timpului util la pensie a membrilor fostei Cooperative Agricole de Producție Șieu. Această situație a fost predată Casei locale de Pensii Sighetu Marmației în anul 1992 (nu a fost distrusă, arsă).
Potrivit art. 17 al. 3 din Legea 263/2010 constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Așadar, pentru stabilirea timpului util la pensie realizat de agricultori, adică vechimea în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P., trebuie avută în vedere legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 32 al. 2 și 3 din Legea 80/1992 republicată privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă, timpul util stabilit în condițiile alin. (2) neputând depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Aceleași dispoziții legale au fost preluate și după abrogarea Legii 80/1992 prin Legea 19/2000, care conferea, prin art. 160 al. 4, posibilitatea persoanelor cărora până la data intrării în vigoare a legii nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să solicite caselor teritoriale de pensii, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, stabilirea timpului util.
Ordinul 340/2001 emis în scopul aplicării prevederilor Legii 19/2000, stabilea în art. 39 al. 2 că timpul util la pensie realizat de către agricultori se exprimă în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.
În speță, apelantul nu a dovedit nici că arhivele fostului CAP au ars, împrejurare care justifica prezentul demers judiciar pentru reconstituirea timpului util la pensie, dar nu a putut proba nici perioada în care a lucrat la CAP Șieu, numărul de norme pe care l-a realizat și nici măcar cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
Astfel, potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori, înscrise într-un proces verbal.
Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală.
Raportat la aceste elemente, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că declarațiile martorilor audiați au caracter general și subiectiv, chiar dacă aceștia au indicat referințe temporare concrete și au susținut că reclamantul a beneficiat de lot ajutător, depozițiile martorilor necoroborându-se cu celelalte probe.
În cuprinsul adeverinței nr. 1571/04.07.2014 Primăria comunei Șieu atestă că în registrul agricol în perioada 1974-1990 reclamantul a figurat ca membru individual. Situația persoanelor cu gospodărie individuală este diferită de cea a persoanelor care au avut calitatea de membru cooperator, raportat la prevederile Legii nr. 5/1977 și art. 122 din H.G. nr. 257/2011.
Faptul că reclamantului i s-a eliberat Titlu de proprietate nu face dovada normelor efectuate în calitatea pretinsă de membru cooperator, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate a operat în baza legii inclusiv cu privire la terenurile preluate în orice mod de C.A.P.-în speță, comasare, după cum relevă adeverința depusă la fila 106 dosar primă instanță.
În registrele agricole nu sunt înscrise date privind numărul de norme prestate de membrii cooperatori, se poate constata doar calitatea persoanelor înscrise, de membrii cooperatori sau agricultori individuali.
Față de aceste considerente, constatând că apelantul nu a dovedit care a fost volumul de muncă pe care l-a realizat în anii în care a pretins că a fost membru cooperator și nici normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi, fiind imposibilă stabilirea timpului util la pensie, Tribunalul va păstra hotărârea atacată și, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul reclamantului D. A. ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul D. A., CNP_, domiciliat în Șieu nr. 177, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1605/2014 din 29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S.-T. A.-A. R. M.
Red./S.T.A./19.05.2015
Tehnred./R.M./27.05.2015/6ex.
Red./Judecător la fond:L. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 33/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 649/2015. Tribunalul... → |
|---|
