Fond funciar. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 42/2015
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 42/R
Ședința publică din 04.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B. – Președinte Secția I civilă
JUDECĂTORI: G. B.
S.-T. A.
GREFIER: M. R.
Pe rol este pronunțarea soluției în recursul declarat de reclamanta G. A. Irina, prin mandatar G. M.-V., ambele domiciliate în Sighetu Marmației, .. 14, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2710 din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2710 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins acțiunea formulată de reclamantele G. M. T. și G. I., decedată la data de 4 februarie 2013, continuată în numele acesteia de reclamanta G. A. I., prin mandatar G. M.-V., în contradictoriu cu pârâții M. L. prin mandatar G. Adorel I., M. M. A., M. A., M. I., V. M., C. locală Sighetu Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Reclamantele au fost obligate în solidar să-i plătească pârâtei V. M. 1500 lei cheltuieli de judecată, iar cererea formulată de pârâtul M. L. de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ ca urmare a disjungerii completării de acțiune din dosar nr._, reclamantele G. M. T. și G. I. le-au chemat în judecată, alături de pârâții M. L., V. M., M. M. A., M. A., M. I. și pe pârâtele C. locală Sighetu Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței să anuleze procesul verbal de punere în posesie nr. 385/25.10.2002 aferent titlului de proprietate nr._/6/1911 2002 emis pe seama reclamantei G. I., încheiat fără respectarea dispozițiilor legale; să oblige pârâta C. locală Sighetu Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să procedeze la punerea în posesie efectivă a reclamatei G. I. asupra terenului situat în Sighetu Marmației, .. 14 la locul numit „Acasă” de natură curții și grădinii, cu obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii ce se vor stabili de instanță pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie, să dispună modificarea titlului de proprietate nr. 4516/6/19.11.2012 emis pe seama reclamantei G. I., în sensul înscrierii corecte a suprafeței de teren în titlu.
În motivarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 33 din Hotărârea de Guvern nr. 890/2005, s-a arătat că reclamanta G. I. și-a înscris dreptul de proprietate asupra casei și terenului aferent situat în Sighetu Marmației, .. 14, la locul numit „Acasă” în anul 1946 în C.F. 2715 Sighetu Marmației cu nr. topo 401/1, ca ulterior să obțină titlul de proprietate_/6/19.11.2002.
Însă, procesul verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii acestui titlul de proprietate nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și nu este semnat de reclamantă. Greșelile cuprinse în procesul verbal au fost preluate și în titlul de proprietate, suprafața înscrisă este greșită, așa cum greșit a fost calculat frontul la stradă, și vecinii nu sunt reali.
Reclamantele au susținut că pârâții au ocupat o parte din numărul topografic 400/1 pe care se află casa și anexele reclamantei G. I..
Pârâta V. M. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că nu folosește terenul reclamantei. A arătat că este proprietara tabulară a suprafeței de 531 mp teren situat în Sighetu Marmației, ., nr. 97, teren îngrădit și folosit de ea și antecesorii ei de peste 60 de ani. Terenul face parte din C.F. 4660, nr. top 400/1 și a fost intabulat în baza sentinței civile nr. 2360/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației. Reclamatele nu pot emite vreun drept asupra terenului, deoarece proprietarii tabulari anteriori pârâtei nu sunt antecesorii reclamantelor.
La termenul de judecată din 6 februarie 2013 reclamantele au precizat că solicitările formulate nu afectează suprafețele pârâților deoarece, pe lângă terenul din titlu și terenul proprietatea reclamatei G. M. T., mai există o suprafață de teren cu care reclamantele pot fi puse în posesie, evitându-se suprapunerea cu terenul proprietatea reclamantei și fără a fi afectată proprietatea sau folosința pârâților ( fila 63).
Pârâtul M. L., prin mandatar G. Adorel I., s-a opus admiterii acțiunii, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În ședința din data de 6 februarie 2013 prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive tuturor pârâților cu excepția celor două comisii.
Apoi, examinând actele de la dosar prima instanță a reținut că la data de 25.10.2002 a fost emis pe seama reclamantei decedate G. I. procesul verbal de punere în posesie nr. 385 prin care aceasta a fost pusă în posesie în privința mai multor suprafețe printre care și terenul situat la locul numit „Acasă” în suprafață de 1295 mp (795+500 mp -fila 29).
În baza acestui act s-a emis titlul de proprietate nr._/6/19.11.2002 pentru suprafața menționată. Reclamanta și-a înscris în CF_ Sighetu Marmației, nr. top. 401/1 dreptul de proprietate (fila 33).
Reclamanta G. M. T. este proprietara terenului în suprafață de 544 mp înscris în C.F._ Sighetu Marmației nr. top 401/1, înscrierea făcându-se cu titlul de donație (fila 35).
Pârâta V. M. și-a înscris în C.F._ Sighetu Marmației, nr. top 400/1 dreptul de proprietate a suprafeței de 531 mp pe care are amplasată casa de locuit, în baza sentinței civile nr. 2360/1993 a judecătoriei Sighetu Marmației (fila 36, 49, 104-105), în cotă egală cu numita V. E., care în anul 1995 i-a donat pârâtei cota de ½ din imobil.
Pârâți M. folosesc terenul înscris în CF_ nr. top 400/2 în suprafață de 962 mp, proprietari tabulari fiind K. R., Polaka L., Polaka I. și K. M..
Judecătoria a reținut, pe baza actelor de la dosar, că reclamanta G. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după tatăl V. M. (fila 84), în CF terenul fiind înscris pe V. I. a lui M. (fila 53), iar reconstituirea s-a făcut pe baza extrasului CF.
Din expertiza realizată în cauză de inginer P. C. G. rezultă că la intabularea titlului de proprietate emis pe seama reclamantei nu s-a ținut seama de schița din procesul verbal de punere în posesie, pentru că dacă s-ar fi ținut cont de această schiță, construcțiile existente pe parcele nr. topo 401/1 (proprietatea reclamatei) s-ar fi situat în afara terenului proprietatea acesteia.
Expertul a realizat totuși o propunere de punere în posesie prin care se evită suprapunerea dintre terenul cuprins în titlul de proprietate și terenul proprietatea reclamantei G. M. T., însă în această situație urmează a fi preluată o parte a terenului folosit de pârâții M. (din nr. top 400/2) proprietari tabulari ai acestui teren nefiind antecesorii reclamatei.
În consecință, prima instanță a apreciat că cererile reclamantelor în maniera în care au fost formulate nu pot fi admise, deoarece nu este posibilă punerea în posesie astfel încât terenul cuprins în titlu să nu se suprapună cu terenul celeilalte reclamante, dar afectând terenul vecinilor ce nu aparținut antecesorilor reclamantelor.
În temeiul dispozițiilor art. 274, 276 Cod procedură civilă reclamantele au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată către pârâta V. M.- în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cererea pârâtului M. Lodovic de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată au fost respinse deoarece nu au fost justificate cu acte.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs reclamanta G. A. I., prin mandatar G. M.-V. solicitând, în contradictoriu cu intimatele V. M., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sighetu Marmației și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în principal, casarea hotărârii în temeiul art. 315 al. 5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru necercetarea fondului .
Recurenta a arătat că prima instanță i-a respins acțiunea cu motivarea că „cererile reclamantelor în maniera în care au fost formulate nu pot fi admise, deoarece nu este posibilă punerea în posesie încât terenul cuprins în titlu să nu se suprapună cu terenul celeilalte reclamante, decât afectând terenul vecinilor, teren ce nu aparținut antecesorilor reclamantelor”, iar pornind de la această motivare, hotărârea este neîntemeiată.
Recurenta a arătat că prin cererea formulată a solicitat să se anuleze procesul verbal de punere în posesie nr. 385/25.10.2002 aferent titlului de proprietate nr._/6/1911 2002 emis pe numele defunctei G. I., încheiat fără respectarea dispozițiilor legale; să fie obligată pârâta C. locală Sighetu Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să procedeze la punerea în posesie efectivă a reclamatei G. I. asupra terenului situat în Sighetu Marmației, .. 14 la locul numit „Acasă” de natură curții și grădinii, cu obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii ce se vor stabili de instanță pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie, să dispună modificarea titlului de proprietate nr. 4516/6/19.11.2012 emis pe seama reclamantei G. I., în sensul înscrierii corecte a suprafeței de teren în titlu.
Defuncta G. I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Legea 18/ 1991 si pentru terenul aferent casei, situat in Sighetu Marmației. .. 14, jud. Maramureș, dovedind această cerere cu CF nr. 2715 Sighetu Marmației, nr. topo 401/1 cu suprafața de 1296 mp si 531mp din top 400/1, CF nr. 4660 Sighetu Marmației.
Cererea de reconstituire a fost validată cu Hotărârea nr. 448 din 27 iunie 2002.
Punerea in posesie nu s-a făcut în teren, prin măsurători, iar procesul Verbal de punere în posesie nr. 385 din 25.10.2002 nu a fost comunicat defunctei G. Illeana, titulara cererii de reconstituire și nu cuprinde terenul în suprafață de 531 mp., nr. top. 400/1, de asemenea nici Titlul de proprietate nr._/6 din 19.11.2002.
Instanța de fond nu a administrat probe în cauză, având în vedere această situație, reține însă că suprafața de 531 mp. din nr. top. 400/1 a fost intabulată de V. M. și V. E., în baza Sentinței Civile nr. 2360/1993.
Din Sentința Civilă nr. 2360/ 1993, reiese că V. E. și V. M. s-au judecat cu persoane decedate și au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune. Nu se știe cum au dovedit folosința de lungă durată, în condițiile în care înainte de 1989 in zonă era C.A.P.
Instanța de fond nu a administrat probe din care să reiasă dacă acestea au formulat sau nu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.
De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiză judiciară, instanța de fond nu a primit obiecțiunile formulate de reclamante la raportul de expertiză.
Recurenta a solicitat în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii, învederând că suprafața de teren de 531 mp. cuprinsă în nr. top. 400/1 din CF nr. 4660 Sighetu Marmației a fost dobândită de defuncta G. I. în anul 1946 împreună cu terenul în suprafață de 1296 mp. nr. top. 401/1 CF 2715 Sighetu Marmației. Aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la legea nr. 18/1991, care a fost validată.
Procesul Verbal de punere in posesie nr. 385 din 25.10.2002 și Titlul de proprietate nr._/6 din 19.11.2002 nu cuprind și terenul in suprafață de 531 mp. aferent casei din Sighetu Marmației, .. 14.
Din aceste motive, defuncta G. I. a formulat prezenta acțiune, iar după decesul acesteia, succesoarea in drepturi G. A. I. a continuat-o.
P. hotărârea pronunțată, instanța de fond retine că nu este posibilă punerea in posesie, deoarece terenul nu a aparținut antecesorilor reclamantelor.
Recurenta a recunoscut că e adevărat că antecesorii săi nu au avut înscris în CF 4660 Sighetu Marmației dreptul de proprietate, însă în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 18/1991, dovada se poate face, în lipsa cărții funciare și cu registrul agricol sau martori.
Intimații M. L., M. M. A., M. A. și M. I., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției lor, intimații au arătat că ei folosesc o suprafață de 962mp. teren situat în Sighetu Marmației . în C.F._ nr. top 400/2 care figurează în cartea funciară pe următorii proprietari tabulari: K. R., Pollak L., Pollak Izodor și K. M.. Acest teren este în folosința lor de peste 60 de ani, iar tatăl lor, M. Ș., a construit o casă pe acest teren în baza autorizației nr. 103 din 13 iunie 1957 emisă de Primăria Sighetu Marmației, care și în prezent este domiciliul lor.
Terenul a fost identificat prin expertiza ordonată în cauză, stabilindu-se faptul că nr.top.400 nu a format proprietatea antecesorilor recurentei.
In ședința publică din 6 februarie 2014 reclamantele au precizat în fața instanței de fond că modificarea procesului verbal de punere în posesie solicitată nu afectează suprafața folosită de familia M. și raportat la această situație instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins acțiunea față de aceștia.
În schimb, față de cele două pârâte C. locală Sighetu Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a trecut la administrarea unor probe, respectiv modul de reconstituire a dreptului de proprietate și identificarea pe teren, ajungând la concluzia că cele solicitate de reclamante sunt cereri nelegale.
Intimații M. au arătat că în motivarea recursului recurenta nu face referire expresă la terenul folosit de ei, însă având calitatea de intimați au fost puși în situația de a se apăra față de pretențiile inițiale ale recurentei.
Intimata V. M. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă împotriva sentinței civile nr. 2710 din 18 decembrie 2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației, învederând că prima instanța a soluționat pe excepție doar cererea îndreptată împotriva pârâților V. M. și M. L., însă cu privire la cele două pârâte, C. L. Sighetu Marmației de Fond Funciar și C. Județeană de Fond Funciar, s-a soluționat cauza prin cercetarea fondului cauzei, astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
Ca al doilea motiv de recurs s-a invocat faptul că, deși recurenta a solicitat anularea procesului verbal de punere în posesie nr.385 din 25 octombrie 2002 în baza căruia s-a eliberat titlul de proprietate nr._ /6 din 19 noiembrie 2002 și includerea în titlu a suprafeței de 531 m.p. nr. top. 400/1 ce a fost intabulată pe intimata V. M., nu au fost administrate probe în acest sens.
În motivarea recursului se menționează că suprafața de teren din litigiu este înscrisă în C.F.4660 care nu figurează pe antecesorii recurentei.
Intimata a precizat că imobilul situat în Sighetu Marmației . nr.97 constând în casă și teren aferent în suprafață de 531 mp înscris în C.F.4660 nr. top. 400/1 formează proprietatea sa tabulară în baza sentinței civile nr. 2360 din 3 noiembrie 1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației dosar nr. 868/1993. Terenul a făcut parte din nr. top 400 care a fost dezmembrat, proprietarii inițiali ai acestui nr.top. 400 au fost K. R., Pollak L., Pollak Izodor și K. M.. (suprafața nr.top a fost 1493 m.p. din care s-a dezmembrat 531 m.p.)
Intimata V. M. a arătat că, în baza unei autorizații de construire din 13 iunie 1957 emisă de Primăria Sighetu Marmației, pe acest teren tatăl ei V. A. a construit o casă în care ea locuiește de la aceea dată și care formează domiciliul său.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației s-a solicitat de recurentă anularea sentinței civile nr. 2360 din 3 noiembrie 1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației care a format titlul meu de proprietate, însă prin sentința civilă nr. 2187 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Sighetu Marmației acțiunea a fost respinsă, soluție care a fost menținută prin decizia civilă nr. 200/A din 2 octombrie 2013 a Tribunalului Maramureș prin care s-a respins apelul și decizia civilă nr. 4586/R/2013 din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj prin care s-a respins recursul.
În această situație titlul ei a fost verificat prin instanță pronunțându-se soluție definitivă și irevocabilă în contradictoriu cu recurenta din prezenta cauză.
Intimata a arătat că a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești și în fața instanței de fond arătând că nu folosește nicio suprafață de teren ce ar fi fost proprietatea antecesoarei recurentei, motiv pentru care în ședința publică din 6 februarie 2013 recurenta reclamantă a precizat că procesul verbal de punere în posesie a cărei modificare o solicită nu afectează suprafețele folosite de pârâți, respectiv V. M. și M. L..
Raportat la poziția recurentelor prima instanță a dispus efectuarea unei expertize de ing.P. C. G. care a prezentat situația reală de pe teren și a făcut o propunere de punere în posesie să se evite suprapunerea între terenul din titlul recurentei și terenul proprietatea lui G. M. T. care a figurat ca reclamantă în dosarul de fond. Această propunere nu a fost acceptată, iar astfel s-a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată față de cele două Comisii de fond funciar .
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, Tribunalul a reținut următoarele:
În privința solicitării principale privind casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru necercetarea fondului, trebuie, în prealabil, menționat faptul că cererea reclamantelor G. M. T. și G. I. (autoarea recurentei G. A. I.) de anulare a procesului verbal de punere în posesie nr. 385/25.10.2002, de obligare a pârâtei C. locală de aplicare a Legii Fondului funciar Sighetu Marmației să procedeze la punerea în posesie efectivă a reclamatei G. I. asupra terenului situat în Sighetu Marmației, .. 14 la locul numit „Acasă” de natură curții și grădinii, sub sancțiunea daunelor cominatorii și de modificare a titlului de proprietate nr. 4516/6/19.11.2012 emis pe seama reclamantei decedate G. I. a fost formulată în cadrul dosarului nr._ în care intimații V. M., M. L., M. M. A., M. A. și M. I. aveau calitatea de pârâți. P. această cerere, depusă la termenul de judecată din data de 12.12.2012 și denumită „completare de acțiune” au fost împrocesuate și C. L. de Fond Funciar Sighetu Marmației și C. Județeană de Fond Funciar Maramureș.
Cererea a fost disjunsă din dosar nr._, s-a înregistrat în prezentul dosar sub nr._ /2012, iar la termenul de judecată din data de 06.02.2013 reclamantele, apreciind „că se impune a fi clarificat în primul rând cadrul procesual raportat la petitele acțiunii”, au formulat note scrise în care au susținut că au calitate de pârâte față de petitele formulate în „completarea la acțiune” doar pârâtele nou chemate în judecată.
Față de aceste precizări, în ședința publică din data de 06.02.2013 s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților V. M., M. L., M. M. A., M. A. și M. I., pe cale de consecință fiind respinsă cererea reclamantelor formulată împotriva acestora.
Recurenta nu a criticat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților menționați, nemulțumirile sale vizând „necercetarea fondului” cererii îndreptate împotriva pârâtelor C. locală de aplicare a Legii Fondului funciar Sighetu Marmației și C. Județeană de aplicare a Legii fondului Funciar.
În privința criticilor recurentei care, în opinia sa, susțin concluzia necercetării fondului cauzei, Tribunalul reține că hotărârea primei instanțe este corespunzătoare dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv cuprinde argumentele pro și contra care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.
În ce privește lipsa de rol activ reproșată primei instanțe ca motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate sub aspectul neadministrării de probe pentru a verifica susținerile reclamantelor relative la modalitatea de punere în posesie a defunctei G. I., respectiv la formularea sau nu de către V. E. și V. M. de cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, tribunalul reține că recurenta a beneficiat la judecata în fond de apărare juridică calificată, iar probele propuse de aceasta au fost încuviințate și administrate.
Solicitarea reclamantei de anulare a completării raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic P. G. pentru nelegala citare a comisiei locale de fond funciar la efectuarea expertizei a fost corect respinsă de prima instanță, cât timp acest aspect putea fi invocat doar de comisia locală la primul termen după depunerea expertizei așa cum prevede art. 212 alin. 2 C. pr. civ., iar nu de reclamantă. Celelalte obiecțiunile formulate față de lucrarea de expertiză au fost găsite neîntemeiate, iar reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe.
Or, potrivit art. 129 al. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, iar dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. Al.5^1 al aceluiași articol prevede însă că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Ca urmare, criticile recurentei privind neadministrarea unor probe de către prima instanță nu pot fi primite.
P. cererea formulată în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar reclamanta G. I., decedată în cursul procesului și al cărei demers judiciar l-a continuat recurenta, a urmărit punerea sa în posesie și obținerea titlului de proprietate asupra parcelei cu nr. top. 400/1 în suprafață de 531mp, susținând că cererea sa de reconstituire formulată în temeiul Legii 18/1991 a fost validată în acest sens prin Hotărârea nr. 448/27 iunie 2002.
Recurenta a susținut că autoarea sa G. I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul aferent casei situat în Sighetu Marmației, .. 14, dovedindu-și cererea cu C.F. nr. 2715 Sighetu Marmației nr. top. 401/1 cu suprafața de 1296 mp și C.F. 4660 Sighetu Marmației nr. top. 400/1 în suprafață de 531mp, terenuri pe care le-a dobândit în anul 1946.
Însă, recurenta nu a dovedit că cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate a fost validată și în privința suprafeței de 531 mp parte din nr. top. 400 care, la momentul apariției Legii 18/1991, figura în C.F. 4660 Sighetu Marmației ca și proprietate tabulară a numiților K. R., Pollak L., Pollak Izodor și K. M., nicidecum a defunctei G. I. născută V., cum se susține.
P. Hotărârea Comisiei Județene nr. 448/27 iunie 2002 (f. 76) s-a validat cererea de reconstituire a numitei G. I. pentru 9,6700 ha teren agricol - anexa 28 Sighetu Marmației, fără ca această suprafață să fie în vreun fel individualizată.
Cum titlul de proprietate nr._/6 din 19.11.2002 s-a eliberat pentru o suprafață mai mare decât cea validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 448/27 iunie 2002, nu se poate nicidecum concluziona că s-a omis punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pe întreaga suprafață „validată” în locul denumit „Acasă”.
Rapoartele de expertiză întocmite în cauză de inginer P. C. au relevat faptul că recurenta, succesoare a defunctei G. I., deține în intravilanul localității Sighetu Marmației, pe . nr. 14 suprafața de 1295 mp teren.
Astfel, tribunalul reține că G. I. a fost pusă în posesie și i s-a eliberat titlu de proprietate pentru o suprafață de 1295 mp teren egală cu cea a topograficului 401/1 din C.F. 2715 Sighetu Marmației asupra căreia și-a înscris dreptul de proprietate în 1946 (f.52-53 dosar) și că acesta nu a dovedit nici că înainte de cooperativizare a deținut și suprafața de 531 mp din top. 400 înscris în C.F. 4660, nici că o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestei parcele i-ar fi fost validată.
Mai mult, . cu nr. top. 400/1 asupra căreia recurenta pretinde punerea în posesie nu este teren liber aflat în rezerva comisiei locale de fond funciar constituită potrivit legii, pentru a-i putea fi atribuită și nu a fost liber nici la momentul întocmirii procesului verbal de punere în posesie 25.10.2002, fiind proprietatea intimatei V. M. încă din 1993, astfel că în mod judicios a apreciat prima instanță că cererea reclamantei recurente este neîntemeiată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta G. A. I., prin mandatar G. M.-V. împotriva sentinței civile nr. 2710 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul o va obliga pe recurenta căzută în pretenții să le plătească intimaților M. L., M. Maria A., M. A. și M. I. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constâns în onorariu avocațial.
De asemenea, tribunalul o va obliga pe recurentă să-i plătească și intimatei V. M. cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu avocațial redus în conformitate cu dispozițiile art. 274 al. 3 Cod procedură civilă.
În acest sens, instanța de recurs a apreciat că partea nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care dovedește caracterul real, necesar și rezonabil al valorii lor și considerând că onorariul pretins, de 1500 lei, este nepotrivit de mare în condițiile în care munca îndeplinită de avocat pentru intimata V. M. nu a fost mai amplă decât cea depusă de același avocat pentru intimații M. cărora le-a perceput un onorariu înjumătățit, a dispus micșorarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta G. A. I., prin mandatar G. M.-V., ambele domiciliate în Sighetu Marmației, ., nr. 14, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2710 din 18.12. 2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ / 2013, ca nefondat.
Obligă pe recurentă să le plătească intimaților M. L., M. Maria A., M. A. și M. I., domiciliați în Sighetu Marmației, .. 16, suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pe recurentă să-i plătească intimatei V. M. domiciliată în Sighetu Marmației, ., suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
P. M. BogdanGiuroiu BrîndușaStamate-T. AlinaMăndicescu R.
Red. G.B./Tehn. M.R.
2 ex./08.05.2015
Judecător la fond: U. L. G.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
