Daune cominatorii. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 101/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 101/R
Ședința publică din 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. P.
Judecător: B. G.
Judecător: A. S. T.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra contestației în anulare formulată de B. T., domiciliată în . jud. Maramureș împotriva Deciziei civile nr. 429/R/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._ *, având ca obiect daune cominatorii.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș în data de 28.01.2015 contestatoarea B. T. a solicitat anularea în parte a deciziei civile nr. 429/R/8.10.2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ */a2 și rejudecând admiterea în tot a recursului formulat împotriva sentinței nr. 960/17.10.2013, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosar nr._ * și pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței 960/2013 și admiterea în tot a acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul:
- transformării daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 313 pronunțată la 23.04.2008 în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești în cuantum de câte 50 lei/zi de întârziere, la care a fost obligat pârâtul, corespunzătoare perioadei 02.07._12, în daune compensatorii, în cuantum total de 81.550 lei;
- obligarea pârâtului P. C. Săcel la plata în favoarea reclamantei a întregii sume de 81.550 lei solicitată cu titlu de daune compensatorii (iar nu doar a sumei de 8.600 lei acordată prin decizia contestată cu prezenta); menținând restul dispozițiilor deciziei contestate.
În motivare a învederat Tribunalului că își întemeiază prezenta contestație în anulare pe prevederile art. 318 Vechiul Cod proc.civ. aplicabil, hotărârea instanței de recurs, cu privire la sentința 960/2013 recurată de reclamanta B. T. se circumscrie tezei a doua a art. 318 Cod pr.civ. în sensul în care, instanța de recurs a admis numai în parte recursul omițând din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare.
Contestatoarea a precizat că recursul său s-a admis doar în parte, având în vedere că suma acordată cu titlu de daune compensatorii este de 8.600 (cu 50 lei mai mult decât suma acordată de prima instanță – 8.550 lei), în vreme ce prin recursul formulat a solicitat modificarea în parte a sentinței nr. 960/2013 în sensul admiterii în tot a acțiunii astfel cum a fost precizată și obligării pârâtului la plata sumei de 81.550 lei.
În ce privește necercetarea vreunuia din motivele de modificare/casare, contestatoarea a susținut că atât timp cât prin recurs a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul că pentru aceleași considerente avute în vedere de prima instanță, dar cu raportare la un interval de timp mult mai mare, adică de 1631 zile, să se admită în tot acțiunea cu obligarea pârâtului la plata sumei de 81.550 lei, iar instanța de recurs nu analizează motivele invocate prin recurs (singura greșeală a primei instanțe constând în înmulțirea sumei de 50 lei/zi de întârziere cu un număr mai mic decât cele 1631 zile invocate prin acțiune), ci analizează recursul pe un cu totul alt temei, suntem în situația prevăzută de art. 318 Cod proc.civ. -omisiunea cercetării vreunuia din motivele de modificare.
Contestatoarea a precizat că nu a criticat (nu avea interes procesual) hotărârea primei instanțe în ceea ce privește considerentele ce susțineau dispozitivul cu privire la temeiul acordării sumei și algoritmul de calcul. Ceea ce a criticat îl reprezenta doar luarea în seamă a unei perioade de timp mai scurtă și doar din acest considerent obligarea pârâtei la plata unei sume de 8.550 lei în loc de 81.550 cât era corect pentru 1631 zile.
Instanța de recurs analizează problematica perioadei pretinse în baza principiului disponibilității prin acțiune și reține prin considerentele deciziei că în precizarea de acțiune s-a strecurat a simplă eroare de dactilografiere fiind practic fără echivoc ceea ce s-a cerut și intervalul de timp pentru care se cere.
Dar instanța de recurs nu mai cercetează și al doilea motiv de recurs respectiv că pentru 1631 de zile, în baza temeiului avut în vedere în considerentele sentinței suma datorată de pârât este de 81.550 lei.
Ceea ce face instanța de recurs este să cerceteze un motiv de recurs neinvocat de nimeni, nici măcar de instanța de recurs din oficiu, respectiv cu privire la modul în care se calculează daunele compensatorii în momentul transformării daunelor cominatorii.
Considerentele pentru care s-a admis în parte acțiunea în primă instanță în ceea ce privește temeiul de drept și finalmente modul de calcul (algoritmul) al cuantumului daunelor compensatorii, nu au fost contestate de către reclamantă (de altfel nici de către pârât – care a contestat doar îndreptățirea la daune compensatorii nu modul în care acestea sunt calculate de prima instanță).
Ceea ce a contestat îl reprezintă doar numărul de zile la care ne raportăm. Recursul pârâtului P. C. Săcel și al Comisiei Locale Săcel au fost respinse; instanța de recurs analizează un motiv de recurs neinvocat de nici o parte și nepus în discuția părților din oficiu ca motiv de ordine publică, creează recurentei o situație mai grea în propria cale de atac ca urmare a necercetării motivului de modificare a hotărârii invocat de reclamanta B. T., în condițiile în care se respinge recursul declarat de pârâți, în pofida oferirii a încă 50 lei în plus, întrucât se schimbă modul de calcul.
Contestatoarea apreciază că suntem și în situația prevăzută de art. 318 teza I Cod proc.civ., în sensul în care soluția pronunțată în cauză este rezultatul unei greșeli materiale în ceea ce privește analizarea în recurs a unor motive neinvocate în cauză.
Este o greșeală materială nu faptul că instanța analizează din oficiu un motiv, ci faptul că instanța de recurs consideră că în cauză a fost reținut un atare motiv de modificare a sentinței 960/2013. Nici reclamanta B. T., nici pârâții nu au contestat sentința 960/2013 prin prisma modului de calcul (algoritmului) avut în vedere de Judecătoria Dragomirești în considerentele sentinței 960/2013.
Nici instanța de recurs nu a invocat din oficiu un alt motiv de ordine publică. De altfel, „modul de calcul al daunelor compensatorii” nu constituie motiv de ordine publică.
Nici măcar raportarea la o lucrare de expertiză efectuată în cauză de un expert topograf nu se face în mod corespunzător, fiind greșit reținute sumele, în contextul în care, raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. expert P. G. pentru calculul prejudiciului produs reclamantei reține o sumă totală de 12.188 lei însemnând contravaloare masă lemnoasă și dobânzi obținute prin economisirea sumelor într-un cont bancar.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând admisibilitatea contestației în anulare, tribunalul reține următoarele:
În cauza R. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluția dată în mod definitiv într-un litigiu să nu fie supusă unor revizuiri ulterioare. În virtutea acestuia principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre în acest scop.
Instituirea căilor extraordinare de atac nu reprezintă o nesocotire a acestui principiu, câtă vreme ele pot fi exercitate pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, în termene și circumstanțe strict determinate.
În speță, contestatoarea a invocat prevederile art. 318 Cod procedură civilă 1865, care deschid posibilitatea exercitării contestației în anulare speciale în ipoteza în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând sau admițând doar în parte calea de atac, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Cazul de contestație în anulare reglementat prin prev. art. 318 teza a 2-a C.pr.civ. 1865 nu este incident în speță.
Contestatoarea a invocat o necercetare de către instanța de control judiciar a unui pretins motiv de recurs constând în criticarea împrejurării că, pentru 1631 de zile, în baza temeiului de drept avut în vedere în considerentele sentinței, suma datorată de pârât este de_ lei. Un astfel de motiv de recurs nu a fost însă expus cu caracter de sine stătător, argumentația recurentei în cuprinsul căii de atac formulate împotriva sentinței civile nr. 960 din 17.10.2013 vizând tocmai evaluarea eronată de către prima instanță a perioadei de timp pentru care s-a solicitat de către reclamantă obligarea pârâtului la plata de daune compensatorii.
Or se poate observa că instanța de recurs a analizat critica referitoare la numărul de zile pentru care s-a dispus transformarea daunelor cominatorii, dar a evaluat prejudiciul suferit de recurentă dintr-o altă perspectivă, sens în care nu a acordat suma solicitată de aceasta. Nu se poate reține astfel necercetarea motivelor de recurs formulate.
Împrejurarea că instanța de recurs ar fi examinat și admis un motiv de recurs neinvocat de nimeni și astfel ar fi agravat situația recurentei în propria cale de atac nu se circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a 2-a C.pr.civ., a cărui sferă de aplicare este suficient de explicită- omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau de casare-invocat, firește.
Nu este incident nici cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 318 teza I C.pr.civ. 1865. Eroarea vizată prin aceste dispoziții legale este una materială, cu caracter procedural, pentru verificarea căreia nu este necesară reexaminarea fondului ori reaprecierea probelor, trebuie să fie evidentă, săvârșită urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
Din cuprinsul deciziei civile nr. 429/R din 8.10.2014 a Tribunalului Maramureș rezultă că instanța de control judiciar a apreciat criticabilă soluția instanței de fond cu privire la modul de calcul a despăgubirilor și s-a referit la sumele defalcate stabilite de expertul P. Găvrilă prin raportul depus la fila 181 dosar.
În realitate, raționamentul expus de contestatoare are ca finalitate cenzurarea modului în care instanța de control judiciar a procedat la soluționarea (sub aspect procedural și material) a recursului declarat de reclamantă, or o rejudecare a recursului nu se poate realiza fără a se stabili ca întrunite, în prealabil, toate condițiile legale pentru anularea deciziei instanței de recurs, urmare a exercitării căii extraordinare de atac, întrucât se opune puterea de lucru judecat.
Raportat la toate aceste considerente, contestația în anulare se va respinge conform dispozitivului, fără acordarea cheltuielilor de judecată contestatoarei deoarece în sarcina intimatelor nu subzistă o culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. T., domiciliată în Săcel nr. 117, județul Maramureș, împotriva deciziei civile nr. 429/R din 8.10.2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ */a2.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
P. M. B. G. B. S.-T. A. M. C.
În concediu de studiu,
semnează Președintele instanței
Red.: S.T.A./13.03.2015
T.red.: M.C./17.03.2015/2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul... → |
|---|
