Succesiune. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 72/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 72/A
Ședința publică din 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
Judecător: A. S.-T.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra cererii de apel formulată de intervenienții C. A. și C. A. ambii domiciliați în Sighetu Marmației, ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 546 din 26.02.2014 pronunțată de J.cătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.546 din 26 februarie 2014 pronunțată de J.cătoria Sighetu Marmației s-a admis în parte acțiunea modificată și precizată formulată de reclamanta C. T. în contradictoriu cu pârâții C. M., B. I., P. O. Română . intervenienții C. A., C. A. și A. I. și, în consecință, s-a constatat că defuncții C. A., decedată la data de 09.06.1980 și C. I., decedat la 30.09.2007 au dobândit dreptul de proprietate prin prescripția de lungă durată asupra imobilului reprezentând casă de locuit și asupra terenului aferent în suprafață de 1703 mp, situat în ., jud. Maramureș, înscris în CF 279 ..2228/2/1 identificat prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de ing. B. I., s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C. I., decedat la 30.09.2007, se compune din cota de 5/8 din casa de locuit, bucătăria de vară situate în ., jud. Maramureș și terenul aferent acesteia în suprafață de 1703 mp, înscris în CF nr. 279 . cadastral 2228, 5 covoare persane, 4 cergi de lână, cantitatea de 80 kg de țuică și suma de 7.001,79 lei vechi.
S-a constatat că moștenitorii rămași după C. I., decedat la 30.09.2007, sunt reclamanta C. T. și pârâtele B. I. și C. M., în calitate de fiice, având fiecare o cotă de 1/3 părți și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor legali în CF asupra imobilelor care constituie masa succesorală, cu titlu de moștenire după defunctul C. I., decedat la 30.09.2007.
S-a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind partajul, iar restul capetelor de cerere au fost respinse ca neîntemeiate.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de C. și C. A., s-a constatat că din masa succesorală după defunctul C. I., decedat la 30.09.2007, nu face parte atelierul de fierărie situat în . și s-a constatat în favoarea intervenienților un drept de creanță în cuantum de 10.000 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării defunctului. Au fost respinse restul capetelor de cerere formulate în cadrul cererii reconvenționale ca neîntemeiate.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de A. I. s-a admis în parte, moștenitorii fiind obligați să-i plătească intervenientei suma de 5000 de lei, celălalt capăt de cerere fiind găsit neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta C. T. i-a chemat în judecată pe pârâții C. M., B. I., P. O. Română . se constata dobândirea dreptului de proprietate de către defuncții C. A. și C. I. prin uzucapiunea de lungă durată asupra imobilului teren în suprafață de 600 mp situat în ., înscris în Cf nr. 279, având număr topo 2228 și a se dispune întabularea acestuia în CF pe seama defuncților; a se constata că masa succesorală rămasă după defuncții C. A., decedată la 09.06.1980 și C. I., decedat la 30.09.2007 se compune din casa de locuit, bucătăria de vară, atelier de fierărie și terenul aferent acestora în suprafață de 6000 mp, situate în ., înscris în Cf nr. 279, având număr topo 2228 și din suma de 115.000 lei actualizată; a se constata că după defunct au calitatea de moștenitori legali reclamanta, pârâta C. M. și B. I., în cote egale de 1/3 fiecare; a se dispune partajarea bunurilor ce constituie masa succesorală în sensul atribuirii imobilului reclamantei, cu obligarea acesteia la plata de sultă pârâtelor.
În motivare reclamanta a arătat că ea și cele două pârâte sunt moștenitoarele legale ale celor doi defuncți. Aceștia au folosit terenul aferent casei de peste 50 de ani, nefiind tulburați de nimeni în folosința acestuia.
La termenul de judecată din 31.08.2008 numiții C. A. și C. A. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței să constate eficacitatea testamentului olograf din 10.06.2005 lăsat de defunctul C. I., obligarea reclamantei și a pârâtelor C. M. și B. I. la raportul donațiilor primite de la defunct, atribuirea în proprietatea intervenienților a bunurile menționate în acțiunea introductivă ca urmare a admiterii pct. 1 din cererea de intervenție.
În motivare, intervenienții au arătat că interveninenta C. A. este fiica naturală a defuncților, însă a fost adoptată cu efectele unei filiații firești de către B. A. și B. I.. În anul 2005 defunctul a lăsat, ca un ultim act de voință, întreaga sa avere mobilă și imobilă intervenienților, întrucât aceștia l-au îngrijit înaintea decesului. Fiecare dintre fiicele defunctului au primit o parte din averea defunctului, astfel încât solicită raportul bunurilor primite.
La termenul de judecată din data de 05.05.2008 intervenienții au formulat întâmpinare prin care au arătat că se opun admiterii capătului de cerere privind stabilirea masei succesorale după defuncta C. A., întrucât aceasta s-a partajat prin bună învoială prin act autentic, în anul 1995, reclamanta primind suma de 600.000 ROL, reprezentând cota parte din prețul stabilit pentru vânzarea casei și grădinii părintești, iar celelalte două pârâte primind de suma de 14.000 ROL, precum și cota de 1/2 din apartamentul situat în Sighetu Marmației, înscris în Cf nr._ având număr top 1476/6.
De asemenea, au solicitat să nu fie inclus în masa succesorală după defunctul C. I., atelierul de fierărie, acesta fiind vândut la data de 15.09.1954 de către C. Palaha primul soț al mamei adoptive a intervenientei, B. A., care îl deținea cu titlu de moștenire în momentul în care s-a căsătorit cu defunctul C. I..
Prima instanță a reținut că la data de 06.06.2008 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul de a se constata că din masa succesorală după defunctul C. I. fac parte și următoarele bunuri: un polizor motoraș, un aparat de sudură, o bormașină, o nicovală, 2 foale pentru tras focul, 70 de foi de eternită, 120 kg de țuică, o chitară, o vioară, un televizor color marca Arctic, un aragaz cu butelie, o sobă de încălzit emailată, un dulap de bucătărie, un corp bibliotecă din lemn, un dulap pentru haine, 3 canapele și 2 fotolii,un fotoliu pat, 2 corpuri de bucătărie, 4 perne și 2 dune, 5 covoare persane și 4 pături de lână, mașină de spălat Albalux, atelier de fierărie, actele de stare civilă și contracte ale defuncților C. I. și C. A..
La data de 27.06.2008 intervenineții C. A. și C. A. au formulat întâmpinare la completarea de acțiune prin care au solicitat excluderea din masa succesorală a defunctului a bunurilor indicate la punctele 1-5, precizând că sunt bunuri care aparțin de atelierul de fierărie cu privire la care au menționat că nu face parte din masa succesorală, a bunurilor prevăzute la punctele 6,8-22, fiind bunuri care au aparținut defunctei C. A., a celor 70 de foi de eternită care au aparținut interveninenților și a actelor de stare civilă și a contractelor.
La data de 24.11.2008 reclamanta și-a precizat din nou cererea de chemare în judecată, solicitând să se constate că masa succesorală după defuncții C. A., decedată la 09.06.1980 și C. I., decedat la 30.09.2007 se compune din casa de locuit situată în ocna Șugatag nr. 39, precum și bucătăria de vară, atelier de fierărie si terenul aferent casei în suprafață de 6000 mp, suma de 115.000 lei consemnată pe carnet CEC, un polizor motoraș, un aparat de sudură, o bormașină, o nicovală, 5 covoare persane și 4 pături de lână, actele de stare civilă; să se constate calitatea de moștenitori legali a reclamantei și a pârâtelor în calitate de fiice, în cotă de 1/3 fiecare; să se constate că defuncții au dobândit dreptul de proprietate prin prescripția de lungă durată asupra terenului în suprafață de 6000 mp situat în ., jud. Maramureș și să se dispună intabularea acestuia în CF în favoarea defuncților.
La data de 27.05.2009 numita A. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând suma de 5124 de lei, sumă pe care a depus-o la Casa de Consemnațiuni și Economii împreună cu defunctul în timpul conviețuirii și suma de 8100 de lei, reprezentând contravaloarea întreținerii acordată defunctului, aceasta îngrijindu-l până la data decesului.
Apoi, din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, potrivit certificatelor de deces, C. I. a decedat la data de 30.09.2007 și C. A. a decedat la data de 09.06.1980 ( f. 2,3).
Conform extrasului C.F. nr. 279 Șugatag, imobilul în suprafață totală de 4500 mp, având număr topo 228 figurează ca având proprietar tabular P. O. Română . fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. B. I. potrivit căruia imobilul este situat în intravilanul localității Ocna Șugatag, ., jud. Maramureș, are o suprafață măsurată de 1703 mp și face parte din terenul înscris în CF 279 Ocna Șugatag având număr top 2228/2, în suprafață tabulară de 2436 mp.
A reținut prima instanță că martorii B. P. și Tinco V. au declarat că terenul a fost folosit de către defuncți după decesul lui Hofer V. și că aceștia au plasat începutul posesiei în jurul anilor 1945-1946. În speță fiind aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1848, judecătoria a apreciat că prin invocarea joncțiunii posesiei reclamanților cu cea a antecesorilor sunt întrunite condițiile pentru uzucapiunea de lungă durată reglementată de acest act normativ. Prin urmare, a constatat că defuncții C. A. și C. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând casă de locuit și asupra terenului aferent în suprafață de 1703 mp, situat în ., jud. Maramureș, înscris în CF 279 ..2228/2/1 identificat prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de ing. B. I., constatând astfel că din masa succesorală rămasă după defunctul C. I. face parte imobilul anterior menționat.
Cu privire la atelierul de fierărie situat în ., prima instanța a reținut că acesta a fost dobândit prin actul de vânzare -cumpărare intitulat “convenție “ de către P. I., primul soț al defunctei C. A. înainte de căsătoria acesteia cu defunctul C. I., pentru prețul de 300 de lei, preț achitat în întregime de cumpărător, astfel că nu a inclus atelierul de fierărie în masa succesorală rămasă după defunctul C. I.(f. 30 ).
Apoi, pe baza declarațiilor martorilor B. P., B. P. (f. 148 ) și a extraselor de cont (f. 290-297 ) judecătoria a conchis că fac parte din masa succesorală 5 covoare persane, 4 cergi de lână, cantitatea de 80 kg de țuică și suma de 7.001,79 lei vechi.
Cât privește capătul de cerere privind stabilirea masei succesorale după defuncta C. A., instanța de fond a reținut că aceasta a fost împărțită prin bună învoială, potrivit actului de învoială-înțelegere încheiat între defunctul C. I., reclamanta C. T., C. (B. I. ) și C. M. aflat la fila 39 din dosar.
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar prima instanță a constatat că moștenitorii defunctului C. I. sunt reclamanta C. T. și pârâtele B. I. și C. M., în calitate de fiice, având fiecare o cotă de 1/3 și a dispus înscrierea în cartea funciară în favoarea moștenitorilor a dreptului de proprietate asupra imobilului care face parte din masa succesorală după defunct.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de intervenienții C. A. și C. A. judecătoria a reținut, din depozițiile martorilor Kaunyi I., O. A., Mașniță Ș. (f.354-357, 361), precum și din răspunsurile la interogatoriile luate intervenientei A. I., pârâtei B. I. și reclamantei C. T. (f.229,127 și 128) că intervenienții au suportat cheltuielile de înmormântare a defunctului C. I. și, în consecință, a admis acest capăt de cerere.
Prima instanță a respins capătul de cerere referitor la constatarea în favoarea intervenienților a unui drept de creanță în cuantum de 20.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de întreținerea defunctului începând cu anul 1980 până la data decesului, întrucât din declarațiile martorilor B. P., Tinco V., Bosze M., T. G., B. P., N. V. și Bognari A. reiese că în ultimii ani de viață acesta a locuit cu intervenienta A. I., care s-a ocupat de îngrijirea lui în perioada cât a avut probleme de sănătate.
Totodată s-a admis în parte cererea intervenientei cu privire la suma de 5000 de lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intervenienții C. A. și C. A., solicitând, în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și admiterea cererii de intervenție pe care au formulat-o cu toate capetele de cerere.
În motivarea apelului apelanții au susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate prin cererea de intervenție, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
În concret, prima instanță nu s-a pronunțat asupra petitului privind constatarea eficacității testamentului olograf datat 10 iunie_, la cele privind raportul donațiilor primite de fiice de la defunctul C. I., la atribuirea în proprietate a unor bunuri către intervenienți.
Față de solicitarea subsidiară, apelanții au arătat că defunctul C. I. a înțeles să le predea lor imobilul situat în ., precum și bunurile mobile ce se vor găsi în imobil la momentul morții sale, așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată datat 10 iunie 2005, în schimbul întreținerii și înmormântării sale.
Apelanții au arătat că și-au îndeplinit obligațiile asumate față de defunct și, în această situație, cererea lor intervenție fiind întemeiată.
Intimata C. T., prin întâmpinare, s-a opus admiterii apelului, aceeași poziție procesuală având-o și intimatele C. M. și B. I., prezente la dezbateri.
Apelul este întemeiat.
La data de 31.03.2008 apelanții C. A. și C. A. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței de fond să constate eficacitatea testamentului olograf din 10.06.2005 al defunctului C. I. a cărui succesiune se dezbate în prezentul dosar, să oblige pe reclamanta C. T. și pe pârâtele C. M. și B. I. la raportul donațiilor primite de la defunct, să le atribuie intervenienților în proprietate bunurile menționate în acțiunea introductivă la pct. 1, ca urmare a recunoașterii calității lor de moștenitori testamentari.
La termenul de judecată din data de 05.05.2008 intervenienții au formulat „cerere reconvențională” solicitând excluderea din masa succesorală a defunctului C. I. a atelierului de fierărie din satul Șugatag și să constate dreptul lor de creanță în sumă de 30.000 lei, din care 10.000 lei cheltuieli ocazionate de înmormântarea defunctului C. I. și 20.000 lei cheltuieli ocazionate de îngrijirea acestuia de prin anii 1980.
La data de 30.06.2008 intervenienții și-au „completat cererea reconvențională” solicitând excluderea din masa succesorală a bunurilor menționate în completarea de acțiune a reclamantei la pct. 1-5,6,8-22, a foilor de eternită și a actelor de stare civilă și a contractelor(f.60).
La data de 04.09.2014 intervenienții C. A. și C. A. au completat din nou „cererea reconvențională” solicitând obligarea reclamantei și a pârâtelor la predarea cantității de 16mc lemn rășinos (f.87).
Prin notele de ședință din data de 27.11.2008 intervenienții apelanți au sintetizat pretențiile lor formulate prin cererile succesive și au completat din nou „cererea reconvențională” (f. 117) solicitând intabularea în favoarea lor a imobilelor casă și teren aferent de 6000mp din .>
La data de 09.10.2010 prima instanță a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții C. A. și C. A..
Prin sentința atacată judecătoria a admis în parte „cererea reconvențională” formulată de apelanții interveniență C. A. și C. A. în sensul că a constatat că din masa succesorală după defunctul C. I., decedat la 30.09.2007, nu face parte atelierul de fierărie situat în . și a constatat în favoarea intervenienților un drept de creanță în cuantum de 10.000 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării defunctului.
Celelalte capete de cerere formulate în cadrul cererii reconvenționale au fost respinse ca neîntemeiate.
Deși din dispozitivul sentinței s-ar putea concluziona că prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor petitelor cererii de intervenție principală, in considerentele sentinței nu se regăsesc motivele pe care se sprijină soluția dată tuturor capetelor de cerere respinse.
Practic, în considerente sunt analizate exclusiv capetele din cererea de intervenție având ca obiect excluderea atelierului de fierărie din masa succesorală a defunctului și dreptul de creanță pretins de intervenienți la nivelul sumei de 30.000 lei.
Or, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, ”motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt concret analizate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură prin urmare să justifice desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Atâta timp cât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.
O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o desființare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe "fond" prin admiterea în parte a cererii de intervenție.
Ca urmare, prin omisiunea primei instanțe de analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii apelate, motivele de fond invocate de intervenienți prin cererea de intervenție și completările ei ulterioare- intitulate „cereri reconvenționale” – motive ce necesitau un răspuns specific și explicit - au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul apelanților la un proces echitabil. În aceste condiții, acestora li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
Chiar dacă apelul intervenienților a vizat doar soluția dată cererii de intervenție, Tribunalul, în baza art. 297 al.1 Cod procedură civilă, va desființa în întregime sentința atacată, având în vedere strânsa legătură dintre obiectele cererii principale și a cererii de intervenție, în condițiile în care intervenienții pretind că ar avea calitatea de moștenitori testamentari ai defunctului C. I., a cărui succesiune a fost supusă dezbaterii prin cererea de chemare în judecată.
Cu prilejul rejudecării pricinii, instanța va analiza probele administrate și susținerile părților, va solicita acte de stare civilă pentru dovedirea filiației reclamantei și a pârâtelor față de defunct, va examina toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei în vederea lămuririi depline a litigiului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
>PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții C. A. și C. A., ambii domiciliați în Sighetu Marmației, ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 546/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER G. B. S.-T. A. M. C.
Red. Dact. G.B.
9ex.27.03.2015
.>
Jud. fond C. M. S.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 55/2015. Tribunalul... → |
|---|
