Grăniţuire. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 70/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.70/A
Ședința publică din 26.02. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: S.-T. A.-A.
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către reclamantul U. T., domiciliat în comuna Călinești, ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1003 din data de 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 05.02.2015, 12.02.2015, 19.02.2015 și pentru azi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1003 din 09.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive decurgând din lipsa capacității de folosință a pârâților I. P. I. Ș., M. G. F., I. U. I. T., Ș. N. și I. G.. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul U. T., în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. G. și I. P. I. Ș., M. G. F., I. U. I. T., Ș. N., I. G. cu domiciliu necunoscut, fiind citați prin afișare la ușa instanței și în consecință s-a stabilit linia de mejdă dintre terenurile părților situate în . și 37 A pe aliniamentul punctelor 2-26-25-24-23-22-21-20-19-13 cu precizarea că între punctele 13-19-20 mejda este în linie dreaptă, conform expertizei întocmite în cauză de ing. B. I.. A fost respinsă cererea posesorie și în revendicare formulată de reclamant. Pârâții B. M. și B. G. au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantului suma de 311,5 lei cheltuieli de judecată, compensându-se celelalte cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul U. T. a chemat în judecată pe pârâții B. G. și B. M., solicitând instanței să stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților iar pârâții să fie obligați să respecte dreptul de proprietate și posesie al reclamantului asupra terenului în suprafață de 11 m, pe care au ocupată.
În susținerea acțiunii se arată că reclamantul este proprietar de fapt asupra imobilului situat în satul Văleni, nr. 38, imobilul învecinat cu proprietatea părinților. În cursul anului 2008 pârâții au modificat gardul despărțitor dintre cele două imobile, iar prin amplasarea de panouri, pârâții împiedică accesul reclamantului în spatele casei sale, acesta fiind în imposibilitate de a efectua reparațiile ce se impun la acasă.
Prin notele de ședință formulate la data de 8 mai 2012, pârâții au arătat că nu se opun admiterii cererii de grănițuire, însă solicită ca stabilirea liniei despărțitoare să se realizeze raportat la stăpânirea faptică, potrivit căreia linia de mejdă a fost stabilită încă din anul 1974 de părinții reclamantului și ai pârâtei. Pârâții au precizat că se opun cererii de revendicare, aceasta fiind inadmisibilă deoarece reclamantul nu este proprietar al terenului revendicat.
La data de 3.10.2012 reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților I. P. I. Ș., M. G. F., I. U. I. T., Ș. N. și I. G.. Acești pârâții, citații prin afișare la ușa instanței nu și-au exprimat poziția în cauză.
Prin notele depuse de reclamant la data de 16 octombrie 2012 acesta precizează că nu a formulat o cerere în revendicare ci o cerere posesorie (filele 80-81).
La termenul de judecată de la data de 11.12.2013 pârâții, prin reprezentant, au invocat excepția lipsei de capacității de folosință a pârâților, proprietari tabulari, care și-au intabulat în Cartea Funciară dreptul de proprietate în anul 1911(fila 180), excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei (fila 190).
Din actele de la dosar instanța a reșinut că reclamantul și pârâții locuiesc în . (construcții și teren) învecinate. Părțile nu sunt proprietare asupra terenurilor pe care au amplasate locuințele. Acțiunea în grănițuire este acțiunea prin care se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre două proprietăți învecinate. Prin aceasta reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâții, instanța să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri învecinate.
În acest sens, art. 584 cod civil stipulează că oricine proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuire proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuire, făcându-se pe jumătate.
Dreptul la acțiune, bazat pe aceste dispoziții legale circumscrie posibilitatea, pentru proprietar sau orice persoană care au un drept real asupra unui fond limitat, de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne vizibile.
Instanța Supremă a conchis că operațiile judiciare ale grănițuirii impun judecătorului a se pronunța asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate al reclamantului și asupra existenței acestuia, în întregul său (decizia 2153/2005 a Înaltei Curții de Casației și Justiției).
Fiind o acțiune reală, petitorie, imobiliară, declarativă de drepturi și imprescriptibilă, acțiunea în grănițuire poate fi exercitată nu numai de către proprietar, dar și de către titularul dezmembrământului dreptului de proprietate și chiar de către un simplu posesor, putând fi îndreptată nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof, ci și a titularului unui alt drept real și chiar împotriva unui posesor.
În speță, ambele părții au calitate de posesori,iar terenurilor sunt înscrise în CF 2160 Văleni, nr. topo 104/2-106 proprietari tabulari ai acestora fiind pârâții I. P. I. Ș., M. G. F., I. U. I. T., Ș. N. și I. G. (fila 120).
Analizând excepția lipsei calității procesuală pasive a acestor pârâții, decurgând din lipsa capacității de folosință, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Codului civil poate sta în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Capacitatea de folosință așa cum este definită de art. 5 din Decretul 31/1954 privind persoanele fizice și juridice, reprezintă capacitatea de a avea drepturi și obligații.
Se invocă în privința pârâților citați în cauză prin afișare la ușa instanței că ar fi lipsiți de capacitate de folosință deoarece, raportat la anul înscrierii în CF, respectiv anul 1911, aceștia nu mai pot fi în viață. Însă în cauză nu s-a făcut dovada decesului acestor persoane, astfel că instanța a respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul susține că în cursul anului 2008 pârâții au început lucrările de înlocuire a gardului existent între terenurile lor, însă aliniamentul acestuia a fost modificat, gardul fiind edificat dincolo de linia de mejdă, pe terenul reclamanților.
Pe cale acțiunii în grănițuire instanța trebuie să stabilească vechiul hotar dintre fonduri, adică acea linie de graniță originară stabilită fie prin voința comună și concordantă a proprietarilor fie impusă prin hotărâre judecătorească sau prin lege. În speță, părțile au calitate de posesori ai terenurilor pe care au amplasate gospodăriile.
Martorul O. I. a arătat că în urmă cu treizeci de ani între terenurile părților, pe lungimea curților exista gard (fila 177) iar martorul N. T. (fila 189) a precizat că linia de mejdă dintre terenurile părților a fost stabilită de comun acord de părinții acestora care au construit un gard de plasă, pe fundație din beton pe porțiunea dintre case, amplasamentul acestuia nefiind modificat până în prezent. Martorii audiații au relatat că în continuarea acestui gard pârâții au edificat pe o porțiune fundație din beton montând gard din plasă, iar în continuare, pe o porțiune, au fost plantate sălcii pe linia de mejdă.
Cu ocazia deplasării instanței la fața locului, împreună cu expertul numit în cauză ing. B. I., părțile au convenit asupra linie de mejdă pe această porțiune conform propunerii realizate în completarea la expertiză, respectiv pe aliniamentul punctelor 23-22-21-20-19-13, cu precizarea că între punctele 13-19-20 mejda să fie în linie dreaptă. Revine astfel instanței să stabilească linia de mejdă pe porțiunea dintre punctele: 2-23. Expertul menționează în completarea raportului de expertiză că din punctul 29 până în punctul 25 fundația gardului se lățește cu 8 cm spre casa reclamantului (fila 196 ), martorul Boțiș I. V. arătând că fundația nouă este mai lată decât cea veche.
Chiar dacă noua fundație are o lățime mai mare decât cea veche, nu se poate trage concluzia că amplasamentul vechiului gard a fost modificat deoarece scândurile au fost montate la mijlocul fundației. În consecință instanța a stabilit linia de mejdă pe această porțiune, pe aliniamentul punctelor 2-26-25-24-23 conform propunerii realizate în lucrarea de expertiză.
În privința acțiunii posesorii formulate de reclamant, raportat la modalitatea de stabilire a liniei de mejdă aceasta este lipsită de obiect, fiind respinsă. Deși reclamantul prin reprezentant a precizat că această cerere vizează posesia suprafeței ocupate pârâții, în concluziile scrise depuse la termenul de judecată din 7 aprilie 2014, reclamantul prin reprezentant, a solicitat ca pârâții să-i respecte dreptul de proprietate și posesie. În această situație ne aflăm și în prezența unei acțiunii în revendicare inadmisibilă, datorită faptului că reclamantul nu are calitate de proprietar tabular, o astfel de cerere neputând fi admisă.
În temeiul dispozițiilor art. 274, 276 Cod procedură civilă și art. 584 Cod civil, teza finală, pârâții B. M. și B. G. au fost obligați în solidar să plătească reclamanților 311,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând 9,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 302 lei diferență până la jumătate din contravaloare expertizei (contravaloarea expertizei este de 1403 lei iar pârâții au achitat 400 de lei) celelalte cheltuieli de judecată urmând a fi compensate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul U. T., solicitând a se dispune schimbarea în parte, întrucât comportă critici cu privire la stabilirea liniei de hotar și modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor, în condițiile în care martorii au declarat că în urmă cu 30 de ani, linia de hotar era stabilită pe lungimea curților (deci în linie dreaptă inclusiv din pct.2-23). Martorul G. I. (f.179) a relatat și faptul că distanța dintre gardul său și gardul pârâților era de 1m, iar în prezent expertul arată că distanța este de 42 cm., ceea ce denotă faptul că pârâții pe lângă faptul că i-au acaparat apelantului din teren, nu au respectat nici traiectoria și nici distanța dintre imobile. În această situație acoperișul casei apelantului, ca urmare a modificărilor succesive a gardului și fundației acestuia de către pârâți ar depăși linia de mejdă stabilită de instanță prin hotărârea atacată, cu consecințe asupra imobilului, dat fiind faptul că pârâții l-au și amenințat că după rămânerea definitivă a hotărârii îl vor obliga să-și spargă acoperișul. În situația păstrării traiectoriei aliniamentului stabilit de instanța de fond, apelantul ar fi și în imposibilitatea efectuării reparațiilor ce s-ar impune la casa sa, distanța fiind improprie. Raportat la probele din dosar linia de hotar reală, care separă cele două proprietăți este pe aliniamentul 2-23 din expertiză în linie dreaptă și nu cea stabilită de Judecătoria Sighetu Marmației.
Cu privire la cheltuielile de judecată, apelantul apreciază că instanța de fond nu a făcut o compensare corectă, raportat la cheltuielile pe care le-a efectuat și care sunt în sumă de 2222,8 lei, iar ale pârâților de 1700 lei. Arată că a suportat din contravaloarea expertizei și completarea acesteia suma de 1500 lei, iar pârâții doar suma de 400 lei.
Intimații B. G. A. și B. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, făcând trimitere la probațiunea administrată.
Intimații au arătat că fundația din beton constituie adevărata linie de mejdă, iar gardul este montat pe această fundație. Acest gard are o ușoară deviere de 8 cm, dar este nesemnificativă, mai ales că aceasta se află tot pe fundație, astfel că nu este înfrântă voința antecesorilor acestora. N. susținerile apelantului referitoare la acoperișul casei, la modificările succesive ale gardului și fundației precum și la pretinsele amenințări. Nu sunt de acord cu afirmația apelantului că au acaparat din terenul său. În ce privește cheltuielile de judecată, arată că instanța a compensat în parte aceste cheltuieli.
S-a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea apelantului de către B. P., fratele intimatei B. M., încuviințată în principiu în ședința publică din data de 20.11.2014.
Au fost audiați sub prestare de jurământ martorii M. P. și O. I. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând sentința apelată, prin prisma și în limitele în care aceasta a fost atacată prin memoriul de apel, cu respectarea principiului tantum devolutum, quantum apellatum, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul – apelant a contestat linia de hotar stabilită de prima instanță și numai pe aliniamentul dintre pct. 2-23, relevate în schița anexa grafică nr.1 la raportul de expertiză efectuat în cauză, precum și modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecată. Celelalte statuări au intrat în puterea lucrului judecat.
Acțiunea în grănițuire are ca finalitate reconstituirea vechiului hotar real, în precedent acceptat, dintre două fonduri învecinate. Aplicarea prevederilor art. 584 din Codul civil de la 1864 presupune așadar nu crearea, ci reconstituirea acestui vechi hotar necontestat.
Casa de locuit aparținând reclamantului U. T. a fost edificată la adresa din ., în anul 1976 (fila 65 dosar), iar casa și anexa intimaților (autor B. M.), în anul 1979 respectiv 1981 (filele 20,24-25 dosar).
Reclamantul a susținut că gardul edificat de pârâți între cele două fonduri nu respectă vechea linie de hotar, aspect contestat însă de pârâți, aceștia afirmând că linia de mejdă a fost stabilită de părinții pârâtei B. M. și ai reclamantului U. T. încă din anul 1974, fiind aceeași și în prezent.
În Registrul Agricol pârâții-intimați figurează cu suprafața de 10 ari în locul numit G.-Acasă (fila 54 dosar), expertul B. I. măsurând o suprafață de 1157 m.p. la fața locului.
Reclamantul-apelant figurează cu 0,20 ha teren acasă de natură fânat și 0,04 ha curți și clădiri (f.10 dosar), expertul stabilind că imobilul aflat în folosința reclamantului are o suprafață măsurată de 1828 m.p.
Niciuna dintre părți nu are reflectat în cartea funciară vreun drept de proprietate asupra acestor imobile, care fac însă parte din același număr topografic (104/2–106 C.F. nr. 2160 Văleni).
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul topograf B. I. a relevat în anexa grafică nr. 1 prin aliniamentul dat de punctele 2-26-25-24-23-22-21-20-19-13, linia de mejdă conform modului actual de folosință (gardul existent), dar a specificat că pe porțiunea dintre punctele 25-26 se pot observa unele semne de modificare a fundației vechi (consolidare sau reconstruire – f.153).
Expertul a apreciat că linia despărțitoare se întinde în linie dreaptă și paralelă de la pct. nr. 2 până la pct. nr.23, la o distanță de 0,7 m față de casa reclamantului. Gardul existent edificat de pârâții B. G. și B. M. în anul 2012 se află la o distanță față de 0,42 m față de casa reclamantului U. T..
Se reține că stâlpul metalic aflat pe frontul de la stradă dintre cele două imobile (pct.2 anexa grafică) este recunoscut de toate părțile ca punct de mejdă.
Planșa foto depusă la fila 156 din dosarul primei instanțe relevă că între pct. 25-2 traseul gardului existent este drept.
Martorul B. I. V. propus de pârâți a relevat că în anul 2008 a constatat că se vedeau semnele unei fundații vechi (nu știe dacă pe toată lungimea) însă noua fundație s-a făcut mai lată decât cea veche.
Martorul G. I. a arătat că reclamantul s-a înțeles cu mama pârâtei ca aceasta să-și amplaseze casa la o distanță de 1 metru de linia de mejdă, înțelegere ce a fost respectată, însă gardul nou nu a fost edificat pe amplasamentul gardului existent.
Depoziția martorului N. T. care a relevat că amplasamentul gardului ce există de 30 de ani, nu a fost modificat până în prezent, fundația fiind aceiași, nu se coroborează cu celelalte probe. Martorul M. P. a arătat că în anul 2007 și 2010 nu exista nici un gard în spatele casei apelantului.
Cu ocazia deplasării la fața locului (f.191 dosar) instanța a constatat că pe porțiunea dintre pct. 25-23 fundația pare a fi consolidată cu un strat de material înspre partea reclamantului. Ulterior, expertul B. I. a precizat că fundația gardului din pct.26 către pct.25 se lățește cu 8 cm către casa reclamantului (f.197 dosar).
Raportat la toate aceste elemente evocate, Tribunalul apreciază că linia de hotar dintre fondurile folosite de părți este pe aliniamentul 2-23-22-21-20-19-13, configurat în lucrarea de expertiză, cu precizarea că între punctele 13-19-20 mejda este în linie dreaptă, acesta fiind vechiul hotar, stabilit conform înțelegerii autorilor părților, modificarea sa survenind doar urmare a amplasării gardului de către pârâți, fiind firesc ca în dreptul construcțiilor această înțelegere să vizeze o traiectorie dreaptă a hotarului și nu o deviere a acestuia înspre construcție, cu generarea de dificultăți pentru proprietar de a o întreține și cu consecințe în ce privește scurgerea apelor pluviale.
Este de asemenea fondată critica apelantului în ce privește cheltuielile de judecată stabilite de primă instanță. Astfel reclamantul a avansat cheltuieli de judecată de 1500 lei pentru expertiză (f.31, f.176), 19 lei taxă timbru (f.70) și 700 lei onorar avocat (f.224), iar pârâții au efectuat cheltuieli de 400 lei expertiza (f.219) și 1300 lei onorar avocat (f.230,231).
Onorariul expertului, fiind în discuție o grănițuire, trebuie suportat în mod egal de părți, de asemenea și taxa de timbru, astfel încât pârâții vor fi obligați, în solidar, să plătească reclamantului suma de 559,3 lei, compensarea onorariilor avocațiale nefiind criticată prin motivele de apel.
În contextul admiterii apelului se va admite și cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul apelantului U. T. formulată de intervenientul B. P..
Instanța va lua act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul U. T. domiciliat în Văleni, nr. 38, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1003 din 09.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Admite cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul apelantului U. T. formulată de intervenientul B. P. domiciliat în Văleni, nr. 37, județul Maramureș.
Schimbă în parte sentința civilă nr.1003 din 09.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ în sensul că:
Stabilește linia de mejdă dintre terenurile părților, situate în . și 37 A, județul Maramureș, pe aliniamentul punctelor 2-23-22-21-20-19-13 cu precizarea că între punctele 13-19-20 mejda este în linie dreaptă, conform expertizei efectuate în cauză de ing.B. I..
Obligă pe pârâții B. M. și B. G., domiciliați în comuna Călinești, ., județul Maramureș, în solidar, să plătească reclamantului suma de 559,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compensând celelalte cheltuieli.
Ia act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S.-T. A.-A. R. M.
Red./S.T.A./27.04.2015
Tehnred./R.M./18.05.2015/11 ex.
Red./Judecător la fond:L. G. U.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
