Obligaţie de a face. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 259/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 259/A
Ședința publică din data de 4 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. - T. A. A.
Grefier: M. R.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul G. R., domiciliat în Baia M., .. 195, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._/2014 din 22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 21 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 4 iunie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2014 din 22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtul G. R..
A fost obligat pârâtul G. R. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului C. G. imobilul teren în suprafață de 1089 mp situat în Baia M., ., înscris în CF_ Baia M. nr cadastral_.
S-a respins cererea de obligare a pârâtului de a ridica de pe terenul înscris în Cf_ Baia M. nr. cadastral_ supraedificatele: casă veche și cotețe, precum și cererea de a fi ridicate aceste supraedificate de către reclamant pe cheltuiala pârâtului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4794,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul să fie obligat pârâtul să își ridice de pe terenul proprietatea reclamantului înscris în CF nr._ Baia M. nr. cadastral_ toate supraedificatele constând într-o casă veche și cotețe, ridicate fără autorizație de construire, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței sau să fie autorizat reclamantul să le ridice pe cheltuiala pârâtului; să fie obligat pârâtul să lase în deplină posesie și proprietate terenul în suprafață de 1089 mp teren situat în Baia M., ., teren în valoare de 7500 lei, teren cu nr. cadastral_ înscris în CF nr._ Baia M.; obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea de fapt a acțiunii s-a arătat că reclamantul este proprietarul unei parcele de teren în suprafață de 1089 mp înscrisă în CF_ Baia M., nr. cadastral_, situat administrativ în Baia M., ..
A arătat reclamantul că a cumpărat terenul de la numita Fuchs E., prin contract autentic. Pârâtul folosește acest teren proprietatea sa, i-a cules fructele de pe acest teren, nu-l lasă să intre și îi folosește terenul. Pe teren sunt niște cotețe și o mică construcție în paragină, nu le poate demola pentru că pârâtul se opune, deși nu are autorizație de construire, iar reclamantul vrea să-și facă casă și nu poate să facă nimic pentru că pârâtul nu îl lasă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că terenul în litigiu îi aparține și a aparținut din moși strămoși familiei sale, respectiv bunicului său R. I.. Acest teren a fost întăbulat pe copiii tatălui său R. I. (tatăl pârâtului), Petrușca A., R. V. și pe pârâtul R. G..
Casa a fost construită de bunicul său pe terenul care îi aparține, sens în care depune CF 5542 Baia M. nr.top. 4095/4 și 4094/4. Se opune ca această casă, casa părintească unde s-a născut și unde și-a petrecut copilăria, să fie demolată. Cea care i-a vândut terenul reclamantului este Fuksz E. care este o persoană străină de familia sa. Din CF 5542 Baia M. nr. top. 4095/4 și 4094/4 rezultă că familia sa este întabulată cu o suprafață de_ mp împărțită la 4, revine fiecărui membru 32,8 ha teren. Raportat la faptul că pârâtul nu a vândut niciodată reclamantului o suprafață de teren și nici un membru din familia sa, că cea care i-a vândut a fost o persoană străină de familia sa care nu a deținut teren acolo, solicită respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar – copia actului de parcelare și contract de vânzare cumpărare, extras de carte funciară pentru informare, rezultă că la data de 06.01.2011 reclamantul dobândește prin cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului situat în intravilanul municipiului Baia M., ., în suprafață de 1089 mp înscris sub nr cadastral_ (f. 5 – 7, 9).
Terenul deținut în proprietate de către reclamant a fost dobândit de către vânzătoarea Fuchs E. prin donație de la M. Z. G. conform contractului autentificat sub nr 1879 din data de 24 iunie 2010 (f. 193 - 194). Prin contractul de donație donatara s-a obligat față de donator să permită pârâtului din prezenta cauză, dlui R. G., care locuiește într-o casă neîntabulată în cartea funciară, amplasată pe terenul ce formează obiectul contractului de donație, să folosească netulburat această casă pe tot timpul vieții sale și să aibă acces la casă trecând peste teren (f. 35).
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că pe terenul proprietatea reclamantului există o casă foarte veche, în stare precară, construită de bunicii pârâtului și care nu mai este locuită de foarte mulți ani (f. 160 – 162, 183).
Prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză a fost identificat terenul aflat în proprietatea reclamantului. Conform raportului pe teren sunt amplasate construcții aflate în folosința pârâtului G. R. și care ocupă aproximativ 8 ari din terenul proprietatea reclamantului (f. 119 – 123).
Prin raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză au fost identificate următoarele construcții pe terenul proprietatea reclamantului: casă de locuit parter, anexă gospodărească tip magazie, beci și zid de sprijin din beton, fântână, împrejmuiri, inclusiv porți de acces în incintă. Expertul a arătat că deși nu există date privind anul edificării construcțiilor, având în vedere alcătuirea constructivă, materialele de finisaj, starea de degradare, se poate aprecia că vechimea casei de locuit și a anexei este de cel puțin 40 ani (f. 94 – 104).
Pe tot parcursul procesului pârâtul a susținut că terenul în litigiu se află în proprietatea sa, fiind transmis prin moștenire. Pârâtul nu deține un titlu care să-l îndreptățească la posesia, folosința ori dispoziția asupra terenului.
Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept (art 563 alin 1 cod civil).
Pârâtul ocupă terenul proprietatea reclamantului și pretinde în mod nejustificat un drept de proprietate asupra acestui teren.
Prin urmare, raportat la probele administrate din care rezultă dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu, faptul că pârâtul folosește acel teren și pretinde un drept de proprietate asupra terenului fără a deține și un titlu care să-i confere un astfel de drept, în temeiul dispozițiilor art 563 alin 1 cod civil acțiunea în revendicare formulată de reclamant este întemeiată, a fost admisă și a fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului imobilul teren în suprafață de 1089 mp situat în Baia M., ., înscris în CF_ Baia M. nr. cadastral_.
Reclamantul prin cererea formulată a solicitat să fie obligat pârâtul să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului supraedificatele constând în casă veche și cotețe ori să fie autorizat reclamantul să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâtului.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și din raportul de expertiză în construcții, supraedificatele a căror ridicare se solicită au o vechime considerabilă, sunt actualmente într-o stare precară și au fost construite de bunicii pârâtului. Prin contractul de donație în temeiul căruia vânzătoarea Fuchs E. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, drept transmis ulterior reclamantului, aceasta s-a obligat să permită pârâtului să folosească această casă amplasată pe teren pe tot timpul vieții acestuia și să aibă acces la casă trecând peste teren.
Reclamantul a invocat în drept dispozițiile art 597 cod civil în conformitate cu care „lucrările făcute de un detentor precar sunt supuse, în mod corespunzător, regulilor aplicabile autorului de rea credință.
Potrivit art 58 alin 1 din Lg 71/2011 „în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării”. Raportat la aceste dispoziții legale, la data începerii construcției era în vigoare codul civil din 1864, fiind astfel aplicabile dispozițiile art 494 din acest act normativ. “Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dânsul, sau de a indatora pe acea persoana să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plati valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin afacerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credința, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plati o sumă de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului” (art 494 cod civil).
Pârâtul nu este constructor de rea credință pentru a fi obligat la ridicarea construcțiilor. Aceste construcții au fost ridicate după cum rezultă din probe în urmă cu mulți ani, vânzătoarea donatară s-a obligat să respecte pe durata vieții pârâtului dreptul acestuia de a folosi construcțiile și de a avea acces la aceste construcții, prin contractul de vânzare cumpărare reclamantul a declarat că îi este cunoscută starea de fapt și de drept a terenului, limitele, vecinătățile și amplasamentul, căile de acces (f. 9).
Constatând că pârâtul nu este constructor de rea credință și în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art 494 teza a doua cod civil, cererea de obligare a pârâtului de a ridica de pe terenul înscris în Cf_ Baia M. nr cadastral_ supraedificatele: casă veche și cotețe, precum și cererea de a fi ridicate aceste supraedificate de către reclamant pe cheltuiala pârâtului a fost respinsă.
În temeiul dispozițiilor art 451 alin 1, art 452 și art 453 cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâtului și proporțional cu pretențiile admise, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 4794,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară timbru și timbru judiciar – 2655,58 lei, onorariu pentru expertiza topografică – 1889 lei și 250 lei – onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G. R., solicitând a se dispune rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii în întregime privind toate capetele de cerere, cu cheltuieli.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că din actele de la dosar rezultă că terenul și casa au aparținut bunicului apelantului R. I.. După moartea bunicului, terenul a trecut în proprietatea tatălui apelantului, R. I., și după decesul acestuia proprietatea a fost trecută pe apelant, Petrușca A. și R. V..
Apelantul a precizat că, casa de la nr. 18 o deține el și o folosește, casa a fost construită în 1926 de bunicul său R. I.. Din acte rezultă că terenul a aparținut bunicilor apelantului. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că din suprafața de 1089 mp pe care a cumpărat-o reclamantul doar 8 ari se suprapune pe terenul apelantului prin urmare și dacă s-ar admite acțiunea, se poate admite doar pentru 8 ari. În opinia apelantului, cu privire la suprafața de 8 ari nu poate fi obligat să lase în deplină proprietate și posesie. Din expertiza efectuată în altă cauză de ing. F. I. rezultă că nici M. și nici Fuksz nu au deținut teren în locul în care are el proprietatea. Menționează expertul că s-au făcut grave greșeli cu ocazia schițelor de dezmembrare din 1958 și înainte de această dată, fiind afectată în acte de proprietatea apelantului, deși faptic folosește terenul și casa părintească. Terenul a fost vândut reclamantului de către Fuksz E. care este o persoană străină de familia apelantului. Din CF 5542 Baia M. top 4096/4 și 4094/4 rezultă că o suprafață de 13.158 mp împărțită la 4 revin fiecărui membru 32,8 ha teren.
Prin urmare raportat la faptul că apelantul nu a vândut niciodată reclamantului o suprafață de teren și nici un membru din familia sa, cea care a vândut a fost o persoană străină de familia sa care nu a deținut teren agricol, apelantul solicită respingerea acțiunii.
Apelantul a mai arătat că a fost obligat la cheltuieli de judecată în sumă de 4.794,58 lei, total greșit în condițiile în care acțiunea s-a admis în parte. Solicită respingerea în totalitate a cheltuielilor de judecată. Arată că este pensionar, pensia de abia îi ajunge pentru medicamente și întreținere. De asemenea arată că familia sa și în prezent apelantul plătește impozit pentru terenul unde este situată casa ridicată în 1962 de bunicul său.
Intimatul C. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pârâtului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul a susținut că toate criticile apelantului sunt nefondate și fără să aibă un titlu valabil pentru teren nu poate fi admis apelul sau. Nu interesează expertiza domnului expert F. I. în condițiile în care, în dosarul în care s-a depus această expertiză nu s-a ținut seama de această lucrare, sentința care s-a pronunțat însușindu-și expertiza d-lui expert Ș. O.. Nu se poate nici dispune rejudecarea cauzei întrucât instanța fondului a fost competentă să soluționeze cauza, s-a pronunțat pe fondul său și nu pe vreo excepție și nici al motiv de nulitate nu există pentru rejudecarea procesului.
S-a mai precizat că în mod corect instanța fondului în motivarea sentinței arată ca fiind admisă în parte acțiunea, a fost obligat pârâtul apelant la cheltuieli de judecată în parte aferente doar cererii în revendicare. Nu a fost obligat pârâtul apelant să achite contravaloarea expertizei în construcții și nici taxa de timbru aferentă capătului de cerere privind obligația de a face. De asemenea și onorariul de avocat a fost redus, fiind obligat pârâtul să achite parțial din acest onorariu. Instanța fondului l-a obligat pe apelant să achite doar contravaloarea lucrării de expertiză topografică în cuantum de 1889 lei și taxa de timbru aferentă suprafeței revendicate, respectiv suma de 2655,58 lei. Faptul că apelantul nu are bani, că este pensionar nu interesează cauza atât timp cât acesta s-a aflat în culpă procesuală. Apelantul cunoștea că reclamantul C. G. este proprietarul terenului și că deține contract autentic de vânzare-cumpărare, pentru că a formulat o plângere penală împotriva acestuia și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamant.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul și-a menținut poziția procesuală.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri noi.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul C. G. este proprietar tabular asupra terenului în suprafață de 1089 mp, înscris în CF nr._ Baia M. nr. cadastral_, teren cumpărat de la numita Fuks E., care la rândul său l-a dobândit de la M. Z.. Acest număr cadastral provine din dezmembrări succesive ale nr. topo 4095/2.
Pârâtul s-a prevalat de calitatea sa de proprietar al terenului, pe care este amplasată casa părintească, teren înscris în CF 5542 Baia M. nr. topo 4095/4 și 4094/4 (nr. topo originare).
De asemenea, pârâtul a invocat adeverința nr. 7502/12.08.1993 emisă de Municipiul Baia M. conform căreia R. I., tatăl sau, figura în registrul agricol 1959-1963 ca posesor al unei suprafețe totale de 0,72 ha fâneață; 0,10 ha livezi; 0,03 vii și 0,07 ha curți construcții în locul numit Podgoria Valea Roșie.
Prin raportul de expertiză efectuat de expert topo M. M. s-a relevat că terenul în litigiu, proprietatea tabulară a reclamantului, are o suprafață de 1089 mp, se suprapune cu terenul menționat în adeverința nr. 7502/1993, respectiv suprafața de 0,07 ha curți clădiri, iar prin edificatele aparținând pârâtului, acesta ocupă circa 8 ari din terenul proprietatea reclamantului.
Din analiza planului de situație anexat lucrării de expertiză rezultă că practic supraedifcatele sunt amplasate disparat pe suprafața de teren.
Pârâtul s-a prevalat constant de raportul de expertiză efectuat de expert F. I. în dosarul nr. 5231/R/2001 al Tribunalului Maramureș care susține o eroare survenită la întocmirea schițelor de dezmembrare.
Prin decizia civilă nr. 234/A din 16.04.2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar (având ca obiect grănițuire) s-a valorificat însă un alt raport de expertiză dintre cele patru efectuate în respectiva cauză, și anume cel depus de expert ing. Ș. O..
Instanța a reținut că terenurile părților din proces au format o singură proprietate identificată cu nr. topo 4094 și 4095 și a aparținut familiei C. G. și L., conform CF 356 Baia M., care apoi s-a transmis celor două fiice: T., căsătorită R. și M., căsătorită C. și recăsătorită C..
Terenurile aparținând Tereziei R. au revenit finalmente pârâților (între care M. Z., M. I., Fuksz I., R. G.), iar cele aparținând Marioarei C. au fost cumpărate în anul 1955 de P. N., tatăl reclamantei din respectivul proces, P. L..
S-a mai relevat că terenurile folosite actualmente de părți nu corespund cu parcelele rezultate din dezmembrările realizate prin schițele din 1948 și 1956, dar linia de hotar este marcată pe același aliniament în toate lucrările de expertiză.
D. consecință, s-a stabilit linia de hotar și pârâții R. și Petrușca au fost obligați să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință o suprafață de 560 mp teren. Linia de hotar s-a stabilit așadar conform schițelor de dezmembrare.
Prin același raport de expertiză efectuat de expert Ș. O. s-a apreciat că familia R. și Petrușca trebuie să cedeze o suprafață de 1095 mp către familiile Fucks și M., pentru ca modul de folosință al terenului să corespundă cu linia de hotar stabilită prin dezmembrările realizate în 1948 și 1956.
Raportat la aspectele anterior evocate și la starea de fapt și de drept actuală, la împrejurarea că pârâtul-apelant nu opune reclamantului cu titlu care să-i legitimeze folosința terenului, în mod corect prima instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 563 alin. 1 Cod civil. Situația de carte funciară a rămas neschimbată. Împrejurarea că apelantul plătește impozit pentru casă și teren este irelevantă sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate.
Sentința civilă nr. 1109 din 1992 a Judecătoriei Baia M., depusă la dosar în etapa apelului, relevă doar restituirea către petenții R. G., R. V. și Petrușca A., în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, a suprafeței de 1 ha teren cu vegetație forestieră, CF 9870 Baia M..
Pe cale de consecință, raportat la amplasarea construcțiilor apelantului pe terenul în litigiu, la împrejurarea că apelantul achită impozit pentru 1700 mp teren la adresa Măgura nr. 18, conform certificatului de atestare fiscală depus la dosar în apel, la faptul că martorul Cobza I. C. a declarat că știe de la ambele părți că atât reclamantul cât și pârâtul pretind un drept de proprietate asupra terenului, la poziția procesuală constantă a pârâtului care, inclusiv în apel, a arătat că terenul îi aparține, la cuprinsul ordonanței din 29.05.2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria Baia M. în dosarul nr. 261/_ (diferend generat de ridicarea gardului), Tribunalul apreciază că în mod corect pârâtul a fost obligat să lase reclamantului în deplină proprietate întreaga suprafață de teren, iar nu doar 8 ari.
Hotărârea primei instanțe este corectă și sub aspectul obligării pârâtului R. G., aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4794, 58 lei, în care au fost incluse doar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente petitului de revendicare admis, onorariul pentru expertiza topografică și o parte din onorariul avocațial, nefiind incluse taxa judiciară de timbru pentru petitul respins, de ridicare a construcțiilor și nici onorariul pentru expertiza în construcții efectuată în cauză. Starea materială a apelantului nu îl poate exonera de obligația de achitare a cheltuielilor de judecată, acesta fiind în culpă procesuală.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
În aplicarea dispozițiilor art. 482 raportate la art. 451, 452 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat să achite intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel, conform chitanțelor depuse la filele 16-16 indice 1 dosar, diferența de 1000 lei onorariu avocat nefiind dovedită prin chitanțe depuse anterior închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, conform prevederilor art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul G. R., domiciliat în Baia M., .. 195, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul C. G., domiciliat în Baia M., ./26, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._/2014 din 22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Obligă pe apelant să achite intimatului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A. M. R.
Red. S.T.A.A../3.07.2015
Dact. H.M./7.07.2015
Ex. 4, .
Judecător fond: A. R. A.
| ← Evacuare. Decizia nr. 244/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Daune cominatorii. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
