Fond funciar. Decizia nr. 308/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

În acest act adițional s-a stipulat că celelalte prevederi ale contractului de concesiune nr. 23 din 07.06.2006 rămân neschimbate.

În art. 2.4. din contractul de concesiune 23/2006 s-a prevăzut că „în si­tu­ația în care suprafața de teren, proprietate privată a statului ce face obiectul con­cesiunii, va fi diminuată de drept ca urmare a reconstituirii dreptului de pro­pri­etate asupra terenului agricol, în temeiul unor acte normative sau în baza unor hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile și/sau a aplicării dis­po­zi­ți­i­lor Legii nr. 249/2003, respectiv a prevederilor HG nr. 354/2005, se va diminua de drept în mod corespunzător suprafața de teren prevăzută în contract și re­de­ven­ța aferentă”.

Titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie a căror nu­litate s-a solicitat au fost emise, fie în temeiul unor hotărâri judecătorești, fie în temeiul unor acte normative.

Astfel, titlul de proprietate al lui B. V. G. a fost eliberat ca urmare a pronunțării sentinței civile nr._/12.11.2010, în dosarul_/ 182/2010 al Judecătoriei Baia M.; titlul de proprietate al lui M. Ma­ria a fost eliberat ca urmare a pronunțării sentinței civile nr._/09.12.2010 în dosarul nr._/182/2010 al Judecătoriei Baia M.; titlul de proprietate pentru M. P., M. I., P., M. G., M. Te­o­fil, M. A., M. D., M. L., O. A. Grațiana, I. M., s-a eliberat în urma sentinței civile nr. 2838/25.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/182/2010 al Judecătoriei Baia M.; titlul de proprietate pen­tru C. C. M. s-a eliberat în urma sentinței civile_/12.11. 2010 pronunțată în dosarul nr._/182/2010 al Judecătoriei Baia M.; ti­tlul de proprietate al lui Ș. M. s-a eliberat în urma sentinței civile_/ 03.12.2010 pronunțată în dosarul nr._/182/2010 al Judecătoriei Baia Ma­re, titlul de proprietate al lui A. I. s-a eliberat în urma sentinței civile nr._/12.11.2010 pronunțată în dosarul nr._/182/2010 al Judecătoriei Baia M..

Motivul invocat de C. Județeană Maramureș de aplicare a Legilor fon­dului funciar în toate dosarele menționate și care a stat la baza refuzului eli­be­rării titlurilor de proprietate persoanelor arătate, a fost acela că la momentul la care a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie, terenurile se aflau în administrarea Agenției D. Statului și nu fuseseră predate pe bază de pro­tocol încheiat între Agenția D. Statului și C. L..

Instanțele au apreciat că eliberarea titlurilor de proprietate nu este con­di­ționată de întocmirea protocolului care trebuia încheiat între Agenția Do­me­ni­ilor Statului și C. L., prin care să fie predate terenurile din litigiu și nici nu este împiedicată de faptul că aceste imobile se aflau în administrarea A­gen­ției D. Statului. Așadar, apărarea formulată în prezentul dosar de re­clamantă și de Agenția D. Statului, respectiv faptul că terenurile din li­tigiu nu au fost predate Comisiei Locale, prin protocol de predare-primire, de către Agenția D. Statului, a fost analizată de instanțe în momentul în ca­re au dispus eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea lui C. Co­drea M., B. V. G., Ș. M., A. I., M. P. și Mu­reșan A. și M. M., considerând că acest aspect nu împiedică e­miterea titlurilor a căror nulitate s-a solicitat în prezentul litigiu. Dacă e­li­be­ra­rea titlurilor de proprietate nu este condiționată de predarea terenurilor de că­tre Agenția D. Statului Comisiei Locale, cu atât mai puțin nepredarea de către Agenția D. Statului, pa bază de protocol de predare-primire a te­renurilor din prezentul litigiu către C. L., conduce la nulitatea ti­tlu­ri­lor de proprietate ale pârâților sau antecesorilor acestora.

Atâta timp cât prin hotărâri judecătorești s-a dispus eliberarea titlurilor de proprietate, chiar dacă terenurile asupra cărora urma să se reconstituie drep­tul de proprietate se aflau în posesia Agenției D. Statului și nu e­rau predate Comisiei Locale, nu se pot anula titlurile pârâților pe același con­si­de­rent, întrucât aceasta ar echivala cu lipsirea sentințelor arătate de efecte ju­ri­di­ce și s-ar încălca art. 6 CEDO, respectiv principiul accesului la justiție.

Nici valabilitatea titlurilor de proprietate ale lui M. D., Da­vi­descu N. Ruth și T. S., P. L. și O. A., nu este con­diționată de predarea terenurilor cuprinse în aceste titluri de către Agenția Do­meniilor Statului Comisiei Locale, îndreptățirea acestora fiind constatată prin hotărâri ale Comisiei Județene Maramureș de validare, hotărâri ne­des­fi­in­ța­te.

Existența unor astfel de hotărâri de validare emise de C. Ju­de­țea­nă este suficientă, alături de celelalte acte prevăzute de art. 36 alin. 1 din HG nr. 890/2005, printre care nu se regăsește și protocolul de predare-primire în­che­iat între Agenția D. Statului și C. L. – pentru eliberarea ti­tlurilor de proprietate.

Dispozițiile art. VI art. I.5, (13) și (18) din Legea nr. 247/2005 nu sunt a­plicabile în speță, pe terenurile în litigiu nedovedindu-se existența la data de­po­sedării a unor amenajări piscicole, sere, plantații de hamei, duzi, plantații po­micole și viticole și nici nu s-a probat că terenurile în litigiu sunt administrate de centre de cercetare. Numai în aceste ipoteze, în lipsa optării din partea foș­ti­lor proprietari pentru despăgubirile oferite de investitori, fostul proprietar pri­meș­te teren pe alt amplasament acceptat, sau despăgubiri de la stat.

Așadar, nici unul din motivele invocate de reclamantă prin cererea de che­mare în judecată, nu duce la nulitatea titlurilor de proprietate ale pârâților.

În consecință, reclamanta nu se poate prevala decât de prevederile art. 2.4 din contractul de concesiune nr. 23/2006 care este în conformitate cu pre­ve­de­rile art. 10 din HG nr. 626/2001.

Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, s-a respins cererea acesteia vi­zând cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . a se dispune, în principal, admiterea recursului, casarea hotă­râ­rii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, apreciind că a­cea­sta nu a cercetat fondul cauzei. În subsidiar s-a solicitata admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sen­sul admiterii acțiunii în sensul constatării nulității absolute a titlurilor de pro­pri­etate atacate și a proceselor verbale de punere în posesie eliberate pârâților.

În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că, referitor la petitul principal, recurenta apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre fără a cerceta fondul cauzei, iar această împrejurare rezidă din motivarea hotărârii. Instanța reține că titlurile obiect al litigiului au fost eli­be­ra­te fie ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești, fie în temeiul unor acte nor­mative, astfel că nu se justifică anularea acestora, fără să aibă în vedere că e­liberarea titlurilor atacate nu s-a făcut ca urmare a cenzurării dreptului de pro­prietate al titularilor înscriși în cuprinsul acestora, ci drept urmare a e­xer­ci­tă­rii unei acțiuni în obligația „de a face” în cuprinsul căreia instanța nu a cen­zu­rat în nici un fel îndreptățirea la reconstituire a titularilor, dispunând „eli­be­ra­rea titlurilor și nu constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate”, ast­fel că reținerea instanței că ar fi lipsită de efecte hotărârea nu poate fi pri­mi­tă.

S-a mai relevat că motivarea succintă a instanței prin prisma acestor aspecte, dar și a fap­tu­lui că lipsa protocolului de predare primire încheiat cu Agenția D. Statului și C. L. nu reprezintă o cauză de nulitate a actelor atacate, denotă o necercetare a fondului cauzei în sensul că instanța a fost investită să se pronunțe și dacă pârâții erau îndreptățiți la reconstituire pe amplasamentul contestat, aspect pe care aceasta omite a-l motiva. Această împrejurare se desprinde din motivarea cererii inițiale și apoi a celei precizate în sensul că „pârâții care au fost puși în posesie în acest amplasament nu au avut teren în a­cest loc și nici nu sunt urmași ai vechilor proprietari tabulari asupra te­re­nu­lui…”, astfel consideră că titlurile… emise sunt nelegale”. Această motivare în fapt coroborată cu cea în drept conduce la obligația instanței de a cenzura fon­dul dreptului titularilor din actele atacate. Nu numai că nu a fost analizat fon­dul dreptului, însă instanța a revenit asupra probei de a atașa dosarele de Lege 18/1991 ale pârâților al căror drept a fost contestat, aceasta echivalând cu o necercetare a fondului cauzei.

Recurenta a mai susținut că aceeași concluzie se desprinde și în motivarea instanței referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. VI, art. I5, (13) și (18) din Legea nr. 247/2005 asupra cărora instanța constată că nu sunt aplicabile întrucât nu s-a dovedit că la data deposedării terenurile sunt afectate de plantații de hamei, duzi, plantații pomicole și viticole. Instanța nu a observat că din cuprinsul procesului verbal de delimitare a suprafețelor solicitate conform prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005 ca anexă a hotărârii nr. 3404/2014, aceasta poartă la capitolul mențiuni la pct. 1 In­ves­tiții în teren – livadă de meri, cireși, nuci, duzi, astfel că ar fi incidente în cauză pre­vederile invocate. Aceste investiții au fost achiziționate de către recurentă ast­fel că fiind incidente aceste dispoziții legale, reconstituirea se face numai foș­ti­lor proprietari, cu obligația acestora de a achita contravaloarea investițiilor către investitor.

S-a mai învederat că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind rectificarea de carte funciară și restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul ra­dierii dreptului de proprietate a lui M. D., ceea ce echivalează cu ne­cercetarea fondului cauzei.

În subsidiar, dacă instanța trece peste cele invocate mai sus, pe fondul ca­uzei, recurenta a arătat că menține toate apărările formulate apreciind că pârâții nu au calitatea de foști proprietari deposedați de terenul în litigiu, nu au făcut dovada dreptului a­supra terenului reconstituit sau a unui alt teren preluat deposedat, terenul în li­tigiu este afectat de investiții vândute în mod legal recurenților.

Intimata C. L. Baia M. de aplicare a legii fondului funciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate prin me­mo­ri­ul de recurs, Tribunalul o constată legală și temeinică, urmând a o menține, pen­tru considerentele ce succed:

Prima instanță a procedat la o analiză pertinentă a pretențiilor for­mu­la­te de reclamantă prin cererea introductivă, astfel încât nu se poate reține o ne­cer­cetare a fondului cauzei.

Eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea pârâților ori a autorilor acestora s-a dispus în privința majorității lor prin hotărâri judecătorești irevocabile, ca acte finale ale pro­ce­du­rii de reconstituire a dreptului de proprietate, hotărâri ce nu pot deveni lipsite de eficacitate în detrimentul titularilor, exigența executării lor fiind parte inte­gran­tă a noțiunii de proces echitabil, conform prevederilor art. 6 din Convenția Eu­ropeană a Drepturilor Omului.

Așadar susținerea recurentei în sensul că instanțele au dispus eliberarea titlurilor atacate fără a proceda la o cenzurare a îndreptățirii la reconstituire a ti­tularilor, ci urmare a exercitării unei acțiuni în obligația „de a face”, devine ire­le­vantă, prin prisma celor arătate anterior, dar și cu observarea con­side­ren­te­lor ce succed.

Pârâților li s-a oferit spre reconstituire terenul în litigiu, care nu re­pre­zin­­­tă fostul lor amplasament, dar sub acest aspect trebuie observat că potrivit pre­­vederilor art. 4 alin. 11 din Legea nr. 1/2000 (Titlul VI, art. I, pct. 5 din Legea nr. 247/2005) restituirea se face pe vechile am­­plasamente, în favoarea foștilor proprietari, în privința terenurilor pe care s-au aflat la data deposedării plantații pomicole (între altele).

Or, fără a mai teoretiza asupra titularilor dreptului la reconstituire ori a ce­­lor legitimați să conteste o atare reconstituire, se observă că în cuprinsul pro­ce­sului verbal de delimitare a suprafețelor, anexă la Hotărârea nr. 3404/2014, in­vocat de recurentă, se face referire la „investiții în teren - livadă de meri, ci­reși, nuci, duzi”, existente evident la data întocmirii actului, nicidecum la data deposedării, după cum prevede textul legal evocat.

De asemenea, etapa opțiunii eventuale pentru despăgubiri este pre­a­la­bi­lă celei de emitere a titlului de proprietate pentru terenul respectiv (ca formă de restituire în natură).

Se mai reține că potrivit contractului de concesiune metoda atribuire directă nr. 23 din 07.06.2006 încheiat între Agenția D. Statului și . (SC Lu­căcean SRL conform actului adițional nr. 1/01.11.2006) concedentul a trans­mis concesionarului dreptul și obligația de exploatare a terenului agricol în suprafață totală de 12,42 ha livadă și 1,64 ha teren neagricol (drumuri teh­no­lo­gi­ce și de exploatare agricolă).

Potrivit art. 2.4 din contract, în situația în care suprafața de teren, o­bi­ect al concesiunii „va fi diminuată de drept ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol în temeiul unor acte normative sau în ba­za unor hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile (…) se va diminua în mod corespunzător suprafața de teren prevăzută în contract (…)”.

De asemenea, prin dispozițiile art. 7.1.7. s-a prevăzut că, concesionarul confirmă că îi este pe deplin cunoscută situația juridică a terenului, a luat la cu­noș­tință despre existența unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești ce au ca obiect suprafețe de teren cu destinație agricolă ce s-au aflat în explo­a­ta­rea . M. și este de acord cu semnarea prezentului con­tract în aceste condiții.

Retrocedarea întregii suprafețe de teren ce constituie obiect al con­tra­c­tu­lui „ca urmare a aplicării prevederilor legilor fondului funciar și a Legii nr. 10/ 2001 și ale Legii nr. 247/2005” constituie cauză de încetare a contractului de con­cesiune (art. 9.1.9.).

Așadar, încă de la momentul încheierii contractului de concesiune, re­cla­manta-recurentă a avut pe deplin reprezentarea consecințelor juridice a­su­pra obiectului convenției, a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea ter­ților, prin acte normative sau prin hotărâri judecătorești definitive și ire­vo­ca­bi­le.

Pârâții intimați sunt beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate. În cadrul liti­gi­ilor purtate de unii dintre aceștia s-a ridicat problema că terenul nu a fost pus la dis­poziția Comisiei Județene de către Agenția D. Statului, prin încheierea protocolului prevăzut de lege, dar s-a dis­pus obligarea pârâtei C. Județeană Maramureș la eliberarea titlurilor de proprietate, apreciindu-se că această obligație îi incumbă după validarea cererii (de exemplu sentința civilă nr._/2010 - do­sar nr._/182/2010; sentința civilă nr._/2010, dosar nr._/182/2010 etc.).

Apoi, mai trebuie observat că în rejudecare s-a depus la dosar procesul verbal de delimitare înregistrat sub nr._/24.06.2014/ nr._/05.08.2014 în­cheiat în data de 03.07.2014 între Primarul municipiului Baia M., repre­zen­tantul OCPI Maramureș și reprezentantul ADS Maramureș prin care s-au de­limitat suprafețele solicitate conform prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005 - suprafața de 3,9622 ha aflată în administrarea . M. și în domeniul privat al statului. Potrivit a­ces­­tui proces verbal, suprafața de 2,3922 ha este validată conform hotărârilor ju­­­decătorești rămase definitive nr._/12.11.2010, nr._/09.12.2010, nr. 2838/25.03.2011, nr._/12.11.2010, nr._/03.12.2010 și decizia civilă nr. 316/R/07.04.2011 a Tribunalului Maramureș și Hotărârea Comisiei J.­țe­ne nr. 1753/29.01.2009. La solicitarea Comisiei locale de fond funciar Baia Ma­re s-a delimitat și suprafața de 1,57 ha teren neagricol (drumuri de acces la te­re­nurile agricole). Suprafața totală de predat era de 2,3922 ha.

Acest proces verbal a fost validat prin hotărârea Comisiei Județene Ma­ra­mureș nr. 3404 din 18.09.2014, comunicată Agenției D. Statului, a­șa­dar s-au inițiat de către autorități și demersuri suplimentare în vederea exe­cu­tării hotărârilor pronunțate în favoarea pârâților-intimați.

Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă 1865 recursul se va respinge ca nefondat, reținându-se că petitul privind recti­fi­ca­rea de carte funciară are caracter accesoriu, acțiunea reclamantei fiind in­te­gral respinsă (sub toate capetele de cerere) prin sentința recurată.

În aplicarea dispozițiilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod pro­cedură civilă 1865 se va respinge cererea intimaților M. M., P. Li­via și C. C. Ma­ria, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de ju­decată în recurs întrucât la dosar nu s-a depus dovada efectuării lor în calea de atac. În privința altor pretenții, se reține că instanța de control judiciar nu se poate pronunța decât cu privire la cele ce au făcut obiectul judecății în primă instanță și, totodată, al căii de atac promovate împotriva sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta . SRL cu sediul în Groși, nr. 430, .­­ramureș, îm­po­triva sen­tin­ței civile nr. 718/2015 din 04.02.2015, pronunțată de Ju­de­­cătoria Baia M. în do­sa­rul nr._ .

Respinge cererile intimatelor M. M., domiciliată în Baia Ma­re, ., județul Maramureș, P. L., domiciliată în Baia Ma­re, .. 44C, județul Maramureș și C. C. Ma­ria, domiciliată în Baia M., .. 7, .­ramureș, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

S.-T. AlinaPop M. BogdanGiuroiu BrîndușaMăndicescu R.

Red. S.T.A./18.11.2015

Tehn. M.R./2 ex./18.11.2015

Judecător la fond: R. D. D.