Obligaţie de a face. Decizia nr. 432/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 432/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator-4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 432/A
Ședința publică din 15 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. G.
Judecător A.-A. S.-T.
Grefier C. A.
Pe rol este soluționarea apelului (intitulat recurs) declarat de către reclamantul Ț. V., domiciliat în Călinești nr.549, județul Maramureș, precum și a apelului declarat de pârâtele R. I. și R. N., ambele cu domiciliul în Călinești, nr.548, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.2882 din data de 10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie,când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 01.10.2015, 08.10.2015 apoi pentru ziua de azi, 15.10.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.2882 din data de 10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Ț. V. în contradictoriu cu pârâtele R. N. și R. I., s-a stabilit linia despărțitoare dintre terenul proprietatea reclamantului, înscris în C.F nr._ Călinești, nr. cadastral_, în suprafață tabulară de 1305 mp și terenul aflat în folosința pârâtelor situat în intravilanul Comunei Călinești în suprafață de 4835 mp, pe aliniamentul 4-5-25-22-6-20-17-10-13-14-38-39-40-42-45 stabilit în varianta I- anexa grafică nr. 6 din raportul de expertiză întocmit de ing. B. A. V., s-au respins celelalte petite formulate de reclamant, s-a admis în parte cerere reconvențională formulată de pârâte, reclamantul fiind obligat să suporte cheltuielile ocazionate de amplasarea gardului pe aliniamentul anterior menționat, în cota de ½.
S-au respins celelalte petite formulate de pârâte pe cale reconvențională și s-au compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 2236,24 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată la data de 20.09.2011 reclamantul Ț. V. să stabilească linia de grănițuire reală ce desparte proprietatea sa tabulară în suprafață de 1.305 m.p., înscrisă în Cartea Funciara Nr._ a Comunei Călinești, nr. cadastral._, de proprietatea aflată în folosința pârâtelor R. N. și R. I.; să oblige pârâtele să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața pe care au ocupat-o în data de 17 august 2011 când au modificat linia reală de mejdă prin amplasarea unui gard pe terenul proprietatea tabulară a reclamantului, gard ce nu respectă linia reală de mejdă, pârâtele ocupând în acest mod suprafața de aprox. 15 m.p. din terenul proprietatea reclamantului; să oblige pârâtele la ridicarea gardului amplasat cu nerespectarea/modificarea liniei reale de mejdă sau, în caz de refuz din partea acestora, sa îndrituiască pe reclamant a-l ridica pe cheltuiala pârâtelor; să oblige pârâtele să permită reclamantului amplasarea unui gard, pe linia reală de grănițuire ce delimitează proprietățile părților, astfel cum va fi stabilită prin hotărâre judecătorească, cu cheltuieli de judecată în cazul opunerii pârâților.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în baza Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 1.305 m.p., teren situat în ., jud. Maramureș, fiindu-i eliberat Titlul de proprietate nr. 6087/46 din 15 noiembrie 1999. Planul de amplasament și delimitare a imobilului a fost înregistrat la OCPI Maramureș sub nr. 4812/09.05.2011.
În data de 17 august 2011 pârâtele au modificat linia reală de grănițuire ce separă proprietatea reclamantului de cea aflată in folosința pârâtelor, scoțând țărușii ce au fost puși, de comun acord, pe linia reală de grănițuire, procedând ulterior la montarea lui gard din stâlpi de beton cu plasa de sârmă, ce a fost amplasat pe terenul proprietatea tabulară a reclamantului.
La fața locului pot fi identificate semnele exterioare ale mejdei reale de grănițuire, respectiv: pietre, un ciot de frasin, căminul de scurgere, un drum de trecere ce a fost îngustat de către pârâte prin amplasarea actuală a gardului.
Pârâtele nu s-au opus stabilirii liniei de hotar, dar au solicitat respingerea celorlalte capete de cerere, învederând că de află în folosința terenului situat în ., învecinat cu terenul proprietatea reclamantului și, întrucât nu dețin un drept de proprietate înscris în evidentele de carte funciara, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Au solicitat respingerea ca neîntemeiate a celorlalte petite formulate de reclamant, întrucât gardul care stabilește linia de hotar a fost amplasat ținând seama de semnele exterioare de mejdă cunoscute de către părți de peste treizeci de ani, neaducându-se atingere dreptului de proprietate a reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că potrivit art. 560 din Codul civil "proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de acestea". Condițiile speciale pentru introducerea acțiunii în grănițuire ce trebuie îndeplinite cumulativ sunt: inexistența unei grănițuiri anterioare, fie convențională, fie pe cale judecătorească; existența a două fonduri contigue, proprietate privată, caracterul limitrof al terenurilor fiind de esența grănițuirii; cele două fonduri să fie proprietatea distinctă a două persoane diferite.
Prima instanță a stabilit că acțiunea în granițuire este admisibilă chiar dacă între proprietăți există hotare anterioare ori de câte ori aceste hotare nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească.
Apoi, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtelor, prima instanță a reținut că acțiunea în grănițuire poate fi formulată atât de către proprietar cât și de către titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra fondului respectiv, precum și de simplul posesor. Prin urmare, aceasta acțiune poate fi formulată împotriva proprietarului fondului vecin, a titularului unui alt drept real sau chiar a titularului unui drept de folosință, ca drept personal (de creanță).
Prin acțiunea în grănițuire se urmărește constituirea/reconstituirea hotarului real dintre cele două fonduri, fără a se contesta dreptul de proprietate asupra fondului vecin și fața de care se va face delimitarea.
În sensul celor de mai sus este și Decizia nr. 433/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia “într-o acțiune în grănițuire instanța nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate în întregul sau, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate în partea aflată în litigiu, al cărui contur este fixat prin linia hotarului despărțitor, determinate prin semne vizibile. Operațiunea judiciară a grănițuirii presupune identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar”.
Pe cale de consecință, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor.
Cu ocazia cercetării efectuate la fața locului prima instanță a constatat amplasarea gardului de sârmă peste canalul de scurgere al reclamantului, la aproximativ 20-30 de cm de gard aflându-se două pietre și două cioate de lemn, despre care reclamantul a menționat că erau semnele celor două proprietăți.( f. 87). De asemenea, s-a constatat de către prima instanță o portiță care se afla, față de amplasamentul actual, la o distanță de 50-60 cm.
Reținând că martora D. N., vecină cu părțile de aproximativ 40 de ani, a declarat că în spatele construcțiilor edificate de reclamant a existat un gard de plasă cu stâlpi de lemn, iar de când a amplasat pârâta gardul actual aceasta nu mai poate trece cu portiță cu coșul de fân, locul de trecere fiind mai strâmt din această cauză( f. 82), că martorul G. P. a declarat că, în vederea amplasării gardului care trebuia să delimiteze cele două proprietăți au fost săpate gropi care erau amplasate pe vechea mejdă, însă acestea au fost mutate cu aproximativ 80 de cm la solicitarea pârâtei, dar și depoziția martorei N. V. potrivit căreia locul de trecere, respectiv “portița” a fost îngustat prin amplasarea gardului de către pârâtă, prima instanță a reținut că între cele două imobile a existat o delimitare încă de aproximativ 40 de ani, respectiv un gard de răchită, care a fost desființat prin amplasarea gardului actual de către pârâtă.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-au propus două variante în vederea stabilirii liniei despărțitoare între proprietățile învecinate ale părților, prima instanță optând pentru stabilirea liniei despărțitoare pe aliniamentul 4-24-23-19-18-7-9-13-14-38-39-40-41-43-44 stabilit în anexa grafică nr. 7 din raportul de expertiză întocmit de ing. B. A. V..
Având în vedere cele ce preced, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele, a respins acțiunea reconvențională formulată de acestea și a stabilit linia despărțitoare dintre terenul proprietatea reclamantului înscris în C.F nr._ Călinești, nr. cadastral_, în suprafață tabulară de 1305 mp și terenul aflat în folosința pârâtelor situat în intravilanul Comunei Călinești în suprafață de 4835 mp, compensând cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 2236,24 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele R. I. și R. Nastafa, solicitând, în principal, admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, cu consecința obligării reclamantului-pârât reconvențional la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâtele R. I. și R. N., iar, în subsidiar, admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului s-a învederat că instanța de fond a omis a se pronunța asupra solicitărilor de administrare de probe propuse de pârâte în susținerea poziției procesuale, coroborată și cu lipsa oricărui minim rol activ din parte instanței, în condițiile în care chiar dacă ar fi apreciat cererile în probațiune ca fiind formulate cu depășirea termenelor legale, probele solicitate se impuneau a fi administrate cel puțin din oficiu, în vederea respectării principiului aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei.
Sentința apelata este netemeinică, fiind contradictorie (inclusiv) la nivelul dispozitivului, în sensul că stabilind linia de grănițuire pe aliniamentul propus în varianta 1 a expertizei tehnice (anexa grafica nr. 6), se impunea ca și o consecința logică și obligarea reclamantului de a desființa sistemul de canalizare (căminele de apă) amplasat pe terenul pârâtelor. Urmare a admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, se impunea și obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată făcute de pârâte.
În plus, în considerentele hotărârii, declarațiile martorilor sunt preluate eronat și interpretate greșit. Astfel, martora D. arata: "Anterior gardului actual amplasat de către pârâtă în partea unde sunt construite (eroare de dactilografiere, in realitate construcțiile) erau scânduri care delimitau cele 2 proprietăți. În spatele construcțiilor în partea dinspre gradină era un gard de plasa cu stâlpi de lemn." Martorul N. declară: „Înainte de amplasarea gardului era un gard de răchită în partea dinspre gradină." Martora D. se refera la gardul dintre fam. R. și T., iar martorul N. se refera la gardul dntre B. și T.. Instanța înțelege greșit declarațiile martorilor, iar pe cea a martorei D. o modifică: D. vrea sa spună că în spatele construcțiilor erau puse câteva scânduri, iar de la construcții spre capătul grădinii era un gard de plasa cu stâlpi de lemn. O astfel de stare de lucruri reclama cu atât mai stringent administrarea de probe suplimentare, nemijlocit de către instanța care a și pronunțat hotărârea de soluționare a acțiunii civile deduse judecații.
În ceea ce privește motivarea petitului subsidiar, înțelege să invoce nelegalitatea sentinței apelate a cărei motivare contrazice flagrant rezultatul deliberării, iar in ceea ce privește poziția procesuală a pârâtelor-reclamante reconvenționale, sentința apelată se caracterizează prin lipsa oricărei analize a problemelor juridice susținute cu ocazia numeroaselor memorii și note scrise.
Sentința apelată încalcă flagrant dreptul de apărare al pârâtelor și pentru că, deși prin hotărâre se confirmă că pârâtele și-au amplasat corect gardul, prin aceeași hotărâre nu le este aprobată cererea reconvențională a pârâtelor și nici compensate cheltuielile de judecata de către reclamant.
Consideră că sentința apelată este netemeinică atât în ceea ce privește hotărârea pronunțată cât și în ceea ce privește motivarea la hotărârea pronunțată.
Mai precis, prin sentința apelată, reclamantului i se permite în continuare, să le ocupe și contamineze abuziv proprietatea prin amplasarea căminelor și canalului de scurgere parțial pe proprietatea lor, să nu respecte regulile care se impun construcțiilor amplasate în imediata vecinătate a mejdei iar pârâtele să suporte în plus și cheltuielile de judecată drept pedeapsă că și-au delimitat corect proprietatea.
Deși instanța avea la dispoziție o expertiză tehnică cerută ca probă de reclamant, fișa de dezmembrare a imobilului reclamantului – extrasă din planul de amplasament și delimitare al imobilului reclamantului, depusă la dosar de pârâta R. Nastafa, convenție scrisă în favoarea reclamantului, diverse memorii și note scrise depuse la dosar de pârâte sau mandatarul pârâtei R. I., nu le ia în considerare în pronunțarea sentinței.
Instanța în motivarea hotărârii ia în considerare doar ce susțin reclamantul și martorii lui și optează pentru varianta cerută de reclamant, varianta nr. 2 a expertizei tehnice ( anexa grafica nr. 7) care este contradictorie cu cea indicată în hotărâre, varianta nr. 1 a expertizei tehnice (anexa grafica nr. 6). Varianta propusa de reclamant, este în totală neconcordanță cu adevărul, fapt ce rezultă analizând expertiza tehnică, fișa de dezmembrare a imobilului reclamantului, Convenția scrisă încheiată cu D. I. și realitatea constatată în teren cu ocazia deplasării instanței la fața locului.
Ținând cont de cele afirmate mai sus, cere rectificarea hotărârii prin aprobarea în totalitate a cererii reconvenționale și plata integrală a cheltuielilor de judecată a pârâtelor de către reclamant.
Apelantele au mai solicitat a se observa că din expertiza tehnică și în conformitate cu limitele indicate de reclamant la momentul expertizei rezultă că reclamantul deține o suprafață de cel puțin 1368 mp, deci mai mare cu cel puțin 63 mp față de 1305 mp, suprafața indicată în actele de proprietate (fila 3 pct. 6.4. din raport expertiza). Potrivit art. 25 alin. 1 si 2 cu referire la conținutul Anexei nr. 18 ale Ordinului nr. 634/2006 ai ANCPI pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale, în vederea înscrierii în cartea funciară, reclamantul, pentru a-și înregistra în documentul cadastral suprafața măsurată de 1368 mp pe care susține că ar deține-o la momentul expertizei, ar fi avut nevoie de un proces-verbal de vecinătate semnat și de pârâte.
În fapt, reclamantul cu topograful care i-a întocmit schița cadastrală au intrat abuziv pe terenul pârâtelor și au trasat mejda pe unde o dorea reclamantul, incluzând suprafețe din terenul pârâtelor în schița cadastrală a reclamantului.
Ca urmare, pe mejdele cu vecinii D. I. și B. G., rămân suprafețe neincluse în schița cadastrală, deși reclamantul le are împrejmuite și susține că îi aparțin. Reclamantul adoptă aceasta soluție pentru că 1305 mp nu pot acoperi 1368 mp. Reclamantul a rezolvat totul doar uzând de un simplu fals în declarația pe propria răspundere în legătură cu limitele proprietății sale.
Din expertiza tehnica( anexa grafica nr. 3), rezultă că acea diferența de suprafața de 63 mp constatata la expertiză față de cea indicată în schița cadastrala, se datorează celor două suprafețe considerabile care la momentul expertizei tehnice, reclamantul susține că îi aparțin și pe care de altfel le are împrejmuite, una înspre vecinul D. I., zona fânețe și nu în fața casei, alta înspre vecinul B. G., dar care n-au fost incluse în schița cadastrală. Aceasta diferență de suprafață se datorează și suprafeței pe care reclamantul a ocupat-o abuziv din terenul pârâtelor și susține că i-ar aparține la momentul expertizei, suprafață închisă de colțul nefiresc creat în terenul pârâtelor în zona cu portița (anexa grafica nr.l - zona spre B. G. si parate - suprafața închisa de conturul punctelor 41-43-44-45-42-41).
Reclamantul, la momentul expertizei, susține că această diferență de suprafața de 63 mp, se datorează suprafeței pretins împrumutate în fața casei de la vecinul D. I. (anexa grafica nr. 1 - zona hașurată cu linia magenta, fila 3 pct. 6.4. din raport expertiza), probându-și susținerea și prin Convenția scrisă Încheiata pe 10 iunie 2014 cu vecinul D. I.. Expertul n-a inclus această suprafață pretins împrumutată în cei 1368 mp după cum se poate observa urmărind conturul negru din anexa grafica nr.l- zona hașurată cu lina magenta.
Prin urmare Convenția semnată de vecinul D. I. în favoarea reclamantului, conține un fals în scris folosit împotriva pârâtelor.
Faptul că reclamantul include suprafețe care nu îi aparțin și nu include suprafețe care îi aparțin în schița cadastrală, este în avantajul vecinilor D. I. și B. G. și în dezavantajul pârâtelor. Acești vecini își vor putea include în schița lor cadastrală la momentul întabulării, suprafețele pe care intenționat reclamantului nu și le-a inclus în schița lui cadastrală.
Astfel topograful în schița cadastrală, include stâlpul din gardul pârâtelor de la râu indicat de reclamant ca punct de mejdă, zona căminelor și a cioatei de frasin aparținând pârâtelor, dar nu include o suprafață împrejmuita înspre vecinul D. I., parte din zona pretins împrumutată - aria hașurată cu linia magenta (anexa grafica nr. 1 raport expertiza).
In ceea ce privește cioata de frasin pe care reclamantul o indică ca semn de mejda în zona clădirilor înspre pârâte, apelantele au învederat că au arătat instanței la cercetarea la fata locului că semnul de mejda era aici un stâlp de stejar rămas din vechiul gard. De asemenea, au menționat că reclamantul a smuls acel stâlp în urma cu 4-5 ani, mențiune denaturată însă in procesul verbal întocmit de instanța cu aceasta ocazie. Denaturarea constă în faptul că, procesul verbal nu menționează așa cum spune pârâta că cioata provine de la frasinul care creștea în interiorul proprietății ei la peste 20 cm distanta de mejdă în zona cu stâlpul de mejda smuls de reclamant. De altfel, acest frasin a fost tăiat după smulgerea stâlpului de stejar, la cererea reclamantului, de către R. M., rămânând în urmă o cioata. Reclamantul nu a îndrăznit să taie un frasin ce se afla pe terenul vecinului, însă, ulterior, îl folosește ca nou semn de mejdă.
Apelantele au solicitat a se analiza și fișa de dezmembrare a imobilului reclamantului, depusă la dosar de pârâta R. Nastafa. Din acest document reiese că, proprietatea reclamantului (nr topo 600/1 ), face parte dintr-o . 600 din CF 1854 Calinesti și este teren frățesc cu . (nr. topo 600/2). . de la sosea până la râu și linia de mejdă curge continuu pe toata lungimea mejdei pârâtelor și în zona portiței, adică zona de întâlnire a gardurilor reclamantului dinspre B. G. cu gardul pârâtelor.
Referitor la punctul de plecare al gardului dinspre drumul de la râu, reclamantul indică aici ca punct de mejda, un stâlp de fier (pct. 4 anexa grafica nr. 1 raport expertiza) care se află amplasat în interiorul proprietății pârâtelor, la o oarecare distanță față de capătul fundației de bolovani drepți a gardului pârâtelor.
Reclamantul afirmă că există două fundații, una a pârâtelor cu bolovani drepți si una a lui, cu bolovani rotunziși că pârâtele si-au amplasat un gard de semn pe fundația lui, care are și o latura mobilă, însă reclamantul a fost primul care, cu mulți ani în urmă, a construit fundația de piatră cu bolovani rotunzi și s-a întins cu ea până unde a considerat că i se întinde proprietatea. Pârâtele cu fundația de bolovani drepți, s-au oprit în fundația cu bolovani rotunzi a reclamantului, deci s-au întins cu ea până unde le permitea fundația reclamantului. Stâlpul pe care-l indica reclamantul ca semn de mejdă este totuși în interiorul proprietății pârâtelor, adică la o anumită distanță de linia de întâlnire a celor două fundații.
După construirea gardului de către pârâte între cele două proprietăți, reclamantul are grija să adauge la capătul gardului lui de scânduri, oricum mobil, așezat pe fundația lui de piatră cu bolovani rotunzi, alte două scânduri mobile. Aceste două scânduri, reclamantul le întinde peste fundația cu bolovani drepți a pârâtelor până la primul stâlp din gardul pârâtelor (pct. 4 anexa grafica nr.l). Aceste doua scânduri nu sunt amplasate pe fundația de bolovani rotunzi a reclamantului, care este bine definită și pe care reclamantul a construit-o personal și fără restricții din partea pârâtelor. Prin aceste scânduri mobile reclamantul pătrunde abuziv pe terenul pârâtelor și încearcă să demonstreze imposibilul, prin nerecunoașterea mejdei pe care personal și de buna voie a fixat-o când și-a amplasat fundația de bolovani rotunzi.
Pârâtele apelante au susținut aici ca punct de mejdă, pct. 5 anexa grafica nr. 1, materializat printr-un stâlp metalic subțire înfipt într-un punct situat pe linia de întâlnire a celor două fundații de bolovani. Acest stâlp nu s-a putut înfige chiar în punctul în care se întâlnesc cele două fundații, din cauza betonului și a pietrelor existente în acel punct și deci a fost plasat corect pe linia de intersecție a celor două fundații, acolo unde terenul a permis.
Menționează și faptul că, tehnic vorbind, pârâtele la momentul construirii fundației de bolovani drepți, n-au putut amplasa un stâlp chiar la punctul de întâlnire cu fundația de bolovani rotunzi a reclamantului.
Casa si anexele nu pot fi mutate, însă solicită ca instanța să constate că plasarea lor la o distanta necorespunzătoare față de mejdă le afectează proprietatea și suprafața cultivabilă a grădini, sens în care solicită a se obliga reclamantul să îndeplinească măcar condițiile menționate în cererea reconvențională.
Reclamantul, deși în realitate deține o suprafață mai mare decât cea declarată prin actele de proprietate, deși încă mai ocupă abuziv parte din suprafața pârâtelor cu căminele și canalul de scurgere plasate încă pe terenul lor, deși și-a construit casa și anexele la o distantă ilegală față de mejdă și fără autorizații de construcții, dorește să ocupe abuziv și mai mult din suprafața lor și să le pună la cheltuieli de judecată pentru abuzurile săvârșite de el.
Împotriva sentinței judecătoriei a declarat apel și reclamantul Ț. V., solicitând, în principal, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă raportat la art. 295 Cod procedură civilă admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii în întregime a cererii formulate: cu toate petitele: - în sensul stabilirii linii despărțitoare pe aliniamentul :4-24-23-19-18-7-9-13-14-38-39-40-41-43-44 conform anexei 7 a raportului de expertiza (varianta 2), obligarea pârâtelor la ridicarea gardului amplasat pe terenul reclamantului, în caz de refuz îndrituirea reclamantului de a ridica gardul pe cheltuiala pârâtelor, obligarea pârâtelor de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 12,4 mp, obligarea pârâtelor să permită reclamantului de a amplasa gardul pe aliniamentul 4-24-23-19-187-9-13-14-38-39-40-41-43-44 (conform anexei 7 varianta 2 raport de expertiza) și pe cale de consecința respingerea cererii reconvenționale iar, în subsidiar, admiterea apelului, desființarea hotărârii prin încălcarea dispozițiilor art. 261 al 5 Cod procedură civilă și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanțe de fond este total netemeinică și nelegală întrucât considerentele hotărârii sunt contradictorii față de dispozitiv. În considerente, în baza probelor administrate, coroborate, procesul verbal de la fața locului, martorii audiați și proba tehnica, conduc la convingerea instanței față de temeinicia solicitărilor reclamantului și netemeinicia cererii reconvenționale, adoptând ca și variantă amplasamentul liniei despărțitoare, pe aliniamentul 4-24-23-19-1S-7-9-13-14-38-39-40-41-43-44, stabilit în anexa grafică nr. 7 din raportul de expertiză întocmit de ing. B. A. V..
În atare situație, nefiind concordanță între prevederile disp. art. 261 pct. 5 și art. 261 pct. 6 Cod procedura civilă, în sensul de contradictorialitate între considerentele hotărârii și dispozitiv, astfel hotărârea adoptata înfrânge dispozițiile legale în materie, impunându-se modificarea acesteia.
Motivarea și interpretarea probatoriului, făcut în considerente este cel care trebuie luat în considerare la soluționarea prezentului litigiu.
Astfel, atât din constatările personale ale instanței care a încheiat procesul-verbal de la fața locului, unde s-au clarificat punctele de demarcație dintre cele două proprietăți, respectiv vizualizarea în teren a amplasamentului gardului nou, față de cel existent anterior și desființat unilateral de către pârâte, recunoașterea acestora cu privire la amplasamentul portiței și distanta dintre casa reclamantului și terenul pârâtelor, amplasamentul căminului, coroborate cu probele testimoniale administrate la fata locului, și nu în ultimul rând documentația cadastrală care stă la baza înscrierii în cartea funciară a terenului proprietatea reclamantului, toate acestea converg spre adoptarea variantei liniei de mejdă pe aliniamentul 4-24-23-19-19-7-9-13-14-38-39-40-41-43-44 stabilit în anexa grafică nr. 7 din raportul de expertiză întocmit da ing. B. A. V..
Pentru petitul subsidiar, instanța de fond nu motivează în nici un mod adoptarea hotărârii, nu-și exemplifică în nici un mod varianta liniei despărțitoare și admiterea în parte a cererii principale, precum și admiterea cererii reconvenționale în parte, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, aspect care denotă încălcarea disp. art. 261 al 5 C.proc.civ., astfel hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată.
Apelanta R. I., prin mandatar R. V., a formulat întâmpinare la apelul formulat de reclamantul Ț. V. solicitând, în principal, respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantul T. V. și admiterea apelului declarat de pârâtele-reclamante împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, cu consecința modificării acesteia și rejudecând cauza, admiterea în totalitate a cererii reconvenționale.
În motivare s-a arătat că înscrisurile de care s-a servit apelantul-reclamant în susținerea acțiunii sunt constituite pro causa, pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește Convenția scrisa Încheiata pe 10 iunie 2014 cu vecinul D. I., aceasta a fost încheiată în mod cert după apariția rezultatelor expertizei tehnice, fapt ce rezultă din analiza expertizei tehnice și a conținutului Convenției scrise.
Oricum acea diferență de suprafață de 63 mp. rezultată în urma măsurătorilor de la expertiza tehnică față de cea din documentele de proprietate ale reclamantului-pârât, nu este inclusă în cei 1368 mp. măsurați la expertiza tehnică conform limitelor indicate de reclamantul-pârât, ci din alte suprafețe semnificative, neincluse în schița cadastrală a reclamantului-pârât și situate în zona fânețe înspre vecinii D. I. și B. G. și nu în fața casei. Reclamantul-pârât are împrejmuite aceste suprafețe și susține că îi aparțin la momentul expertizei tehnice. Diferența de 63 mp este constituită și din acea suprafață de 4.77 mp- conform limitelor indicate de reclamantul-pârât la momentul expertizei ~ martie 2014, din zona portiței, pe care reclamantul-pârât a ocupat-o abuziv prin crearea unui colț nefiresc în terenul pârâtelor-reclamante. Colțul nefiresc a fost creat prin tăierea abuzivă (de către apelantul -reclamant) a sălciei plecate care delimita proprietățile dintre vecinii T., B. și R.. Din expertiza tehnică mai rezultă că suprafața cu coltul nefiresc creat abuziv de reclamantul-pârât în terenul pârâtelor-reclamante în zona cu portița, nici nu este inclusa în schița cadastrală, deci nu i-ar aparține reclamantului-pârât, conform limitelor indicate de reclamantul-pârât în mai 2011, cu ocazia întocmirii schiței cadastrale.
Pe de alta parte, faptul că gardul construit de pârâtele-reclamante urmează linia corecta de grănițuire la locul cu portița rezultă și din fișa de dezmembrare a imobilului reclamantului-pârât, depusă la dosar de pârâta R. N. pe 25 septembrie 2013, extrasă din planul de amplasament și delimitare al imobilelor cuprins în CF, nr.1854, nr. topo 600 din localitatea Călinești. În conformitate cu acest document, proprietatea reclamantului-pârât reprezentată prin ./1 (în suprafață de 1305 mp), face parte dintr-o parcelă unică nr. top 600 iar ./2, în proprietatea vecinului B. G. în documentația depusă la dosar, aparține în prezent în proprietate martorei N. V.. Conform acestui document, . 600 pleacă de la șosea și se termină la drumul de la râu, linia de grănițuire curgând continuu fără întreruperi (colturi nefirești create), pe tot parcursul ei.
În ceea ce privește documentația cadastrală care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al apelantului-reclamant în cartea funciară, arată faptul că potrivit art. 25 alin. 1 și 2 cu referire la conținutul Anexei nr. 18 ale Ordinului nr. 634/2006 al ANCPI pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale. În vederea înscrierii în cartea funciară, deci apelantul-pârât, pentru a-și înregistra în documentul cadastral suprafață măsurata de 1368 mp, care susține că i-ar aparține de fapt și de drept, ar fi avut nevoie de un proces-verbal de vecinătate semnat și de pârâte, ceea ce nu este cazul în speță.
În subsidiar, solicită admiterea ambelor apeluri, casarea sentinței civile apelate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, ca urmare a contrarietății evidente dintre considerente și dispozitivul sentinței civile nr. 2882/2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, ”motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
În cauză, Tribunalul reține că prin cererea formulată de apelantul reclamant Ț. V. la data de 20.09.2011 prima instanță a fost învestită să stabilească linia de hotar dintre proprietatea acestuia în suprafață de 1.305 m.p., înscrisă în Cartea Funciara Nr._ a Comunei Călinești, nr. cadastral._ și proprietatea învecinată, situată în Călinești nr. 548, aflată în folosința pârâtelor R. N. și R. I.; să oblige pârâtele să-i lase reclamantului, în deplină proprietate și posesie suprafața pe care au ocupat-o prin modificarea liniei de mejdă, să oblige pârâtele la ridicarea gardului amplasat cu nerespectarea/modificarea liniei reale de mejdă sau, în caz de refuz din partea acestora, sa îndrituiască pe reclamant a-l ridica pe cheltuiala pârâtelor; să oblige pârâtele să permită reclamantului amplasarea unui gard, pe linia reală de grănițuire ce delimitează proprietățile părților, astfel cum va fi stabilită prin hotărâre judecătorească.
La data de 18.11.2011 pârâta R. Năstafă a formulat pretenții proprii împotriva reclamantului Ț. V., solicitând obligarea acestuia să-și facă o altă canalizare pe proprietatea lui, în decurs de 6 luni și să abandoneze actuala canalizare, să-și facă jgheaburi și burlane de scurgere a apei de ploaie la ambele clădiri, în decurs de 6 luni,, să suporte suma integrală a cheltuielilor făcute de pârâte cu construcția gardului, adică 2500 lei (f.28).
La data de 25.06.2012, prin înscrisul intitulat „note scrise” pârâta R. N. a învederat că-și susține cererea reconvențională formulată și depusă la dosar la data de 18.11.2011 solicitând obligarea reclamantului:
- să monteze jgheaburi și burlane de scurgere a apei de ploaie la anexele gospodărești;
- să-și edifice canalizarea pe terenul proprietatea lui și să abandoneze actuala canalizare,
- să închidă ferestrele cu vedere amplasate către terenul ei;
- să suporte ½ din cheltuielile suportate de pârâtă cu construcția actualului gard.
Prin dispozitivul sentinței civile atacate, prima instanță a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 4-5-25-22-6-20-17-10-13-14-38-39-40-42-45 în varianta I- anexa grafică nr. 6 din raportul de expertiză întocmit de ing. B. A. V., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâte în sensul că a obligat reclamantul să suporte cheltuielile ocazionate de amplasarea gardului pe aliniamentul anterior menționat, în cota de ½ și a respins celelalte petite formulate de pârâte pe cale reconvențională.
În considerentele hotărârii, prima instanță a argumentat însă soluția stabilirii liniei de hotar pe un alt aliniament decât cel indicat în dispozitiv, respectiv pe aliniamentul 4-24-23-19-18-7-9-13-14-38-39-40-41-43-44 evidențiat în anexa grafică nr. 7 din raportul de expertiză întocmit de ing. B. A. V. și a menționat, contrar dispozitivului și fără o minimă motivare, respingerea cererii reconvenționale a pârâtelor. De altminteri, hotărârea atacată nu cuprinde nici măcar o redare sumară a pretențiilor pârâtelor reclamante reconvențional formulate împotriva reclamantului pârât reconvențional.
După cum s-a decis în mod constant în jurisprudență, în exigența de respectare a dispozițiilor art. 261 aliniat 1 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, motivarea hotărârii trebuie să fie coerentă, clară, lipsită de ambiguități, să reflecte raționamentul judiciar de o manieră suficient de precisă, care să permită finalmente exercitarea controlului judiciar.
Motivele contradictorii, contrarietatea între considerente și dispozitiv, cum este cazul în speță, echivalează cu o nemotivare și constituie motiv de anulare a hotărârii în aplicarea prevederilor art. 297 al. 1 Cod procedură civilă 1865.
Soluția asupra cererilor deduse judecății trebuie să se regăsească în mod complet și clar în dispozitiv, deoarece acesta este cel care intră în puterea lucrului judecat, împreună cu considerentele decizorii care-l justifică de o manieră explicită, în caz contrar apreciindu-se că însuși fondul cauzei nu a fost cercetat.
A accepta o altă abordare ar presupune ca instanța de control judiciar să statueze, în primă și ultimă instanță, asupra situației conflictuale deduse judecății, iar o atare soluție nu ar respecta principiul dublului grad de jurisdicție recunoscut legal părților, raportat și la prevederile art. 6 din CEDO.
Față de cele ce preced, Tribunalul, reținând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în fondul acțiunii, în temeiul art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, va admite apelurile declarate de apelantele R. N. și R. I., precum și apelul declarat de apelantul Ț. V., împotriva sentinței civile nr. 2882 din 10 decembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației pe care o va anula în întregime și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantele R. N. și R. I., domiciliate în Călinești, nr.548, jud. Maramureș, precum și apelul declarat de apelantul Ț. V., domiciliat în Călinești nr.549, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2882 din 10 decembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. G. A.-A. S.-T. C. A.
Red./tehnored.G.B.
5 ex. 15.01.2016
..01.2016
Judecător la fond: S. C. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 308/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
