Acţiune în constatare. Decizia nr. 442/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 442/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 442/A
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul C. V., CNP_, domiciliat în localitatea Săliștea de S., nr. 368, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 513 din 12 martie 2014, pronunțate de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare - constatarea timpului util la pensie.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 22 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 5 noiembrie 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 513 din 12 martie 2014, pronunțate de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ se admite excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocată de către aceasta.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, invocată de către aceasta și în consecință:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V., CNP_, domiciliat în localitatea Săliștea de S., nr. 368, județul Maramureș în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de P. Maramureș cu sediul în localitatea Baia M. ., județul Maramureș și P. orașului Săliștea de S., cu sediul în Săliștea de S., ., nr.204, județul Maramureș, prin primar și în consecință :
Constată că reclamantul a prestat activitate în cadrul CAP Săliștea de S. în perioada anilor 1978 - 1981 în calitate de membru cooperator, din care constituie timp util la pensie un număr de 4 ani.
Respinge acțiunea civilă față de pârâta C. L. de P. S. – Marmației, cu sediul în S. Marmației, .. 8, județul Maramureș, ca fiind formulată împotriva unei pârâte fără calitate procesuală pasivă și fără calitatea procesuală de folosință.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reține că reclamantul a solicitat să se constate că în perioada anilor 1964-1990 a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Săliștea de S., perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva primăriei localității nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocate de către aceasta, urmează a fi admise, instanța având în vedere dispozițiile art.2 al.2 din Statutul CNPP, care a fost aprobat prin H.G. 118/2012 și potrivit cărora casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii.
În speță, C. L. de P. S. Marmației este organizată ca serviciu și se află sub conducerea și controlul Casei Județene de P. Maramureș, neavând personalitate juridică.
O persoană poate fi parte în procesul civil dacă are capacitate procesuală de folosință, calitate procesuală, afirmă un drept și justifică un interes.
În procesul civil poate fi parte doar persoana capabilă de a avea drepturi și obligații procesuale, respectiv persoana care se bucură de capacitate de folosință. Această capacitate este aptitudinea persoanelor fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații civile.
Dacă aceste drepturi sunt recunoscute tuturor persoanelor fizice, în ce le privește pe persoanele juridice principiul este că ele pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru îndeplinirea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.
În cauza pendinte, prin statutul Casei Naționale de P. Publice s-a stabilit calitatea procesuală de folosință a caselor locale de pensii, în sensul că personalitate juridică au numai casele județene de pensii, adică numai acestea din urmă pot sta în procese, pot apăra drepturile și obligațiile amânduror instituțiilor.
Astfel că potrivit art.56 al.1 și 3 Cod procedură civilă, C. L. de P. S. Marmației nu are capacitate procesuală de folosință și având în vedere sancțiunea care se aplică într-o atare situație.
O altă condiție pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Așadar calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut dreptul reclamantului. În cauză nu se susține și nici nu s-a dovedit că pârâta, care oricum nu are atribuții de stabilire a timpului util la pensie pentru agricultori, ar fi încălcat un drept al reclamantului.
În consecință, pârâta C. L. de P. S. Marmației nu are nici calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, instanța a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, cel puțin pentru a-i fi sentința opozabilă, având în vedere că această pârâta o va pune în executare.
În conformitate cu dispozițiile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, se reține că* Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la . prezentei legi constituie stagiu de cotizare. Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 38, sau a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare.
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției acestei legi.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5).
Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare*.
De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din Codul Muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, se reține că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Săliștea de S. nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.
La art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se arată că *Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege*. La art. 160 se arată că *certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1)*, iar la art.162 din aceiași lege se arată că *în situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.*
Potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert B. A., rezultă că adunarea generală a CAP stabilea conform statutului, anual, un volum minim de norme planificate, înscrise într-un proces verbal. Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
Din concluziile aceluiași raport rezultă că tabelele cu foști membrii cooperatori, norme realizate, perioada lucrată și ani utili la pensie, întocmite de comisiile de lichidare și depuse la casa de pensii în anul 1992 nu s-au făcut cu suficientă responsabilitate și nu reflectă în toate cazurile prestațiile efectuate de foști membrii cooperatori.
În perioada 1964-1989 s-au schimbat de mai multe ori numerele de casă, fapt ce a dus la întocmirea cu greșeli a listelor de lichidare a foștilor membrii CAP.
Reclamantul figurează în registrele de evidență ca agricultorilor de la P. Săliștea de S., cu lot ajutător în folosință la nr. de casă 1014, 881, 353 și 207/a, la locul numit P., iar în prezent figurează la nr. 368.
De aceea se concluzionează că reclamantul nu a prestat activitate în cadrul CAP Săliștea de S., decât în perioada 1978-1981 cu respectarea prevederilor Statutului membrilor CAP a realizat un număr de 4 ani utili la pensie.
Din adeverința nr. 3887 din 22.08.2013 eliberată de P. Săliștea de S., rezultă că reclamantul figurează în Registrul agricol ca membru cooperator în perioada 1974-1990.
Prin adeverința nr.3583 din 19.08.2013, emisă de P. orașului Săliștea de S., se arată că reclamantul figurează în Registrul de evidență a membrilor fostului CAP Săliștea de S., la poziția 1704 cu numele de C. V. Bindeu, la nr. 1658, cu perioada lucrată în CAP 1978-1981, realizând un număr de 57 norme, cu un număr de 4 ani timp utili la pensie conform Legii 80/1992.
Cu toate că în R.A de la primărie figurează numele și prenumele pârâtului la mai multe numere de casă, nu se poate concluziona că este vorba de una și aceeași persoană. A se observa că el poartă același nume cu tatăl, care a fost membru cooperator și care a deținut lot ajutător, diferența între cei doi se face ușor, având în vedere anul nașterii. Tatăl este născut în 1912, iar fiul în 1946, potrivit copiei de pe R.A. de la fila 5 din dosar. Aici este trecut un singur lot ajutător în suprafață de 30 ari. Concluzia este că lotul l-a deținut tatăl și nu fiul. Numărul de casă este 881.
Apoi, în tabelul original de la CAP, fila 6 din dosar apare înscris reclamantul și soția acestuia(conform anului nașterii), care dețin lot ajutător în anul 1976, 1978 și 1979, respectiv în trei ani.
Potrivit copiei din R.A. de la fila 7, din 1981 familia reclamantului figurează doar cu suprafața de 15 ari la lotul ajutător, ceea ce duce la concluzia că una dintre cele două persoane nu a mai lucrat la CAP.
Acest lucru este confirmat prin adeverința primăriei nr.3583 din 19.08.2013 (f. 51), precum și cu copia de pe tabelul cu persoanele care au desfășurat activitate în CAP (f. 50) din care reiese cu claritate că reclamantul a realizat doar 4 ani utili la pensie.
Această situație de fapt se coroborează cu datele menționate în înscrisurile eliberate de P. Săliștea de S. din care rezultă că reclamantul figurează în registrul agricol din anii 1974-1990 ca membru CAP, însă în Registrul de evidență a acestor membrii, reclamantul figurează la poziția 1704, cu perioada lucrată în CAP 1978-1981, realizând un număr de 57 norme, cu un număr de 4 ani timp utili la pensie conform Legii 80/1992.
Martorii încuviințați și audiați în fața instanței de judecată R. D. și P. D. (f. 36-37) au arătat că reclamantul a fost membru cooperator în CAP Săliștea de S. în perioada 1964-1989 și că a beneficiat de lot ajutător în folosință, deoarece și-a îndeplinit numărul de norme stabilit de adunarea generală a membrilor cooperatori, declarații care raportat la actele de la primărie sunt subiective, motiv pentru care instanța nu va ține seama de ele la soluționarea cauzei.
Pe baza activității prestate în CAP Săliștea de S. reclamantul este îndreptățit la pensie în raport de dispozițiile art. 1 din Legea 80/1992, art. 4 din Legea 4/1972 și dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului se susține că, prin probele administrate la fond, reclamantul apelant a făcut dovada că a prestat activitate la CAP în perioada 1964 – 1989, în care a efectuat normele stabilite de adunarea generală, astfel că pentru această perioadă este îndreptățit a i se stabili timpul util la pensie.
Intimata deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază întemeiat pentru considerentele ce urmează.
Se apreciază că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză. Lucrarea de expertiză efectuată în cauză și înscrisurile de la dosar nu elimină declarațiile martorilor, ci aceste probe se impun a fi coroborate. Instanța de fond reține că, din concluziile raportului de expertiză rezultă că tabelele cu foști membrii cooperatori, norme realizate, perioada lucrată și ani utili la pensie, întocmite de comisiile de lichidare și depuse la casa de pensii în anul 1992 nu s-au făcut cu suficientă responsabilitate și nu reflectă în toate cazurile prestațiile efectuate de foști membrii cooperatori.
În perioada 1964-1989 s-au schimbat de mai multe ori numerele de casă, fapt ce a dus la întocmirea cu greșeli a listelor de lichidare a foștilor membrii CAP.
Tocmai ca urmare a acestei situații constate, care creează o incertitudine cu privire la înscrisurile întocmite, trebuie să se dea eficiență declarațiilor de martori, din care rezultă că reclamantul a prestat activitate în CAP încă din anul 1964, că a deținu lot ajutător și a efectuat normele stabilite.
Față de considerentele reținute, prin prisma dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă se va admite apelul, conform dispozitivului.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE apelul declarat de C. V., domiciliat în localitatea Săliștea de S., nr. 368, județul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 513 din 12.03.2014 a Judecătoriei Dragomirești, județul Maramureș, pe care o schimbă în parte:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V., CNP_, domiciliat în localitatea Săliștea de S., nr. 368, județul Maramureș în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de P. Maramureș, cu sediul în localitatea Baia M. ., județul Maramureș și P. orașului Săliștea de S., cu sediul în Săliștea de S., ., nr. 204, județul Maramureș, prin primar și în consecință :
Constată că reclamantul a prestat activitate în cadrul CAP Săliștea de S. în perioada anilor 1964 - 1989 în calitate de membru cooperator, din care constituie timp util la pensie un număr de 25 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 513 din 12.03.2014 a Judecătoriei Dragomirești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de azi 05.11.2014.
Președinte Judecător Grefier
P. G., C. V., B. M.
În pensie, semnează
Președintele completului
Red./T.red C.V./14.01.2015
Ex. 5, ..01.2015
Judecător fond: B. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 455/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 444/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
