Contestaţie la executare. Decizia nr. 455/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 455/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.455/R
Ședința publică din 15 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ț.
Judecător: D. W.
Judecător: A. S. T.
Grefier: M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor P. C. N. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Maramureș, cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 655 din 6.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 8.10.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 655 din 6.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. C. S. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor P. C. N. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Maramureș și în consecință s-a anulat procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/01.07.2013 emis în dosar execuțional nr._/16.12.2009 și a încheierii CF nr. 7770/2013. S-a dispus ridicarea sechestrului aplicat asupra imobilului situat în Sighetu Marmației, .. 100, înscris în CF nr._ Sighetu Marmației, nr. topo 2244/3-a și 2244/4-a.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată sub dosar nr._ contestatoarea P. C. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. Sighetu Marmatiei, prin Direcția Generala a Finanțelor P. Maramureș, pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună suspendarea executării silite demarată în dosar execuțional nr._/16.12.2009; anularea tuturor formelor de executare în dosarul de executare nr._/16.12.2009, constând din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat la 27.06.2013; întoarcerea executării silite, în sensul ridicării sechestrului aplicat asupra imobilului situate în Sighetu Marmatiei, .. 100 înscris în CF_ Sighetu Marmatiei, nr. topo. 2244/3-a, 2244/4-a, învederând că prin încheierea de CF nr. 7770/2013 OCP1 Maramureș prin BCPI Sighetu Marmatiei a procedat la notarea în CF_ Sighetu Marmatiei a unui sechestru pentru suma de 103.802 lei în favoarea A.F.P. Sighetu Marmatiei sub C9, asupra competinței de sub B1-2, proprietatea comună în devălmășie a contestatoarei și a fostului său soț P. C. L..
D. urmare a solicitat intimatei să-i comunice actul care a stat la baza notării sechestrului, sens în care i s-a comunicat la 09.08.2013 procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat la 27.06.2013. Din analiza acestui înscris s-a constatat că sumele pentru care a fost instituit sechestrul sunt datorate în mod exclusiv de către fostul său soț P. C. L. și au fost stabilite printr-o . titluri executorii emise în perioada 2009 - 2013.
Contestatoarea a divorțat de numitul P. C. L. din anul 2003, așa cum reiese din sentința civilă nr. 2048/21.03.2013 a Judecătoriei Oradea dată în dosar nr. 177/2003, rămasă definitivă, decizia civilă nr. 754/A/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.3608/2003. Concomitent procesului de divorț a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmatiei dosarul nr._ * având ca obiect partaj bunuri comune, ce se află în rejudecare, având termen de judecata pentru data de 12.09.2013.
Raportat la prevederile art. 154 alin. (1) Cod proc. fiscală executarea silită începută asupra întregului imobil este nelegală atâta timp cât, prin procesul de partaj nu au fost atribuite debitorului obligației de plata bunuri aflate încă în devălmășie, și nici nu s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a vreunei sulte în favoarea debitorului P. C. L.. Pe de alta parte, datoriile executate de către intimată sunt ulterioare pronunțării divorțului contestatoarei de debitorul P. C. L., sens în care nu pot fi imputate asupra cotei acesteia de proprietate din imobilul sechestrat. Contestatoarea a luat la cunoștința de acest act de executare abia în urma notarii sechestrului în CF și a notificării sale în acest sens, fapt împlinit la data de 29.07.2013.
În ceea ce privește cererea de suspendare, având in vedere faptul că imobilul respectiv constituie singura locuința a contestatoarei, iar conform dispozițiilor art. 154 alin. (3) Cod proc. fiscală nu poate fi supus executării silite spațiul minim locuit, se impune suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații. Precizează că prin decizia civilă nr. 754/A/2003 dată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3608/2003 a fost partajată folosința imobilului sechestrat, în sensul atribuirii parterului către debitorul P. C. L. și respectiv a etajului acestui imobil către contestatoare, sens în care vânzarea silită a acestui imobil nu poate fi cerută de către intimată până în momentul pronunțării unei hotărâri definitive în partajul din dosar nr._ *.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea actelor de executare, respectiv a Procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. :_/01.07.2013, emis în cadrul dosarului de executare silită nr._/16.12.2009 ca legal și temeinic.
Actele de executare contestate au fost emise în temeiul art.129 alin.2 Cod procedură fiscală deoarece față de cuantumul ridicat al creanței bugetare, organele fiscale au considerat că există suspiciuni ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipescă patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispozițiile legale permit ca aceste măsuri sa poată fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Persoana aflată în coproprietate devălmașă cu debitorul P. C. L., respectiv P. C. S., poate să ceară ieșirea din indiviziune cu bunul imobil în care sunt coproprietari pe cale administrativă sau pe cale judiciară printr-o acțiune in instanța. Procesul Verbal de Sechestru reprezintă o măsură asiguratorie și este anterior procedurii de valorificare a bunului imobil conform art.152 alin.(1) lit. g si h, din O.G. Nr._ privind Codul de Procedura Fiscală.
În ceea ce privește dispozițiile legale procedurale incidente în cauză, prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 17.10.2013 instanța a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă având în vedere că se contestă acte de executare silită întocmite într-un dosar execuțional din anul 2009, iar conform art. 24 coroborat cu art. 25 din NCPC dispozițiile noului cod de procedură civilă se aplică doar executărilor începute după ..
Cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă prin încheierea de ședință din 23.01.2014 deoarece contestatoarea nu a făcut dovada achitării cauțiunii stabilite de instanță, iar dispozițiile art. 718 alin. (4) pct. 1 NCPC nu sunt aplicabile pentru argumentele dezvoltate mai sus.
Intimata a invocat că în cauză nu s-a achitat taxa de timbru lucru ce nu corespunde realității, contestatoarea achitând suma de 97 lei aferentă cotei de 50% din taxa de timbru, diferența fiind suportată de stat, potrivit dispozițiilor cuprinse în încheierea civilă din 21.11.2013. (f. 22 și25 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că potrivit art. 154 alin. 1 din OG nr. 92/2013 sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei. Conform alin. 5 și 6 din același articol executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, sechestrul aplicat constituind o ipotecă legală.
Prin procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat la 27.06.2013 s-a dispus, în temeiul art. 154 din OG nr. 92/2013 privind Codul de procedură fiscală, sechestrarea bunurilor imobile ce aparțin debitorului P. C. L. pentru o creanță în cuantum total de 103.802 lei, datorată bugetului de stat în temeiul unor titluri executorii emise în perioada 2009-2013. (f. 60).
În baza acestui proces- verbal s-a dispus înscrierea sechestrului pentru suma datorată în favoarea A.F.P Sighetu Marmației, sub C9 în CF nr._ Sighetu Marmației, prin încheierea CF nr. 7770/02.07.2013 a Biroului de Cadastriu și Publicitate Imobiliară Sighetu Mramației-. (f. 29).
Din extrasul CF nr._ Sighetu Marmației, rezultă că imobilul cu nr. topo 2244/3-a și 2244/4-a în natură apartamentul nr. 1 din casa de pe . din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, hol, beci și un etaj, garaj P+E se află în proprietatea devălmașă a contestatoarei P. C. S. și a debitorului P. C. L..
Instanța a constatat că procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 27.06.2013 a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 154 din OG nr. 92/2013 deoarece prin acesta s-a dispus sechestrarea imobilului din Sighetu Marmației, .. 100, înscris în CF nr._, cu nr. topo 2244/3-a și 2244/4-a deși acest imobil nu se află în proprietatea exclusivă a debitorului. Textul legal permite și sechestrarea bunurilor deținute în proprietate comună, dar doar după finalizarea partajului acestora.
În speță însă, partajul imobilului aflat în proprietatea devălmașă a contestatoarei și a debitorului P. C. L. formează obiectul dosarului nr._ * al Judecătoriei Sighetu Marmației și nu este finalizat, fiind în prezent suspendat, conform datelor din aplicația ECRIS.
În acest context aplicarea sechestrului asupra întregului imobil pentru datorii ce aparțin doar debitorului P. C. L. afectează dreptul de proprietate al contestatoarei P. C. S. motiv pentru care, în temeiul art. 174 din OG nr. 92/2013, instanța a admis contestația la executare și în consecință a dispus anularea procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/01.07.2013 emis în dosar execuțional nr._/16.12.2009 și a încheierii CF nr. 7770/2013 și ridicarea sechestrului aplicat asupra imobilului situat în Sighetu Marmației, .. 100, înscris în CF nr._ Sighetu Marmației, nr. topo 2244/3-a și 2244/4-a.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Direcția Regională G. a Finanțelor P. C.-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Maramureș, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin respingerea contestației la executare.
În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că actele de executare contestate au fost emise în temeiul art. 129 alin. 2 Cod procedură fiscală, în acest demers, și față de cuantumul ridicat al creanței bugetare, organele fiscale au considerat că există suspiciuni ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea sumelor la Bugetul de Stat și Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat. Dispozițiile legale permit ca aceste măsuri să poată fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Consideră că organele fiscale au procedat în mod corect la instituirea măsurilor asiguratorii, cu respectarea prevederilor art. 129 din O.G. nr. 92/2003, modificată și republicată. Procesul verbal de sechestru este în principiu o măsură asiguratorie realizată pentru ca debitorul urmărit să nu-și risipească averea. Au fost nenumărate cazuri în care debitorilor care nu li s-a instituit sechestrul au vândut bunurile imobile sau mobile pe case le dețineau în proprietate și nu și-au mai plătit creanțele niciodată.
Recurenta a mai precizat că persoana aflată în coproprietate devălmașă, respectiv P. C. S. cu debitorul P. C. L. poate să ceară ieșirea din indiviziune cu bunul imobil în care sunt coproprietari pe cale administrativă sau pe cale judiciară printr-o acțiune în instanță. Procesul verbal de sechestru este anterior procedurii valorificării bunului imobil conform art. 152 alin. (1) lit. g și h din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. Nu se opune unei acțiuni de ieșire din indiviziune promovată de proprietarii devălmași, dar nu este de acord cu anularea procesului verbal de sechestru deoarece singurul scop urmărit este vânzarea bunului imobil și neplata debitului, a majorărilor și penalităților de întârziere.
Recurenta a susținut că anularea procesului verbal de sechestru pentru bunurile imobile duce la anularea măsurilor asiguratorii asupra cotei din dreptul de proprietate al d-nei P. C. S., cotă neștiută la această dată, cât și la anularea măsurii asiguratorii asupra cotei din dreptul de proprietate al d-lui P. C. L., cotă neștiută la această dată deoarece se află în procedura de partaj. Partajul judiciar nu poate fi cerut de recurentă deoarece se află pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației sub dosarul nr._ o acțiune de partaj asupra bunului imobil menționat. Procesul verbal de sechestru pentru bunurile imobile nu este o măsură de executare silită, într-adevăr executarea silită se poate întinde numai asupra bunurilor proprietatea debitorilor, este mai mult o măsură asiguratorie.
Intimata P. C. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului deoarece prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, respectiv a dispozițiilor art. 154 alin. (1) Cod procedură fiscală.
S-a relevat că analizând procesul verbal de sechestru încheiat la 27.06.2013 se poate lesne observa că sumele pentru care a fost instituită măsura sechestrului sunt datorate în mod exclusiv de către debitorul P. C. L., aceste datorii fiind stabilite în sarcina debitorului după pronunțarea hotărârii de divorț dintre contestatoare și debitor, respectiv sentința civilă nr. 2048/21.03.2013 a Judecătoriei Oradea dată în dosarul nr. 177/2003, definitivă prin decizia civilă nr. 754/A/2003 dată de Tribunalul Oradea în dosar nr. 3608/2003. Dosarul nr._ * având ca obiect partajul bunurilor comune dintre contestatore și debitor, bunuri ce includ și imobilul sechestrat în mod nelegal, nu a fost soluționat definitiv, fiind în prezent suspendat în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă 1865 din culpa debitorului P. C. L.. D. urmare executarea silită începută asupra întregului imobil este nelegală, atât timp cât, prin procesul de partaj, nici nu a fost atribuit debitorului obligației de plată, bunul sechestrat ce se află încă în proprietate devălmașă, și nici nu s-a stabilit în sarcina contestatoarei vreo obligație de plată a unei eventuale sulte în favoarea aceluiași debitor.
Intimata a mai arătat că prin aceeași decizie civilă nr. 754/A/2003 dată de Tribunalul Oradea în dosar nr. 3608/2003 a fost partajată folosința imobilului sechestrat, în sensul atribuirii parterului către debitorul P. C. L. și respectiv a etajului acestui imobil către contestatoare, motiv pentru care vânzarea silită a acestui imobil nu poate fi cerută de către pârâtă decât în momentul pronunțării unei hotărâri definitive în partajul din dosarul nr._ *. Procedura sechestrului este în sine o măsură de executare silită, acest fapt reieșind fără niciun echivoc din prevederile art. 154 alin. (5) cu raportare la art. 151 alin. (4) Cod procedură fiscală, iar executarea silită demarată de o atare manieră este vădit nelegală. Deopotrivă nefondată este și alegația potrivit căreia pârâta nu are posibilitatea de a solicita partajul dintre contestatoare și debitorul P. C. L., acest fapt fiind posibil fie pe cale a unei acțiuni oblice adresată direct instanței de judecată competente, fie pe calea unei intervenții principale în dosarul nr._ *, fie el și suspendat.
Analizând sentința recurată, Tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a se menține, în considerarea prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă 1865, aplicabile speței întrucât executarea silită a fost demarată anterior datei de 15.02.2013, sens în care devin incidente dispozițiile art. 3 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă.
Contrar susținerilor recurentei, procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat în data de 27.06.2013 în dosarul execuțional nr._/16.12.2009 nu este unul prin care s-ar fi instituit o măsură asiguratorie.
Potrivit prevederilor art. 129 din O.G. nr. 92/2003, măsura sechestrului asiguratoriu se dispune prin decizie motivată, emisă de organul fiscal competent, iar în cazul bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta. O atare decizie nu a fost depusă la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 154 din O.G. nr. 92/2003, bunurile imobile proprietate a debitorului sunt supuse executării silite, iar dacă debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei. Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9, 10 și 11, art. 152 al. 1 și 2 și art. 1531 fiind aplicabile. Aceste dispoziții se referă la efectul de indisponibilizare a bunurilor sechestrate, la cuprinsul procesului-verbal de sechestru și la înlocuirea bunurilor sechestrate.
Procesul-verbal de sechestru din 27.06.2013 a fost întocmit în aplicarea prevederilor art. 154 din O.G. nr. 92/2000, anterior evocate, după cum rezultă extrem de clar din cuprinsul acestuia, pentru stingerea creanțelor fiscale. De asemenea, s-a menționat (în aplicarea prevederilor art. 159 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003) că dacă obligația fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, conform legii.
Întrucât imobilul sechestrat este proprietatea devălmașă a contestatoarei P. C. S. și a debitorului P. C. L., creditoarea urmăritoare nu-l putea sechestra valabil anterior partajului cu consecința atribuirii lui în proprietatea exclusivă a debitorului urmărit.
Împrejurarea că dosarul nr._ * al Judecătoriei Sighetu Marmației, având ca obiect partaj bunuri comune între foștii soți P. C., nu este finalizat, fiind în prezent suspendată judecata acestuia, nu deschide creditoarei calea sechestrării întregului bun, aceasta având posibilitatea promovării unei acțiuni relative la partajarea bunului pe care dorea să-l execute silit, după cum a arătat și intimata. Riscurile de sustragere a debitorului de la executare silită ori de risipire a averii acestuia, învederate de recurentă, nu o exonerează pe aceasta de obligația de a urma o procedură de executare în acord cu prevederile legale.
Raportat la aceste considerente, recursul se va respinge ce nefondat, iar în aplicarea dispozițiilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă 1865 recurenta va fi obligată să achite intimatei P. C. S. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar de avocat a cărui achitare s-a dovedit cu chitanța depusă la fila 23 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor P. C.-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Maramureș, cu sediul în Baia-M., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 655 din 6.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentă să achite intimatei P. C. S., domiciliată în Sighetu Marmației, .. 100, județul Maramureș, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2014.
Președinte, D. Ț. | Judecător, D. W. | Judecător, A. S. T. |
Grefier, M. H. |
Red.S.T.A.A./ 17.11.2014
Tred. M.H./ - 2 ex./17.11.2014.
Judecător la fond: C. E. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 451/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 442/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
