Fond funciar. Decizia nr. 465/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 465/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-06-2012 în dosarul nr. 465/2012
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 465/R
Ședința publică din 06.06.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G.
JUDECĂTORI: G. B.
C. V. – Președinte Secția I Civilă
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cererea de recurs formulată de reclamanta S.ca O. domiciliată în Baia M., ./34, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2901 din 16.11.2011 pronunțată de J.cătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - rectificare CF.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 31.05.2012, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2901 din 16.11.2011 pronunțată de J.cătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ se respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta S. O. dom. în Baia M. . . jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar Maramureș cu sediul în Baia M. .. 46 jud. Maramureș, C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar a mun Sighetu Marmației .. 14 jud Maramureș și pârâta S. I. dom. în Sighetu Marmației . jud Maramureș având ca obiect anularea titlului de proprietate nr_ /5 /1997 și rectificarea de carte funciară.
Constată lipsa calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Municipiul Sighetu Marmației, prin Primar.
P. a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, pârâtei S. I. i s-a emis titlul de proprietate nr._/5/21.04.1997, privind stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 2876 mp, pe . 1767 mp și „Acasă „ cu suprafața de 1109 mp.
Cu privire la dreptul de proprietate al antecesorului reclamantei, S. C., instanța constată că prin sentința civilă nr. 883/02.06.1982, s-a admis acțiunea promovată de acesta în contradictoriu cu pârâta S. I. și S. G., cu obligarea cestora din urmă să încheie în formă autentică actul de vânzare cumpărare privind imobilul situat în Sighetu Marmației, ., cuprins în antecontractul de vânzare cumpărare din 29.08.1981, compus din casă cu două camere, bucătărie, baie și celelalte anexe gospodărești, cu mențiunea că sentința va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
La data la care antecesorul reclamantei a încheiat cu pârâta S. I. și soțul său, contractul de vânzare cumpărare a imobilului, erau în vigoare dispozițiile art.30 din Legea nr. 58/1974, astfel că s-a transmis cumpărătorilor doar dreptul de proprietate cu privire la construcțiile existente, terenul trecând în proprietatea statului. Acest aspect rezultă din autorizația pentru înstrăinarea construcțiilor nr. 63/03.05.1982( fila 53), prin care se prevede că dobânditorii vor primi în folosință suprafața de 100 mp.
Autorizația susmenționată a fost anulată cu privire la suprafața de teren atribuită în folosință, așa cum rezultă din referatul 1743/29.04.1982 al fostului Consiliu Popular al Municipiului Sighetu Marmației, luând în considerarea hotărârea judecătorească privind validarea contractului de vânzare cumpărare, astfel că terenul aferent construcțiilor a fost stabilit la suprafața de 2304 mp (fila 54).
Analizând antecontractul de vânzare cumpărare de la fila 57, instanța constată că voința părților a fost de a transmite proprietatea și asupra terenului aferent construcțiilor, cu suprafața de 3800 mp, dar aceasta nu a fost posibil ca urmare a interdicțiilor impuse de dispozițiile legale de la acea dată.
Potrivit art.36, al.3 din Legea nr.18/1991, modificată și completată, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Astfel la al.4, statuează că dispozițiile art.23 rămân aplicabile.
Cu privire la noțiunea de teren aferent construcțiilor, care potrivit art.30, al.2 din Legea nr.58/974, s-a statuat că urmează a se înțelege că nu se referă la întreaga parcelă, deoarece determinarea suprafeței a aparținut organului administrativ care autoriza înstrăinarea. În situația în care cel care a formulat cererea de reconstituire, în speță pârâta S. I., a dobândit imobilul construcție de la o persoană care nu a fost membru cooperator, în jurisprudența și practica judiciară, au fost conturate două opinii. Astfel s-a arătat într-o opinie că dobânditorul construcției poate dobândi doar proprietatea asupra suprafeței care a format obiectul actului de atribuire a dreptului de folosință, adică numai terenul necesar adică 100 mp, în mediul urban și 200-250 mp în mediul rural.
În practica judiciară s-a statuat că dacă intenția comună a părților din actul de înstrăinare a fost să transmită dobânditorului întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, atunci dobânditorul terenului este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren ce a format obiectul actului de înstrăinare, conform voinței comune a părților.
Prin decizia civilă nr.754/1998 a Curții Supreme de Justiție, s-au reținut că” odată cu . Legii 18/1991, între alte măsuri cu caracter reparator, prin art.35( vechea numerotare), s-a prevăzut că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art.30 din Legea nr.58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Prin aceasta s-a urmărit normalizarea situației deținătorilor de terenuri trecute în proprietatea statului ca urmare a înstrăinării locuințelor aflate pe ele. Astfel că dacă s-ar fi urmărit acordarea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren restrânse la anumite limite, de 100 sau 250 mp, legiuitorul ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului, respectiv dacă rămâne în proprietatea statului și deținătorul îl poate cumpăra sau primi în folosință și în ce condiții, ori dacă se restituie vânzătorului. Prin urmare s-a stabilit că în lipsa unor astfel de prevederi, atât spiritul Legii 18/1991 cât și dispozițiile art.35, al.4 (36, al.3 și 4 din prezent) cu trimitere la art.22 (actual 23), prin care este extinsă recunoașterea dreptului de proprietate și asupra altor suprafețe decât cele aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, impun concluzia că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții, dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii 58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție. Ori din convenția încheiat de către S. C., antecesorul reclamantei și pârâta S. I. și soțul S. G., rezultă că vânzătorul a înstrăinat atât imobilul cât și terenul aferent în integralitatea lui(3800 mp) nerezervându-și nici un drept asupra acestuia și a cunoscut împrejurarea că prin vânzarea că prin vânzarea construcției pierde și dreptul de proprietate asupra terenului.
Cu privire la chemarea în judecată a Statului Român, reprezentat prin Municipiul Sighetu Marmației, prin Primar, instanța de fond a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă, raportat la analizarea valabilității actului de reconstituirea proprietății, luând în considerare și dispozițiile Legii 18/1991 și ale Regulamentului aprobat prin HG nr.890/2005, privind atribuțiile comisiilor locale și județene în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, solicitând a se studia și clarifica prezentul dosar. Recurenta nu formulează critici concrete privind hotărârea judecătoriei ci înțelege să reia motivarea de la fond a acțiunii introductive.
Astfel, susține că pământul a fost preluat și întabulat pe statul Român, din cartea funciară nu rezultă că terenul ar fi fost întabulat pe S.C. PETROM S.A., această societate a recunoscut că suprafața de 2304 mp a fost proprietatea antecesorului recurentei cu titlu de cumpărare iar recurenta este unica moștenitoare a acestuia, casa a fost vândută fără teren doar cu suprafața de 100 mp. Tot recurenta susține că pentru terenul în litigiu, în urma unui proces purtat în contradictoriu cu S.C. PETROM S.A., prin decizia civilă nr. 3032/31.04.2006 a Curții de Apel București s-a stabilit în mod irevocabil că recurenta este îndreptățită la despăgubiri pentru terenul în litigiu și nu la restituirea în natura.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a lăsat la aprecierea instanței, soluția ce o va pronunța cu privire la recursul declarat de reclamantă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurentă, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Instanța de fond a procedat la o corectă apreciere a probelor administrate la dosar și a făcut o aplicare corectă a normelor legale incidente în cauză. Astfel în mod corect s-a reținut că terenul care a format proprietatea tabulară a antecesorului recurentei a făcut obiectul vânzării, că la momentul înstrăinării dreptului de proprietate fiind în vigoare Legea 58/1974, nu toată suprafața de teren a putut fi înscrisă pe cumpărători, dar față de modificările legislative ulterioare, respectiv . legilor fondului funciar și raporta la practica instanței supreme, dreptul de proprietate constituit în favoarea intimatei S. I. prin titlul de proprietate nr._/5/1997, este legal.
Față de considerentele reținute, apreciind corectă soluția instanței de fond, se va respinge recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2901 din 16.11.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de S. O., domiciliată în Baia M., ., ., . sentinței civile nr. 2901 din 16.11.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației, județul M.mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 06.06.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
P. GabrielaGiuroiu BrîndușaCiucă VioricaMăndicescu R.
În c.o.,semnează În c.o.,semnează
președintele instanței prim grefier
Red../Tehn. C.V./13.07.2012
6 ex.
. ex./13.07.2012
Judecător la fond: N. P. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 467/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 180/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
