Fond funciar. Decizia nr. 678/2012. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 678/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-10-2012 în dosarul nr. 678/2012

4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 678/R

Ședința publică din 04.10.2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. M. B.

JUDECĂTORI: W. D.

: H. D. M.

GREFIER: M. R.

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cererile de recurs formulate de petentul Primarul municipiului B. M. - C. C. cu sediul în B. Mare, ., nr. 37, jud. Maramureș și de intimata P. I. domiciliată în B. Mare, ., nr. 10, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2172 din 29.02.2012 și a încheierii civile din data de 15.02. 2012 ambele pronunțate de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ / 2011, având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27.09.2012, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, iar pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.

Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2172 din data de 29.02.2012, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._/27.11.2009 a Judecătoriei B. M., excepție invocată de pârâtele S. M. și B. F..

A fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de aceleași pârâte în raport de decizia civilă nr. 947/02.05.2001 a Curții de Apel Cluj.

S-a respins cererea reclamantului Municipiul B. M. prin Primar împotriva pârâților P. I., S. F., M. R., P. R. I., S. M., B. F. și Instituția P. Județului Maramureș, reținându-se că există autoritate de lucru judecat.

Reclamantul a fost obligat la plata către pârâtele S. M. și B. F. a sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței s-a reținut că excepția autorității de lucru judecat presupune existența unei triple identități respectiv, identitate de părți, obiect și cauză.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. M. și în urma căreia s-a pronunțat sentința civilă nr. 5018/1999 s-a solicitat de către reclamanții S. Fulga, P. R., M. R. și P. I., în contradictoriu cu S. Mara S., B. F. și Instituția P. Județului Maramureș, anularea parțială a Ordinelor P. Județului Maramureș nr. 1783/07.04.1998, anularea parțială a Ordinului P. Județului Maramureș nr. 1141/31.01. 1995 și completarea Ordinului P. Județului Maramureș nr. 4163/07.10. 1996.

Prin sentința civilă nr. 5018/1999 a Judecătoriei B. M. s-a admis cererea reclamanților, iar prin decizia civilă nr. 1255/2000 a Tribunalului Maramureș s-au respins apelurile declarate. Prin decizia civilă nr. 547/2001 a Curții de Apel Cluj s-a admis recursul declarat de S. M. și B. F., s-a admis apelul declarat de acestea împotriva sentinței pronunțate de J.cătoria B. M. și s-a respins cererea formulată de reclamanții S. F., Pusok R., M. R. și P. I..

Prin cererea formulată S. F., P. R., M. R. și Pintea I. s-a urmărit același aspect care se urmărește și în prezenta acțiune, respectiv atribuirea în proprietatea lui P. I., S. F., P. R., Micle R., B. F. și S. M. a suprafețelor de teren pe care aceștia le folosesc în fapt, în realitate, materialmente în teren, suprafețe care nu coincid cu cele atribuite prin Ordinele emise de Prefectul Județului Maramureș.

Astfel, Ordinele emise de Prefectul Județului Maramureș și a căror anulare s-a solicitat prin ambele cereri au fost emise conform deciziilor de atribuire în folosință emise de fostul comitet executiv al Consiliul popular al M. B. M., însă părțile folosesc în realitate alte suprafețe de teren, cu alte identificări topografice decât cele care le-au fost date prin deciziile de atribuire în folosință și prin Ordinele nr. 4163/1996, 1141/1995 și 1783/1998.

Prin ambele cereri părțile urmăresc ca dreptul de proprietate să se suprapună cu terenul pe care îl au în folosință.

Indiferent de obiectul material al celor două cereri, adică chiar dacă în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5018/1999 s-a solicitat anularea parțială a Ordinelor P. nr. 1783/1998, nr. 1141/1995 și nr. 4163/1996, iar în prezentul dosar s-a solicitat constatarea nulității totale a acestor titluri de proprietate, scopul urmărit de părți este același și anume emiterea unor titluri de proprietate asupra terenului pe care pârâții îl folosesc în fapt.

Studiindu-se expertiza efectuată în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 5018/1999 și în funcție de care reclamanții din acel dosar au solicitat atât anularea propriilor Ordine cât și pe cea a Ordinului pârâtelor din acel dosar, se observă că asupra acelorași suprafețe identificate de expert ca fiind în folosința faptică a părților se solicită, în prezenta acțiune, a se constitui un drept de proprietate ca urmare a constatării nulității totale a Ordinelor deja emise de Prefectul Județului Maramureș.

Astfel, prin expertiza din dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5018/1999 s-a constatat că P. I. deține în folosință 56 mp din terenul de sub nr. topo. 2572/26 și nr. topo. 2572/21 atribuit prin Ordinul nr. 1141/1995 lui S. F., M. R. și P. R.. Această suprafață de sub nr. topo. 2572/26 și nr. topo. 2572/21 aflată în folosința lui P. I. se solicită atât prin prezenta acțiune cât și prin cea formulată în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5018/1999, a fi reconstituită în proprietatea lui P. Irina, prin constatarea nulității absolute a titlului acesteia, respectiv prin anularea parțială a titlurilor emise lui S. F., M. R. și P. R. și . lui P. I..

Prin expertiza efectuată în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 5018/1999 s-a constatat că S. F., M. R. și P. R. dețin în folosință teren aferent nr. topo. 2572/27 și nr. topo. 2572/22, teren atribuit prin Ordinul nr. 1783/1998 în favoarea lui S. M. și B. F..

Această suprafață aflată în folosința lui S. F., M. R. și Pusok R., de sub nr. topo. 2572/27 și nr. topo. 2572/22, se solicită prin cele două cereri, cea din dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 5018/1999 și prin prezenta acțiune, a fi reconstituită în favoarea lui S. F., M. R. și P. R. prin anularea parțială a Ordinelor 1783/1998 emis pentru S. M. și B. F. și respectiv prin constatarea nulității absolute a acestuia.

Așadar, cele două cereri au același obiect, în sensul că dacă s-ar admite prezenta cerere așa cum a fost formulată s-ar da o hotărâre contrară celei din dosarul nr. 2570/2001.

Chiar dacă părțile din prezenta cerere au alte poziții decât cele din dosarul în care s-a pronunțat sentința 5018/1999, respectiv în acest dosar sunt pârâți, iar în dosarul în raport cu care s-a invocat excepția analizată, au calitatea de reclamanți și pârâți, nu este înfrântă autoritatea de lucru judecat, important fiind în acest sens că au participat în ambele litigii, hotărârea fiindu-le opozabilă.

Așadar, scopul urmărit în acest dosar și în cel de sub nr. 2570/2001 al Curții de Apel Cluj fiind același, neputându-se pronunța două hotărâri cu privire la același aspect, se consideră că există identitate de părți, obiect și cauză, temeiul juridic aste același, respectiv dispozițiile Legii 18/1991. Din această perspectivă, există autoritate de lucru judecat și cu privire la reclamant, chiar dacă acesta nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 5018/ 1999.

În ceea ce privește hotărârea nr._/2009 a Judecătoriei B. M., aceasta nu este definitivă și, prin urmare, nu există autoritate de lucru judecat vizavi de aceasta.

Prin încheierea de ședință din data de 15.02.2012 s-a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. municipiului B. M., în contradictoriu cu pârâții C. V. S. și C. E. J., urmând a se forma un nou dosar cu nr._, cu motivarea că aceștia nu au fost părți în niciuna din cauzele în raport de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva sentinței civile nr. 2172 din data de 29.02.2012 și a încheierii de ședință din data de 15.02.2012 a declarat recurs pârâta P. I., solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței, anularea încheierii de ședință, respingerea excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea în fapt a recursului, recurenta a arătat că judecătoria a pronunțat în mod greșit hotărârea atacată în contradictoriu cu Municipiul B. M., reprezentat prin Primar, cu toate că reclamant în cauză a fost P. Municipiului B. M..

Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde „numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat, numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților”.

Textul de lege cuprinde norme imperative, iar lipsa unor mențiuni atrage nulitatea hotărârii.

Calitate procesuală activă în prezenta cauză a avut P. Municipiului B. M., care, în temeiul prevederilor art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/ 1991, face propunerea către prefect, în baza verificării situației juridice a terenurilor, în vederea emiterii de către acesta a ordinului privind atribuirea în proprietate a suprafeței de teren solicitate.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că scopul urmărit în dosarul nr. 2570/2001 al Curții de Apel Cluj și cel din prezentul dosar este același.

În speță, nu sunt întrunite condițiile triplei identități pentru a se reține autoritatea de lucru judecat. Conform art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când, „a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Astfel, în primul litigiu nu au figurat aceleași părți. Reclamantul din prezenta cauză lipsește din cadrul procesual creat în dosarul Curții de Apel Cluj. De asemenea, calitatea de reclamanți în dosarul anterior au avut-o pârâții S. F., M. R., P. R. și P. I., pârâți fiind Prefectura Județului Maramureș, S. M. S. și B. F..

De asemenea, nu există identitate nici cu privire la obiect, deoarece prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Ordinului nr. 1609/1993, constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 4163/ 1996, a Ordinului nr. 1146/1995, a Ordinului nr. 1783/1998, obligarea Prefectului să emită noi ordine de atribuire în proprietate a terenului aflat în folosința pârâților, precum și rectificarea cărților funciare.

În ceea ce privește cauza raportului juridic și temeiul de drept al acestuia, nu există identitate între cele două acțiuni. În speță, s-a invocat nulitatea absolută parțială a Ordinului nr. 1609/1993 și nulitatea absolută a celorlalte trei ordine. În prima acțiune s-a solicitat anularea ordinelor pe motive de nulitate relativă. Temeiul de drept în prezenta cauză îl reprezintă dispozițiile art. III din Legea nr. 169/ 1997, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/ 1990, art. 33-34 din Legea nr. 7/1996.

Prin încheierea de ședință din data de 15.02.2012 s-a dispus disjungerea acțiunii formulate de către Municipiul B. M. prin Primar împotriva pârâților C. V. S. și C. E. J.. Procesul nu poate continua doar între reclamantul Municipiul B. M. și pârâții C., întrucât recurenta pârâtă P. I. folosește o suprafață de teren de 44 mp din terenul asupra căruia pârâții C. sunt proprietari tabulari.

În drept, au fost invocate prevederile art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinței civile nr. 2172 din data de 29.02.2012 și a încheierii de ședință din data de 15.02.2012 a declarat recurs și reclamantul P. M. B. M., solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepțiilor invocate ca nefondate.

În motivarea în fapt a recursului, recurentul a arătat că prima instanță a respins acțiunea persoanei juridice Municipiul B. M. care, așa cum rezultă din acțiunea introductivă, nu este parte în proces și nu are calitate procesuală în prezenta cauză.

Calitate procesuală activă în cauză are P. M. B. Mare, care, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, face propunerea către prefect în baza „verificării situației juridice a terenurilor”, în vederea emiterii de către acesta a ordinului privind atribuirea în proprietate a suprafeței de teren solicitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 1201 Cod civil, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de către primar s-a cerut constatarea nulității absolute totale a patru ordine emise de către prefect, precum și rectificarea a patru cărți funciare în sensul restabilirii concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilelor înscrise în aceste coli funciare.

Prin acțiunea promovată anterior de către S. F., P. R., Micle Robert și P. I., în contradictoriu cu S. M. S. și B. Florina, s-a solicitat anularea parțială a trei ordine emise de către prefect, făcând obiectul dosarului judecătoriei nr. 2570/2001, în care Curtea de Apel Cluj a emis decizia nr. 947/2000, prin care s-a constatat că reclamanții nu și-au edificat construcțiile exact pe parcelele topografice atribuite și că pentru reglementarea raporturilor juridice dintre părți se impune promovarea unei acțiuni de rectificare de carte funciară în cadrul căreia să se întocmească o schiță pentru suprafețele deținute legal de către părți și dezmembrarea numerelor topografice, în așa fel încât să se stabilească concordanța dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilelor proprietatea părților.

În ceea ce privește cauza raportului juridic, în sensul temeiului de drept al celor două acțiuni, nu există identitate. P., prin acțiunea formulată, a invocat ca temei art. III din Legea nr. 169/1997, art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996. Temeiul de drept al primei acțiuni nu a fost invocat, doar s-a înțeles că s-a solicitat anularea ordinelor pe motiv de nulitate relativă.

Cu privire la părțile din cele două procese nu există identitate.

În prezentul proces reclamant este P. M. B. M. în contradictoriu cu cinci pârâți: C. V. S.,C. E. Janeta, P. I., S. F., M. R., P. R., S. M. Simona, Sălăjan F. I., Instituția P..

În dosarul nr. 2570/2001 al Judecătoriei B. M., reclamanți sunt: Sabău F., M. R., P. R., P. I., în contradictoriu cu S. Mariana S., S. F. I. și Prefectul județului Maramureș.

Pe cale de consecință, nu există îndeplinită tripla identitate prevăzută de Codul civil.

Fără niciun temei legal, prin încheierea din data de 15.02.2012 s-a dispus disjungerea acțiunii formulate împotriva pârâților C. V. S. și C. E. J., dându-se un nou număr de dosar 1872/ 182/2012, cu termen de judecată la data de 09.05.2012.

Judecata acestui proces nu poate continua în contradictoriu doar cu acești pârâți, întrucât, așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, precum și a completărilor cu nr. 2 a expertizei din dosarul nr._, acvirat, pârâții C. sunt proprietari tabulari, conform CF_ asupra parcelelor cu nr. topo. 2572/30, 2572/32, 2572/34, 2572/36, 2572/29, 2572/31, 2572/33 și 2572/25, cu suprafața totală de 410 mp. Din această suprafață 44 mp se află în folosința pârâtei P. I., aferentă a două nr. topo. 2572/33/1 – 23 mp și nr. topo. 2572/35/1 - 21 mp.

În consecință, concordanța dintre situația faptică și cea scriptică nu se poate concretiza decât dacă pârâții se judecă împreună, având în vedere că fiecare dintre ei folosește o parte din proprietatea vecinului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.

Intimații S. F. și M. R. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea recursurilor declarate.

Au invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale a pârâtului P. R. I., care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3918/01.08.2002 vândut fratelui său M. R. cota sa de ¼ din imobilele în natură: casă de locuit, dependințe și teren în suprafață de 262 mp, înscrise în CF_ B. M., nr. topo. 2572/21 și 2572/26. P. R. I., deși este citat în proces, nu are calitate procesuală acesta nemaifiind proprietar din data de 01.08.2002, situație dovedită prin extrasul CF_ depus la dosar.

Intimatele S. M. S. și B. F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de pârâta P. I. ca fiind lipsit de interes, întrucât a avut calitatea de pârâtă în cauză, iar acțiunea a fost respinsă față de aceasta, precum și respingerea recursului declarat de reclamantul P. municipiului B. M. ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimatele au arătat că în speță există autoritate de lucru judecat.

Astfel, în ambele dosare s-a solicitat anularea Ordinului P. nr. 1783/1998, fiind vizate aceleași suprafețe de teren, respectiv 70 mp din terenul cu nr. topo. 2572/27 din CF nr. 2143 B. M. și 89 mp din terenul cu nr. topo. 2572/22.

Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătorești, ce semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie în contradicție cu o altă hotărâre.

Puterea de lucru judecat prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că într-o nouă judecată aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea care a rămas definitivă, fără ca partea adversă sau instanța să mai poată lua în discuție existența dreptului.

Intimații S. F., M. R. și P. R. I. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au arătat că nu se opun admiterii recursurilor declarate.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimații au arătat că hotărârea recurată este lovită de nulitate, având în vedere că prima instanță a respins acțiunea civilă a unei persoane juridice care nu a fost parte în proces, respectiv a M. B. M., care este un terț.

Reclamantul care a promovat acțiunea este P. M. B. M., persoană față de care prima instanță nu s-a pronunțat, or, în materie civilă, hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii. C. procesual, din punctul de vedere al părților, nu poate fi mărit, micșorat sau schimbat, astfel că pronunțarea față de o persoană din afara procesului este nelegală, iar hotărârea este lovită de nulitate, ceea ce impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Disjungerea cererii de chemare în judecată a pârâților C. prin încheierea de ședință din 15.02.2012 este nelegală.

Potrivit art. 165 Cod procedură civilă, „în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una dintre ele este în stare de judecată”.

Nu suntem în prezența unor „pricini reunite” care să se poată despărți, ci suntem în prezența unui singur proces, al cărui obiect îl constituie anularea unor ordine emise nelegal de Prefectul Județului Maramureș și rectificarea de carte funciară, întrucât întabularea dreptului de proprietate s-a făcut greșit, fiecare dintre pârâți folosind câte o parte din terenul proprietatea celorlalți. Or, atâta timp cât pârâta P. folosește o parte din terenul familiei C. este necesar ca și ea să fie parte în procesul dintre P. M. B. M. și pârâții C.. Dar pârâta P. folosește și o parte din terenul proprietatea pârâților S. și M., care și ei trebuie să fie parte în proces, dar aceștia folosesc o parte din terenul întabulat pe pârâții S. și B., așa cum rezultă din expertiza topografică întocmită de ing. Zlampareț I., astfel încât și ei trebuie să fie parte în proces.

În aceste condiții este imperios necesar ca judecarea cererii de anulare a Ordinului emis pe numele pârâților C. și rectificarea de carte funciară să se facă în contradictoriu și cu ceilalți beneficiari ai ordinelor P., care vizează suprafețe de teren provenind din aceeași coală funciară, înscrise pe topografice dezmembrate din același număr topografic inițial și care a fost în proprietatea antecesorilor pârâților intimați S., P. și M..

Reținerea de către instanța de fond a autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 947/02.05.2001 a Curții de Apel este nelegală.

Prin admiterea acestei excepții, prima instanță a încălcat prevederile art. 1201 cod civil care pretind tripla identitate de subiecte, obiect și cauză, care nu este îndeplinită.

Analizând sentința civilă nr. 2172 din data de 29.02.2012 și încheierea de ședință din data de 15.02.2012, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. sub dosar nr._, la data de 04.03.2011, reclamantul Primarul M. B. M. i-a chemat în judecată pe pârâții C. Viorel S., C. E. J., P. I., S. F., M. R., P. R. I., S. M. S., S. F. I. (B.) și Instituția P., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a Ordinului P. Județului M.mureș nr. 1609/1993 eliberat numiților C. V. S. și C. Ecaterina Janeta în sensul diminuării suprafeței de teren atribuit în proprietate cu suprafața totală de 44 mp (23 mp din nr. topo. 2572/33 și 24 mp din nr. topo. 2572/35), suprafață care se află în folosința pârâtei de rândul 2; să constate nulitatea absolută totală a Ordinului P. Județului Maramureș nr. 4163/1996 emis în favoarea pârâtei de rând 2; să constate nulitatea absolută totală a Ordinului Prefectului Județului Maramureș nr. 1141/31.01.1995 emis în favoarea pârâților de rând 3; să constate nulitatea absolută totală a Ordinului Prefectului Județului Maramureș nr. 1783/07.04.1998 emis în favoarea pârâtelor de rând 4 și să oblige pârâta Instituția Prefectul Județului Maramureș la emiterea de noi Ordine de atribuire în proprietate a terenului aflat în folosința acestor pârâți de la data atribuirii lui în folosință și până la data solicitării constituirii dreptului de proprietate formulată în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, în favoarea pârâților de rând 2, 3 și 4; rectificarea cărților funciare nr. 2143,_,_,_ B. M., în sensul restabilirii concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilelor înscrise în aceste coli funciare, potrivit unei schițe de dezmembrare, anexă la raportul de expertiză topografică ce se va întocmi în cauză, schiță care să facă parte integrantă din hotărâre și potrivit căreia se vor emite noile Ordine ale P..

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul înscris în CF 2143 B. M. nr. topo. 2572/8a, 2572/9a, 2572/8b, 2572/9b, în suprafață de 2.032 mp, a fost proprietatea antecesorilor pârâților S. F. și M. R. din anul 1929.

În baza Decretului de expropriere nr. 92/1950, terenul a fost preluat și întabulat în favoarea Statului Român, la data de 14.03.1956.

În anul 1969, în baza adresei Consiliului Popular al municipiului B. M., parcele nr. topo. 2572/8a și 2572/9b au fost dezmembrate în parcele noi aproximativ egale și atribuite în folosință pentru construire de locuințe personale după cum urmează:

- prin Decizia nr. 44/1969 s-a atribuit în folosință numitului P. Gheorghe (soțul pârâtei P. I.) teren în suprafață de 259 mp aferent parcelelor nr. topo. 2572/20 - 144 mp și nr. topo. 2572/25 - 115 mp;

- prin Decizia nr. 43/1969 s-a atribuit în folosință numitului - P. Vasile (soțul pârâtei S. F.) teren în suprafață de 262 mp aferent parcelelor nr. topo. 2572/21 - 147 mp și nr. topo. 2572/26 - 115 mp;

- prin Decizia nr. 42/1969 s-a atribuit în folosință numitului S. Atanasie (tatăl pârâtelor de rând 4, S. M. și B. F. teren în suprafață de 266 mp aferent parcelelor nr. topo. 2572/22- 147 mp și nr. topo. 2572/27 - 119 mp;

- prin Decizia nr. 62/1969 s-a atribuit în folosință numitului Minică I. teren în suprafață de 255 mp aferent parcelelor nr. topo. 2572/23 - 151 mp și nr. topo. 2572/28 - 104 mp.

În anul 1971, potrivit înscrierii de sub C41, CF 2143 B. M., dreptul de folosință veșnică al numitului Minică I. asupra parcelelor 2572/23 și 2572/28 a fost radiat urmare a renunțării acestuia la acest teren.

Urmare acestui fapt, antecesorul pârâtelor de rând 4, S. A., nu a respectat amplasamentul atribuit prin decizia de atribuire decât în parte, ocupând prin construcții și parcele ce au fost atribuite lui Minică I.. În consecință, și restul antecesorilor pârâților de rând 2 și 3 au ocupat o suprafață mai mare decât cea atribuită în folosință, pe care și-au edificat construcții potrivit scopului pentru care terenul le-a fost atribuit.

În consecință, în loc de 4 loturi de teren s-au format doar 3 loturi ce au fost delimitate prin gard, de către antecesorii pârâților de rând 2, 3 și 4, edificând-și fiecare casa de locuit și anexele gospodărești necesare, în mod firesc, fiecărei familii. Statul Român nu s-a opus niciodată acestei stări de fapt, din contră s-au eliberat autorizații de construire pe aceste parcele, edificate care există și la momentul de fată.

După apariția Legii nr. 18/1991, pârâții au solicitat, potrivit art. 35 alin. 2 (actualmente art. 36 alin. 2), constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în folosință și delimitat prin semne exterioare.

Prin Ordinele P. județului Maramureș, pârâților de rând 1-4 li s-a constituit dreptul de proprietate, însă asupra parcelelor evidențiate în deciziile de atribuire, fără a se efectua o măsurătoare comună tuturor loturilor de teren ce ar fi evidențiat inadvertența dintre suprafața reală aflată în folosință și amplasament și suprafața și amplasamentul din deciziile de atribuire.

Faptic, toți pârâții folosesc doar în parte parcelele atribuite prin decizia Consiliului Popular al municipiului B. M., asupra diferenței de teren regăsindu-se realizate construcții ale proprietarilor loturilor învecinate.

În concluzie, cotă parte din terenul atribuit în proprietate prin ordin unuia dintre pârâți se regăsește în folosință proprietarului terenului învecinat, așa cum a fost delimitat încă de acum 40 de ani.

S-a arătat astfel că, atât timp cât ordinele de constituire a dreptului de proprietate nu cuprind parcelele de teren aflate în mod real în folosința pârâților, acestea sunt nelegale, și, în consecință, raportat la prevederile art. III din Legea nr. 169/1997, se impune constatarea nulității absolute a acestora și emiterea unor noi ordine legale care să cuprindă parcelele topografice deținute de către pârâți.

Neconcordanța dintre parcele atribuite în proprietate și situația juridică faptică s-a constatat cu ocazia întabulării acestor acte de proprietate.

În urma măsurătorilor și a identificării topografice efectuate prin expertizele tehnice solicitate de pârâții de rând 2-4 s-a constatat că aceștia dețin în folosință, din anul 1969, următoarele suprafețe de teren aferente următoarelor parcele identificate topografic:

Pârâții C. V. S. și C. E. J. dețin în folosință:

- din ./33 de 97 mp, doar 74 mp (diferența de 23 mp aflându-se în folosința pârâtei P. I.);

- din ./35 de 36 mp, doar 15 mp (diferența de 21 mp aflându-se în folosința pârâtei P. I.)

Pârâta P. I. deține în folosință suprafața totală de 359 mp teren după cum urmează:

- 44 mp din parcelele atribuite pârâților de rând 1 (23 mp din nr. topo. 2572/33 și 21 mp din nr. topo. 2572/35);

- 114 mp - nr. topo. 2572/20;

- 115 mp - nr. topo. 2572/25;

- 56 mp din parcelele atribuite pârâților de rând 3 (24 mp din nr. topo. 2572/26 și 32 mp din nr. topo. 2572/21).

Pârâții S. F. și M. R. dețin în folosință suprafața totală de 365 mp teren după cum urmează:

- 115 mp din nr. topo. 2572/21 (diferența de 32 mp este deținută de pârâta P. I.);

- 91 mp din nr. topo. 2572/26 (diferența de 24 mp este deținută de pârâta Pinte I.);

- 70 mp din nr. topo. 2572/27 (diferența de 49 mp este deținută de pârâții de rând 4 - S. M. și B. F.);

- 89 mp din nr. topo. 2572/22 (diferența de 58 mp este deținută de pârâții de rând 4 - S. M. și B. F.).

Pârâtele S. M. S. și B. F. I. dețin în folosință, din anul 1969, suprafața totală de 362 mp teren după cum urmează:

- 151 mp - nr. topo. 2572/28 (. numitului Minică I.);

- 104 mp - nr. topo. 2572/23 (. numitului Minică I.);

- 49 mp din ./27 (diferența de 70 mp este deținută de pârâții de rând 3 - S. F. și M. R.);

- 58 mp din ./22 (diferența de 89 mp este deținută de pârâții de rând 3 - S. F. și M. R.).

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, art. 63 alin. 1 lit. e din Legea nr. 215/2001, republicată, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, art. 33-34 din Legea nr. 7/1996.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. sub dosar nr. 4428/1998, la data de 29.06.1998, reclamanții S. F. M., P. R., M. R. și P. I. i-au chemat în judecată pe pârâții S. M. S., B. F. și Instituția P. Județului Maramureș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a Ordinelor P. Județului Maramureș nr. 1783 din 07.04.1998 și nr. 1141 din 31.01.1995, precum și completarea Ordinului P. Județului Maramureș nr. 4163 din 07.10.1996.

În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile Decretului - Lege nr. 115/1938 și ale art. 1075 Cod civil, rezultând din modul de redactare a acțiunii și din considerente că se invocă motive de nulitate relativă.

Potrivit art. 1201 Cod civil, în redactarea în vigoare la momentul introducerii acțiunii, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Analizând cele două acțiuni formulate, tribunalul apreciază că în speță nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, în prezentul dosar se solicită constatarea nulității absolute și a Ordinului P. Județului Maramureș nr. 1609/1993, eliberat în favoarea pârâților C. V. S. și C. E. J., în sensul diminuării suprafeței de teren atribuite în proprietate cu suprafața totală de 44 mp, care se află în folosința pârâtei P. I., ordin care nu a făcut obiectul acțiunii anterioare și a cărui nulitate ar fi de natură a afecta și valabilitatea ordinelor emise ulterior.

În conformitate cu dispozițiile art. 165 Cod procedură civilă, în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de judecată.

În speță, nu suntem în prezența unor pricini reunite, ci a unei acțiuni unice, al cărei obiect îl constituie constatarea nulității unor ordine emise de Prefectul Județului Maramureș și rectificarea de carte funciară, cu motivarea că întabularea dreptului de proprietate s-a făcut greșit, fiecare dintre pârâți folosind câte o parte din terenul proprietatea celorlalți.

Având în vedere motivele de fapt invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, tribunalul apreciază că se impune judecarea împreună, în același cadru procesual, a tuturor petitelor formulate, în contradictoriu cu toți pârâții, soluția dată primului capăt de cerere putând influența și soluționarea celorlalte.

Prin urmare, reținând că în mod greșit s-a dispus prin încheierea de ședință din 15.02.2012 disjungerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții C. V. S. și C. E. J., tribunalul apreciază că obiectul dedus judecății este diferit, la fel ca și cauza, în prezenta pricină fiind invocate motive de nulitate absolută și un alt temei juridic.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de P. Municipiului B. M., care, potrivit art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, face propunerea către prefect, pe baza verificării situației juridice a terenurilor, în vederea emiterii de către acesta a ordinului privind atribuirea în proprietate a suprafeței de teren solicitate.

Prima instanță a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu Municipiul B. M., prin Primar, fără a pune în discuția părților capacitatea procesuală a reclamantului.

Recurenta P. I. justifică fără îndoială un interes în exercitarea căii de atac a recursului, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe la termenul de judecată din 06.04.2011 învederând că este de acord cu admiterea acțiunii formulate.

Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursurile declarate de recurenții P. I. și P. M. B. M., va casa sentința civilă nr. 2172 din 29.02.2012 și încheierea de ședință din data de 15.02.2012 și va trimite cauza spre rejudecare pe fond primei instanțe.

În rejudecare, se va pune în discuția părților capacitatea procesuală a reclamantului P. M. B. M. și calitatea procesuală pasivă a pârâtului P. R. I., invocată în recurs de intimatele S. F. și M. R. prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE recursurile declarate de recurenții P. I., cu domiciliul în loc. B. Mare, ., nr. 10, jud. Maramureș și P. M. B. M., cu sediul în loc. B. M., .. 37, jud. Maramureș, împotriva încheierii de ședință din data de 15.02.2012 și a sentinței civile nr. 2172 din data de 29.02.2012, pronunțate de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, pe care le casează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.10.2012.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

P. M. BogdanWaltner DanielaHaidu D. MihaelaMăndicescu R.

Red. H.D..M./16.10.2012

Dact. M.R./10 ex./16.10.2012

..10.2012

Judecător la fond: D. D. R.

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

Dosar nr._

din 04.10.2012

Către:

JUDECĂTORIA B. M.

Vă trimitem alăturat dosarul acestei instanțe cu nr._, privind pe petentul P. municipiului B. M. în contradictoriu cu intimații P. I., S. F., M. R., S. M., B. F. și Instituția P. județului Maramureș, având ca obiect fond funciar, întrucât prin decizia civilă nr. 678/R din 04.10.2012 pronunțată de Tribunalul M.mureș în dosarul civil cu nr. de mai sus, s-au admis recursurile în contra sentinței civile nr. 2172 din 29.02.2012 și a încheierii civile din 15.02.2012, care au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

PREȘEDINTEGREFIER

P. M. BogdanMăndicescu R.