Fond funciar. Decizia nr. 498/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Prin raportul de expertiza întocmit în cauză de către ing. expert M. I. se arată că terenul cu vegetație forestieră atribuit in titlul de proprietate nr. 2411/24.02.2003 se identifică sub aspect de carte funciară prin nr. topo. 4094/4 si 4094/1., terenul fiind materializat grafic prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1. S-a mai arătat că la data efectuării expertizei terenul identificat prin nr. topo. 4094/4 este proprietatea numitului Cobza I. C., in baza actului de adjudecare nr. 82/2009. Acest aspect este confirmat si de înscrierile din C.F. nr._ ( C.F. Vechi 5542), din care rezultă că susnumitul este proprietarul terenului in suprafața de 13.157 mp. identificat prin nr. topo. 4094/4 si 4095/4., din anul 2010.

Potrivit art. 41 din Legea nr. 18/1991, in forma inițială, in vigoare la data reconstituirii dreptului de proprietate prin sentința civila 1109/1992, terenurile cu vegetație forestieră se restituiau in limita suprafeței de 1 ha din trupuri izolate sau liziere situate la limita pădurilor. Dispozițiile art. 25 din H.G. 1172/2001, in vigoare la data întocmirii procesului verbal de punere in posesie si emiterii titlului de proprietate făceau trimitere la dispozițiile sus menționate din Legea nr. 18/1991, nemodificată, însemnând așadar că restituirea acestor terenuri solicitate in baza legii in forma inițiala, se făcea in aceleași condiții, respectiv din trupuri izolate sau liziere situate la limita pădurilor, evident din terenurile cu vegetație forestieră aflate in administrarea unitătilor silvice. Se constată așadar ca inițial legea nu impunea ca restituirea să se facă pe vechiul amplasament.

Din raportul de expertiză rezultă că parțial, în ceea ce privește nr. topo. 4094/4 restituirea terenului cu vegetație forestiera s-a făcut pe vechiul amplasament, solicitat de altfel de către R. G. R. I. si Petrusca A. astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 1109/1992. Potrivit C.F. nr. 5542 B. M. (f. 95-96) acest teren era in anul 1963 proprietatea tabulară a petentului si a fraților acestuia, in baza certificatului de moștenitor nr. 32/1958.

In ceea ce privește terenul identificat prin nr. topo. 4095/4 înscris in C.F. 5542 B. M. cu suprafața de 2004 mp., astfel cum rezultă din raportul de expertiză este terenul aferent casei de locuit situată la nr. administrativ 16, si nicidecum teren cu vegetație forestieră cuprins in amenajamentul silvic.

In ceea ce privește suprafața de teren atribuită din nr. topo. 4094/1, instanța apreciază că din moment ce terenul era pădure si se afla in administrarea Ocolului silvic B. M. la data întocmirii procesului verbal de punere in posesie, din perspectiva atribuțiilor ce le revin intimatelor in baza legilor fondului funciar, nu au nicio relevantă litigiile dintre reclamant si terți cu privire la folosința sau posesia terenului.

Raportat la aceste aspecte, instanța a reținut că suprafața de pădure reconstituită prin Titlul de proprietate nr. 2411/24.02.2003 s-a atribuit petentului din teren cu vegetație forestieră aflat în amenajamentul silvic, deci în administrarea ocolului silvic. Raportat și la prevederile art. 41 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, suprafața de 1 ha pădure s-a atribuit ținând seama de harta amenajamentului silvic, neavând nicio relevantă harta cadastrală a zonei, astfel cum pretinde reclamantul. Pe de altă parte raportat la vecinătățile terenului cu vegetație forestieră înscris în titlul de proprietate și în proces verbal de punere în posesie, delimitarea acestuia în vederea punerii în posesie a reclamantului presupunea delimitarea față de terenul cu aceiași categorie de folosință aflat în administrarea ocolului silvic sau eventual față de alte terenuri atribuite prin titluri de proprietate emise pentru pădure în aplicarea legilor fondului funciar și nu delimitarea, față de terenurile agricole aflate în proprietatea sau posesia unor persoane fizice. Identificarea sub aspect topografic a terenului atribuit prin titlul de proprietate urma a se face în momentul întocmirii documentației pentru intabularea titlului, însă aceasta operațiune nu intră în atribuțiile intimatelor.

Raportat la existenta procesului verbal de punere în posesie, a fișei tehnice a terenului cu vegetație forestieră și a titlului de proprietate instanța a considerat că nu se poate susține că terenul nu a fost predat reclamantului sau că intimatele ar refuza aceasta predare. Reclamantul a precizat că deține procesul verbal depus la dosar insă nu l-a semnat, iar pe de altă parte pe parcursul procesului, astfel cum rezultă din adresa_/2010 emisă de C. L. de fond funciar B. M. s-au făcut demersuri pentru a se delimita in prezenta reclamantului terenul cuprins in titlul de proprietate, însă potrivit declarației reclamantului ( f. 46) acesta a refuzat. Or, raportat și la temeiul de drept al acțiunii indicat de reprezentanta reclamantului ( f. 252 – art. 44 ind. 14 din legea 169/1997, în prezent art. 64 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare) s-a constatat că in fapt nu a existat un refuz al intimatelor privind punerea efectivă în posesie.

Raportat la înscrierile din C.F._ B. M., s-a reținut faptul că terenul identificat prin nr. topo. 4094/4 este proprietatea unui terț, în baza unui act de adjudecare emis în 2010 în dosarul execuțional nr. 51/2009 al B. S. A.. Așadar reclamantul nu mai este proprietarul terenului și nu se află în posesia acestuia dar acest fapt nu se poate imputa intimatelor, nedatorându-se neîndeplinirii obligațiilor ce le revin și nici unor acte de reconstituire emise în temeiul legilor fondului funciar.

In ceea ce privește petitul privind obligarea intimatelor C. L. B. M. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,92 ha teren agricol, cu care figura în registrul agricol din anul 1962 antecesorul reclamantului, instanța l-a respins raportat la faptul că pentru acest teren reclamantului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate. Or, raportat la prevederile art. 5 lit. i si art. 6 lit. f din H.G. nr. 890/2005, obligația comisiilor de fond funciar de a efectua punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, subzistă numai în ceea ce privește suprafața de teren validată, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform procedurii speciale reglementată de Legea nr. 18/1991.

Având în vedere considerentele mai sus expuse instanța a respins în totalitate acțiunea reclamantului potrivit dispozitivului.

Împotriva sentinței civile nr. 4946/2013 a Judecătoriei B. M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurentul-reclamant R. G., solicitând, în principal admiterea recursul, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanță competentă. În subsidiar admiterea recursul și casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza modificarea în sensul admiterii acțiunii înaintate de recurent.

În motivele de recurs, recurentul a formulat următoarele critici aduse sentinței atacate: În opinia recurentei, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. De asemenea instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Recurentul a solicitat Tribunalului Maramureș în dosar_ a Tribunalului Maramureș - secția comercială- punerea în posesie a titlului de proprietate nr. 2411/2003 pentru suprafața le 1 ha de pădure. Totodată a solicitat și eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie cu privire la suprafața de 0,92 ha teren situat în B. M. Podgoria Valea Roșie, teren moștenit de la bunica și părinți.

Prin sentința civilă 1357/21.04.2010 dosar_ Tribunalul Maramureș Secția Comercială de C. Administrativ și Fiscal a dispus declinarea competenței de soluționeze a acțiunii în favoarea Judecătoriei B. M..

Din actele depuse la dosar și probele administrate la Judecătoria B. M. rezultă că recurentul, imediat după apariția L. 18/1991, a solicitat, în scris, eliberarea titlului de proprietate pentru terenul agricol, cerere repetată în 30.11.2005. S-a stabilit că în 1947 la Naționalizare, antecesorilor recurentului li s-a luat suprafața de_ mp din care 0,92 ha teren agricol. Din certificatul de moștenitor nr. 32/1958 rezultă că recurentul, împreună cu sora sa, Petrușca A., sunt succesorii imobilelor moștenite de la bunicii C. G. și C. L. și de la părinții R. I. și R. T. născută C..

Cu toate că, în opinia recurentului, acesta s-a dovedit că este proprietarul suprafeței de 0,92 ha teren agricol, C. L. și Județeană de aplicare a L. 18/91, nici până în prezent nu i-a eliberat titlu de proprietate și nici nu a fost pus în posesie cu privire la această suprafață de teren.

După apariția L. nr. 165 din 16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România recurentul a depus din nou cerere la primărie.

Conform art. 8 din aceeași lege în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, consiliile locale de fond funciar au obligația de a centraliza toate cererile de restituire nesoluționate în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea judecății procesului de restituire.

S-a dovedit că recurentul a depus cerere pentru eliberarea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 0,92 ha teren agricol, cerere pe care o depune din nou în 30.11.2005 apoi în 2013.

Cu toate acestea, C. L. și apoi C. Județeană nu eliberează titlu de proprietate pentru terenul agricol de 0,92 ha teren.

Raportat la aceasta, recurentul consideră că în mod corect recurentul la început s-a adresat Tribunalului Maramureș - secția contencios administrativ - raportat la faptul că obiectul cererii sale era obligarea Comisiei Locale și Județene de a eliberarea titlu de proprietate și punerea în posesie.

Mai mult, la instanța de fond, recurentul a precizat că solicită eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie cu privire la terenul agricol 0,92 ha teren.

S-a făcut și o expertiză în cauză, însă expertul nu s-a pronunțat cu privire la situația celor 0,92 ha teren agricol, dacă este liber, dacă este ocupat de vreo persoană, cine sunt persoanele care ocupă terenul, dacă îl ocupă.

Prin urmare, deși s-a solicitat o completare a raportului de expertiză, instanța nu a intrat în fondul cauzei, și în opinia recurentului a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Este adevărat că recurentul nu a formulat plângere împotriva unei hotărâri a Comisiei Județene de invalidare cu privire la suprafața de 0,92 ha teren agricol, pentru că nu există o asemenea hotărâre însă obiectul cererii recurentului a fost de la început obligarea Comisiei Locale și Județene de a elibera titlul de proprietate, a fi pus în posesie cu privire la terenul agricol, motive pentru care s-a și adresat Tribunalului Maramureș. Recurentul consideră că în mod greșit acesta a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei B. M..

Prin urmare, raportat la toate acestea, recurentul solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe cu privire la obiectul și fondul cauzei.

Recurentul a depus la dosar înscrisuri, în fotocopie.

C. locală de fond funciar B. M. a depus la dosar note de ședință, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința civilă nr. 4946/2 mai 2013 a Judecătoriei B. M., pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin însăși cererea de recurs, recurentul-reclamant R. G. afirmă că nu a formulat plângere împotriva vreunei hotărâri de invalidare care să fi fost emisă de C. județeană de fond funciar Maramureș cu privire la suprafața de 0,92 ha teren agricol, pentru că nu există o asemenea hotărâre.

În mod eronat susține recurentul că declinarea de competență dispusă de Tribunalul Maramureș-Secția de C. Administrativ ar fi fost greșită, criticându-se astfel, în prezentul recurs, de fapt, sentința civilă nr. 1357/21 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ atașat, sentință irevocabilă prin nerecurare – fila 43 din dosarul nr._ atașat.

Prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamantul R. G. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții C. L. B. M. de A. a Legilor F. Funciar B. M. și Direcția S. Maramureș, obligarea pârâtelor să pună în executare Titlul de proprietate nr. 2411/24.02.2003 pentru suprafața de 1 ha pădure.

În motivare, s-a arătat că la data de 20.10.2009 a revenit în scris la Ocolul Silvic B. M. pentru efectuarea de măsurători la terenul cauză, fară fără rezultat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 142 din Legea nr. 554/2004.

Reprezentantul pârâtei de rândul I a arătat, pe de o parte, că potrivit prevederilor speciale instituite de legile fondului funciar competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, iar, pe de altă parte, există posibilitatea soluționării amiabile a cererii, cu condiția ca reclamantul să se adreseze Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar B. M..

Tribunalul Maramureș Secția de C. Administrativ a reținut că, potrivit art. 5, al. 2, din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contencios administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Ori, potrivit prevederilor art. 64 din Legea nr. 18/1991 (rep.), în cazul în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

Față de aceste dispoziții legale și având în vedere că, raportat la natura litigiului dedus judecății, există o procedură specială instituită prin legile fondului funciar, instanța de contencios administrativ și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei B. M., căreia îi revine competența materială și teritorială de soluționare a cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, tribunalul constată că, așa cum de altfel susține și recurentul prin cererea de recurs, recurentul nu a formulat plângere împotriva vreunei hotărâri a Comisiei județene Maramureș de invalidare cu privire la suprafața de 0,92 ha teren agricol.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren agricol nu putea fi adresată direct instanței de judecată, cum s-a procedat în speță, ci trebuiau parcurse etapele procedurii speciale administrativ-jurisdicționale prevăzute de legile fondului funciar.

Prin sentința civilă nr. 1109/16 martie 1992 pronunțată în dosar nr. 6432/1991 de către Judecătoria B. M., s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului si a numiților R. V. si Petrusca A., pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră. Din considerentele sentinței rezultă că petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris in C.F. 5542 B. M. nr. 4094/4 si 4095/4 . Potrivit dispozitivului, terenul ar fi identificat prin C.F. nr. 9870 nr. topo. 4094/4 si 4094/5, însă această mențiune instanța o apreciază ca fiind eronată, raportat la suprafața si categoria de folosință a terenului pentru care s-a dispus reconstituirea si raportat la mențiunile din C.F. 9870 B. M., terenul identificat prin aceste nr. topo. fiind de natură curți construcții si grădină, cu suprafața de 500 mp.

In baza acestei hotărari s-a emis titlul de proprietate nr. 2411/24.02.2003 pentru suprafața de 1 ha pădure identificată din punct de vedere al amenajamentului silvic in UP. I ua. 61A. In ceea ce privește vecinătățile terenului cu vegetație forestieră atribuit, conform procesului verbal de punere in posesie (f.42) ce a stat la baza emiterii titlului, se constată că in partea de sud pădurea se învecinează cu terenuri agricole, iar la N, E si V, cu pădurea cuprinsă in amenajamentul silvic in .>