Acţiune în constatare. Hotărâre din 30-09-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 501/332/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 981/R
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F. M.
Judecător C. Z.
Grefier D. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de intervenientul în nume propriu PFA G. Al.L. M., împotriva sentinței civile nr.1317/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimați fiind reclamanta L. A., pârâții Șoșea I. și Șoșea M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea din data de 23 septembrie 2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 07.02.2013, înregistrată sub nr._, reclamanta L. A. a chemat în judecată pe pârâții Șoșea I. și Șoșea M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că la data de 05.07.2011, între pârâții Șosea I. și Șosea M., în calitate de vânzători, având titlu de proprietate nr._/10.05.1994 și sentința civilă nr. 1850/ 06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dosar nr._ și reclamanta L. A., cumpărătoare, a intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 8944 mp, teren arabil situat în extravilanul comunei Salcia, jud. M., defalcată astfel: suprafața de 4.800 mp, situată în T.41, P.1, cu vecinii: N. și S.- De, E.- Șosea F., V.- Șosea M., și suprafața de 4144 mp, situată în T.41, P.1, cu vecinii: N. și S.- De, E.- Șosea I., V.- Canal, iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de înstrăinare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, încheiat la data de 05.07.2011, a cumpărat de la pârâți suprafețele de teren menționate mai sus, pentru care a plătit suma de 7000 lei, achitat integral în prezența martorului L. I., convenind ca ulterior să se prezinte la notar pentru a perfecta actul în formă autentică, lucru ce nu s-a întâmplat datorită neprezentării pârâților.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 111 C.pr.civ., art. 1077, art. 1080, art. 1295 C. civ. și art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, copii de pe cărțile de identitate ale părților, copie Sentința civilă nr. 1850/ 06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dos. nr._, certificatele de atestare fiscală nr. 1174 și nr. 1175 din 03.04.2013 emise de Primăria comunei Obîrșia de Cîmp, județul M., procura specială de cumpărare imobil autentificată sub nr. 3344/23.11.2012, copie act de identitate al procuratorului P. F., chitanțe privind dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 28.03.2013 PFA G. Al. L. M. a formulat cererea de intervenție, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii sale, respingerea cererii formulate de reclamantă, și să se constate că are calitatea de arendaș pe o perioadă de 15 ani, conform contractului de arendă nr. 389/16.11.2011, încheiat cu numitul Șoșea I. pentru suprafața de 8900 mp, teren arabil extravilan situat pe raza comunei Obîrșia de Cîmp.
În drept, intervenientul și-a întemeiat cererea pe art. 49-56 C. pr.civ.
În susținerea celor invocate, intervenientul a depus la dosar: copie contract de arendă nr. 389/16.11.2011, copie carte de identitate privind pe numitul Șoșea I., copie titlu de proprietate nr._/10.05.1994, chitanțe privind dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
În ședința publică din data de 04.04.2013, au fost interogați din oficiu pârâții, declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate conform legii și atașate la dosar.
Din depozițiile pârâților, rezultă că împreună au vândut reclamantei L. A., două bucăți de teren respectiv de 4800 mp și 4144 mp, teren arabil situat în extravilanul localității Obîrșia de Cîmp, județul M., pentru suma de 7000 lei, fiind de acord ca sentința ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Prin sentința civilă 1317/05.06.2013 a fost admisă acțiunea în constatare formulată de reclamanta L. A., împotriva pârâților Șoșea I. și Șoșea M., în contradictoriu cu intervenientul în nume propriu PFA G. Al. L. M.; s-a constatat că la data de 05.07.2011, între pârâții Șosea I. și Șosea M., în calitate de vânzători, având titlu de proprietate nr._/10.05.1994 și sentința civilă nr. 1850/ 06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dosar nr._ și reclamanta L. A., cumpărătoare, a intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 8944 mp, teren arabil situat în extravilanul ., cu prețul de 7.000 lei, după cum urmează: suprafața de 4.800 mp, situată în T.41, P.1, cu vecinii: N. și S.- De, E.- Șosea F., V.- Șosea M.;- suprafața de 4144 mp, situată în T.41, P.1, cu vecinii: N. și S.- De, E.- Șosea I., V.- Canal; s-a dispus ca prezenta hotărâre judecătoreasca să țină loc de act autentic de înstrăinare și a fost respinsă cererea de intervenție promovată de intervenienta PFA G. Al. L. M., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 05.07.2011, între pârâții Șosea I. și Șosea M., în calitate de vânzători, având Titlu de proprietate nr._/10.05.1994 și Sentința civilă nr. 1850/ 06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dos. nr._ și reclamanta L. A., cumpărătoare, a intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 8.944 mp, teren arabil situat în extravilanul ., cu prețul de 7.000 lei, după cum urmează: suprafața de 4.800 mp, situată în T.41, P.1, cu vecinii: N. și S.- De, E.- Șosea F., V.- Șosea M., și suprafața de 4.144 mp, situată în T.41, P.1, cu vecinii: N. și S.- De, E.- Șosea I., V.- Canal.
Instanța a reținut că de la data încheierii acestei convenții, reclamanta a intrat în posesia imobilelor, pe care le stăpânește și în prezent.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, „în situația in care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți, refuză ulterior sa încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă, care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract”.
Conform art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, această obligație impunându-se în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor.
În cazul în care „obligația de a face” nu este adusă la îndeplinire de către debitor, potrivit art. 1077 C.civ., creditorul poate fi autorizat de instanță să o aducă la îndeplinire, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, terenurile pot fi înstrăinate prin acte juridice intre vii numai în forma autentica, fără îndeplinirea acestei condiții actele neavând caracter translativ de proprietate. De aceea, daca una dintre parți refuza sa se prezinte la notar pentru a da forma autentica înțelegerii intervenite, instanța judecătorească este în drept să constate valabilitatea vânzării cumpărării.
Potrivit legii, „convențiile constituie o promisiune de vânzare –cumpărare, părțile contractante având obligația să încheie în viitor contractul de vânzare – cumpărare, iar instanța are posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare” .
Această obligație, se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute în art. 1073 C.civ., care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației date de debitorul său .
În cazul în care, obligația de a face, nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul, potrivit art. 111 C.pr.civ., poate face cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar potrivit dispozițiilor art. 1077 C.civ., poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire, în acest cadru juridic, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare .
Având în vedere dispozițiile art. 1080 C.civ., instanța a admis acțiunea și a constatat că la data de 05.07.2011, între pârâții Șosea I. și Șosea M., în calitate de vânzători și reclamanta L. A., cumpărătoare, a intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 8.944 mp, teren arabil situat în extravilanul comunei Salcia, jud. M., cu prețul de 7.000 lei, după cum urmează: suprafața de 4.800 mp, situată în T.41, P.1, cu vecinii: N. și S.- De, E.- Șosea F., V.- Șosea M., și suprafața de 4.144 mp, situată în T.41, P.1, cu vecinii: N. și S.- De, E.- Șosea I., V.- Canal.
A dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de înstrăinare.
Având în vedere cererea de intervenție depusă la dosar de intervenienta PFA G. Al. L. M., cu sediul în ., jud. M., instanța a respins-o, ca inadmisibilă, întrucât pentru dovedirea dreptului pe care îl pretinde asupra terenului aceasta poate uza de înscrisul constituind convenția părților.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs recurenta PFA G. Al. L. M.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă dând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, respectiv a disp. art.111 C.pr.civ.care permit constatarea unui drept existent.
A susținut că în calitatea sa de arendaș era titular al dreptului de preemțiune la vânzarea-cumpărarea unui teren conform art.1849 NCC.
Contractul de arendă a fost încheiat sub imperiul NCC, astfel că își produce efectele prevăzute de NCC, iar vânzarea-cumpărarea a unui imobil este nulă dacă mi este încheiat în formă autentică. Cum a arătat că este arendaș pe parcursul procesului, recurentul consideră că nu a fost respectat dreptul de preemțiune,
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru ca prima instanță să se pronunțe pe fondul cererii de intervenție.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu potrivit disp. art.3041 C.pr. civ., se apreciază că recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta L. A. a chemat în judecată pe pârâții Șoșea I. și Șoșea M.,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că la data de 05.07.2011, între pârâții Șosea I. și Șosea M., în calitate de vânzători și reclamanta în calitate de cumpărătoare a intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 8944 m.p .teren arabil situat în extravilanul comunei Salcia, județul M.,iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de înstrăinare.
A susținut că printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „ chitanță” încheiat la data de 05.07.2011 a cumpărat de la pârâți suprafețele de teren menționate pentru care a plătit suma de 7000 lei, achitată în prezența martorului L. I., convenind ca ulterior să se prezinte la notar pentru a perfecta actul în formă autentică, lucru care nu s-a întâmplat datorită neprezentării pârâților.
La 28.03.2013 PFA G. Al. L. a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii sale, respingerea cererii formulate de reclamantă, să se constate că are calitatea de arendaș pe o perioadă de 15 ani conform contractului de arendă nr.389/16.11.2011 încheiat cu numitul Șoșea I. pentru suprafața de 8900 mp. teren arabil extravilan situat pe raza comunei Obîrșia de Cîmp.
Prima instanță a admis acțiunea și a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă, motivând că intervenientul poate uza de înscrisul ce constituie convenția părților.
Instanța de fond poate uza de înscrisul ce constituie convenția părților.
Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Calitatea de arendaș conferă titularului dreptul de preemțiune la vânzarea-cumpărarea terenului conform art. 1849 NCC.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare, la data încheierii lui, se naște obligația de a încheia actul în formă autentică. În consecință la momentul pronunțării hotărârii ce ține loc de act autentic, instanța trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de încheiere valabilă a actului.
Cum prima instanță nu a cercetat fondul cererii de intervenție, dreptul de preemțiune, normele legale aplicabile și efectele asupra valabilității antecontractului, se apreciază recursul ca fiind întemeiat, cu consecința casării hotărârii și trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intervenientul în nume propriu PFA G. Al.L. M., împotriva sentinței civile nr.1317/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimați fiind reclamanta L. A., pârâții Șoșea I. și Șoșea M..
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Președinte, L. B. | Judecător, F. M. | Judecător, C. Z. |
Grefier, D. D. |
Redactat. B.L./18.10.2013
Tehnoredactat D.D./ex.2/ pag.4
Jud. fond D. P.
Cod operator 2626
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 835/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7220/2013. Tribunalul... → |
|---|
