Reziliere contract. Decizia nr. 835/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 835/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 2102/332/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 835/R
Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Judecător A. B.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentele reclamante C. E., C. F. și C. D., în calitate de moștenitoare ale reclamantului C. I. (decedat pe parcursului procesului) împotriva sentinței civile nr.1077 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. I., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă C. E., personal și asistată de avocat D. O. M., care reprezintă și pe recurentele C. F. și C. D., cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică și intimatul-pârât C. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea intimatului pârât C. I., întâmpinare, cu duplicate pentru comunicare ( filele 6-9 dosar recurs).
Avocat D. O. M., pentru recurentele reclamante, depune la dosar chitanță de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 169 lei și 3 lei timbru judiciar.
Instanța procedează la detașarea filelor 8-9 dosar recurs ce reprezintă duplicate ale întâmpinării și le comunică în ședință publică, apărătorului recurentelor, care arată că nu dorește termen pentru observare, întrucât a lecturat întâmpinarea la dosar înainte de începerea ședinței de judecată. Menționează că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimatul-pârât C. I. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat D. O. M., pentru recurentele reclamante, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare, arătând că prima instanță a interpretat greșit clauzele contractuale și greșit s-au respins și pretențiile privitoare la plata arendei. Cu cheltuieli de judecată. reprezentând c/val. taxă timbru fond și recurs și onorariu avocat. Depune la dosar chitanța nr. 39 din 02.09. 2013 reprezentând onorariu avocat.
Intimatul-pârât C. I. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M., la data de 06.07.2012, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de arendă încheiat între părți și înregistrat la Consiliul Local V. sub nr.215/16.09.2008, obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea a 25% din producția obținută pe ultimii trei ani de pe suprafața de 2,5 ha, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut faptul că la data de 01.09.2008, a încheiat cu pârâtul un contract de arendă, înregistrat la Consiliul Local V. sub nr.215/16.09.2008. Cu acea ocazie a convenit cu pârâtul să-i plătească 25% din producția obținută anual. Suprafața pe care a dat-o în arendă este de 2,5 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Vladaia și o are ca moștenire de la tatăl său C. Ș..
A precizat că pentru anul agricol 2008-2009 a primit de la pârât suma de 300 lei reprezentând plata arendei, iar de la acea dată pârâtul nu i-a mai plătit arenda stabilită prin contract, în urma demersurilor sale și ale fiicei, acesta amânând de fiecare dată acest moment.
A precizat că nu a putut să se folosească în vreun fel de acest teren deoarece contractul era încheiat pe o perioadă de 5 ani.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art. 112 C.pr.civ., art.1836-1850 C.civ.
La dosarul cauzei reclamantul a depus în copie contract de arendare nr. 215/16.09.2008, împuternicire avocațială, titlul de proprietate nr._/06.03.1997, buletin de identitate pârât, interogatoriu, certificat de deces . nr._, certificat de naștere . nr._, certificat de naștere ..w. nr._, certificat de căsătorie . nr._, certificat de naștere ..I. nr._, certificat de căsătorie ..f. nr._, chitanța privind dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar și a solicitat audierea martorilor Ș. V. și V. T..
Pârâtul a depus la dosar, cererea unică de plată pe suprafață din anul 2012, și întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat audierea martorilor C. I. și Lulelaru C..
A precizat faptul că în anul 2009 reclamantul i-a solicitat să nu-i mai lucreze terenul și s-a conformat deciziei acestuia.
La termenul din data de 09.10.2012, instanța din oficiu a solicitat efectuarea unei adrese către Direcția Agricolă M. pentru a se comunica ce producție s-a obținut la hectar anual în anii 2008-2011, terenul aflat pe raza localității V., județul M., relații comunicate cu adresa nr.2597/04.12.2012, prin care arată că producțiile înregistrate la grâu conform datelor statistice, au fost următoarele: anul 2008-3408 kg/ha, anul 2009-2815 kg/ha, anul 2010-2964 kg/ha și anul 2011-2898 kg/ha.
Instanța din oficiu a solicitat efectuarea unei adrese către A.P. I. A. Cujmir, pentru a comunica numele persoanei care a formulat cerere pentru acordarea subvențiilor pentru terenul arabil în suprafață de 2,5 ha, situat pe raza comunei V., în T. 33, P-125, având ca vecini :N-Islaz, E-Rezervă, S- drum, V-Bleancă, înscris în T.P. nr. 67 964/06.03.1997 și dacă s-a acordat subvenție în acest sens, relații comunicate cu adresa nr.870/09.11.2012, prin care se arată că din datele deținute de la Primăria V. privind identificarea tarlalelor cu blocurile fizice, T33 care este în litigiu, corespunde B.F.(..104, iar din cererea numitului C. I., depusă în anul 2012 la CLFF Cujmir s-a constatat că acesta nu are suprafețe declarate în blocul fizic 104 și nici suprafața de 2,5 ha. Menționează că din datele deținute, reiese faptul că acesta nu a depus cerere de subvenție pe anul 2012.
Reclamantul prin apărător a depus o precizare de acțiune prin care a învederat instanței că înțelege să-și majoreze pretențiile la suma de 3210 lei, reprezentând contravaloarea arendei pentru suprafața de 2,5 ha, pe ultimii 3 ani.
Pârâtul a solicitat efectuarea unei adrese către Consiliul Local V. pentru a comunica prețul unui kg de grâu în anii 2009-2012, precum și producția de grâu realizată la hectar în anul 2012, relații comunicate cu adresa nr.1159/04.04.2013 pein care arată că la nivelul primăriei nu dețin date oficiale privind producția de grâu realizată la hectar în anul 2012 pe terenul aflat pe raza localității V. și nici prețul unui kg de grâu în anii 2009-2012.
La termenul din data de 09.04.2013, apărătorul reclamantului a învederat instanței că reclamantul a decedat și a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor C. F., C. E. și C. D., depunând certificat de deces . nr._, certificat de naștere . nr._, certificat de naștere ..w. nr._, certificat de căsătorie . nr._, certificat de naștere ..I.nr._, certificat de căsătorie ..f. nr._
Judecătoria Vînju M., prin sentința supusă recursului a respins acțiunea precizată și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu apărător.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că;
La data de 01 septembrie 2008, între reclamantul C. Ș., în prezent decedat și pârâtul C. I., a fost încheiat contractul de arendare înregistrat la Consiliul Local V. sub nr. 215/16.09.2008, contract prin care pârâtului i-a fost dată în arendă suprafața de 2,5 ha teren pe raza localității V..
Existând acest contract între părți, este antrenată răspunderea contractuală, astfel că în verificarea temeiniciei pretențiilor din acțiunea formulată cât și a apărărilor pârâtului, se va analiza cu prioritate respectarea obligațiilor contractuale asumate de către părți prin contractul de arendă.
Prin contractul de arendă, arendatorul s-a obligat să pună la dispoziția arendașului suprafața de 2,5 ha teren, iar arendașul, respectiv pârâtul, s-a obligat să plătească arenda în natură, în bani sau în natură și bani, așa cum părțile stabilesc la începutul fiecărui an agricol, în același contract prevăzându-se atât durata cât și condițiile de reziliere a contractului.
S-a prevăzut prin același contract faptul că litigiile dintre părți se pot soluționa și prin acordul părților.
Pârâtul, prin apărările formulate a susținut faptul că începând cu anul 2009, la solicitarea reclamantului, nu a mai lucrat terenul ce a făcut obiectul contractului de arendă și nici nu a mai solicitat pentru acesta subvențiile acordate de stat.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați reiese faptul că după primul an de la încheierea contractului părțile au convenit să rezilieze acest contract de arendă . Reiese acest fapt din declarațiile martorilor Ș. V., V. T., Lulelaru C. și C. I. care au precizat că pentru primul an de la întocmirea contractului reclamantului i-au fost achitate sumele stabilite conform contractului. Acest fapt este recunoscut chiar și de reclamant care a precizat faptul că pentru anul agricol 2008-2009 a primit de la pârât suma de 300 lei reprezentând plata arendei.
Din declarațiile acelorași martori nu reiese faptul că arendașul a mai lucrat ulterior anului 2009 terenul pus la dispoziție prin contractul de arendă încheiat și nici faptul că reclamantul ar fi solicitat plata arendei.
Pentru terenul respectiv pârâtul nu a mai solicitat nici plata subvențiilor cuvenite, fapt ce reiese și din adresa nr. 870/2012 înaintată la dosar de către APIA (fila 35) prin care se arată că din datele deținute de Primăria V. privind identificarea tarlalelor cu blocurile fizice, T33 care este în litigiu, corespunde B.F.(..104, iar din cererea numitului C. I., depusă în anul 2012 la CLFF Cujmir s-a constatat că acesta nu are suprafețe declarate în blocul fizic 104 și nici suprafața de 2,5 ha. S-a precizat că din datele deținute, reiese faptul că acesta nu a depus cerere de subvenție pe anul 2012.
Este cert faptul că începând cu anul 2009 pârâtul nu a mai cultivat terenul ce a făcut obiectul contractului de arendă fapt ce reiese din declarațiile martorilor Lulelaru Constantinși C. I., considerând în acest sens că a soluționat pe cale amiabilă litigiul dintre părți, reziliind contractul încheiat cu reclamantul conform clauzelor stipulate în contract.
Pe de altă parte, nu reiese din nici o probă administrată în cauză faptul că reclamantul a solicitat pârâtului plata arendei cuvenite sau că i-a comunicat modalitatea în care solicită plata, ulterior anului 2009, obligație stabilită și în sarcina sa conform contractului.
Martorii Ș. V. și V. T. audiați de instanță la solicitarea reclamantului au învederat instanței că nu știu cine s-a folosit de acest teren în ultimii 3 ani, nu știu unde este terenul, iar despre existența contractului încheiat între părți au aflat de la reclamant.
Temeiul rezilierii, în cazul neexecutării obligațiilor contractuale pentru acest contract de arendă încheiat în anul 2008, îl constituie art. 24 alin. 2 din Legea arendării și art. 1439 alin. 2 din Codul civil, dar urmând regulile generale în materie de contracte sinalagmatice, adică acele contracte care incumbă obligații din partea ambelor părți, și dispozițiile art. 1439 alin. 2 din codul civil, rezilierea are loc când una din părți nu îndeplinește îndatoririle sale principale, în speță îndatorirea principală a arendatorului, conform contractului, fiind aceea de a pune la dispoziție arendașului terenurile ce au făcut obiectul arendării, iar obligația principală a arendașului este aceea de a plăti prețul arendei în condițiile stipulate în contract.
Reclamantul avea posibilitatea în situația în care pârâtul nu ar fi dat curs solicitării sale de a plăti arenda să solicite rezilierea contractului încheiat conform dispozițiilor mai sus menționate în situația în care pârâtul nu i-ar fi pus la dispoziție terenul arendat începând cu anul 2009 deși prin acțiunea formulată a susținut că nu a putut să se folosească în vreun fel de acest teren deoarece contractul era încheiat pe o perioadă de 5 ani.
În consecință, pentru motivele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins și cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 3210 lei reprezentând c/val arendei datorate pe ultimii 3 ani, ca fiind nedatorată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cod pr. civilă, instanța i-a obligat pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs, reclamantele C. E., C. F. și C. D., în calitate de moștenitoare ale reclamantului C. I. (decedat pe parcursului procesului), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, susțin că, în fapt tatăl lor, C. I. a chemat în judecată pe C. I. pentru rezilierea contractului de arendare înregistrat la Consiliul Local V., sub nr. 215/16.09.2008 și pentru obligarea acesteia la plata arendei pe ultimii trei ani.
Arată că prin contractul de arendare pârâtul a primit suprafața de 2,5 ha teren arabil extravilan urmând să plătească o arendă de 25% din producția obținută în condițiile unui an agricol normal.
Contractul a fost încheiat pe o durată de 5 ani, fiind menționată o primă clauză de reziliere a contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor, aceasta urmând să se facă în justiție.
În subsidiar s-a arătat că litigiile se pot soluționa și prin acordul părților sau prin arbitraj.
Arată că în mod eronat instanța de judecată a apreciat că acest contract a fost reziliat de comun acord după primul an, având în vedere declarațiile martorilor Lulelaru C-tin și C. I., persoane care au fost fie în serviciul pârâtului fie au beneficiat de serviciile acestuia.
Conform clauzei stipulate în contract „ oricare dintre părțile contractante poate cere în justiție rezilierea contractului de arendare pentru neîndeplinirea obligațiilor„ . Astfel, reiese că singura modalitate de reziliere a acestuia este în justiție.
Într-o altă clauză se menționează că litigiile dintre părți se pot soluționa și prin acordul părților sau prin arbitraj.
De asemenea, prima instanță a interpretat în mod eronat clauzele contractuale, concluzionând că rezilierea se putea face și prin acordul părților.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la primul capăt de cerere și anume rezilierea contractului.
Astfel, instanța de judecată a apreciat că părțile l-au reziliat de comun acord după primul an, însă nu s-a pronunțat dacă admite sau respinge capătul de cerere privitor la rezilierea contractului de arendare.
Prima instanță în mod greșit a respins cel de al doilea capăt de cerere așa cum a fost precizat privind obligarea pârâtului la plata sumei de 3210 lei reprezentând c/val. arendei pe ultimii trei ani, ca fiind nedatorată.
Arată că pârâtul a cultivat terenul în anul agricol 2008-2009 și a plătit o arendă de 300 lei.
În anii următori arată că nu au cunoștință dacă a mai folosit terenul în sensul de a-l cultiva, însă ei nu l-au împiedicat în vreun fel să-l folosească.
Am dovedit cu martorii propuși că i-am solicitat pârâtului plata arendei, însă nu am primit nimic.
Arată că au învederat instanței că, autorul lor nu a putut folosi în vreun fel acest teren deoarece contractul era încheiat pe o perioadă de 5 ani și atâta timp cât nu a fost reziliat, terenul era la dispoziția pârâtului și dacă ar fi fost împiedicat în vreun fel să folosească terenul, avea posibilitatea să se adreseze instanței de judecată obligându-se la despăgubiri pentru lipsa de folosință.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 299-316 cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Pârâtul, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, arătând faptul că începând cu anul 2009, la solicitarea reclamantului, nu a mai lucrat terenul ce a făcut obiectul contractului de arendă și nici nu a mai solicitat pentru acesta subvențiile acordate de stat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Rezilierea are drept temei juridic reciprocitatea și interdependența obligațiilor contractului sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte și reprezintă o sancțiune aplicată părții care nu-și îndeplinește culpabil obligațiile contractuale.
În speță, astfel cum s-a reținut, nu se poate afirma că pârâtul se face vinovat de neplata arendei la termenele convenite, proba testimonială cu martorii C. I. și Lilșelaru C. administrată în cauză dovedind că, ulterior primului an contractual, reclamantul este cel care nu a mai lăsat la dispoziția pârâtului terenul ce a făcut obiectul contractului de arendă, lipsind astfel de suport îndeplinirea de către pârât a propriei obligații, aceea de plată a arendei.
Practic, neexecutarea de către pârâtul debitor, începând cu anul agricol 2009-2010, a angajamentului de plată a arendei asumat prin contract, nu îi este imputabil, situație în care, nefiind întrunite cerințele art. 1020-1021 Cod civil, nu se poate dispune rezilierea contractului, respectiv obligarea pârâtului la plata arendei aferentă anilor agricoli 2009-2012.
Pe baza considerentelor expuse și văzând dispozițiile art.312 c.pr.civ, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentele reclamante C. E., C. F. și C. D., în calitate de moștenitoare ale reclamantului C. I. (decedat pe parcursului procesului) împotriva sentinței civile nr.1077 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2013, de la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | Judecător, A. B. |
Grefier, Tudorița I. |
M.A./T.I. – 2 ex.
05 Septembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 75/2013.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 30-09-2013, Tribunalul... → |
|---|
