Contestaţie la executare. Sentința nr. 68/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 68/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 781/181/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 409/R
Ședința publică de la 01 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul contestator I. C. împotriva sentinței civile nr.68 din 19.02.2013, pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimata P. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator I. C., personal, lipsă fiind intimata P. B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, recurentul contestator trebuia să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 35 lei și 1,5 lei timbru judiciar privind cererea de recurs formulată.
Recurentul contestator depune la dosar, în ședință publică, chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 35 lei și 1, 5 lei timbru judiciar și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate și judecarea în fond a cauzei, întrucât instanța de fond nu a ținut cont de actele sale și arătând că, nu cunoaște pe vânzător, el doar l-a însoțit pe fiul său I. M. C., care a cumpărat mașina.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 22.10.2012, sub nr._, contestatorul I. C. a înțeles să conteste înștiințarea de plată nr.6705 din 08.10.2012 emisă de P. B., județul M., în care figurează în evidența fiscală cu obligații bugetare de plată, reprezentând impozit auto total 735 RON.
În motivare a arătat că nu deține mijloace auto în proprietatea sa și nu înțelege de ce P. B. l-a înregistrat cu suma de mai sus și nu l-a înștiințat până în data de 08.10.2012 când s-a prezentat cu diverse probleme la primărie.
În dovedire a depus la dosar înștiințare de plată nr.6705/08.10.2012, certificat de atestare fiscală nr.7942/12.12.2011, întâmpinare, planșă foto.
În virtutea rolului activ consacrat de dispozițiile art.129 alin.5 c.p.c. instanța a dispus întocmirea unei adrese către P. comunei B. pentru a comunica toate actele care au stat la baza emiterii înștiințării de plată nr.6705 din 08.10.2012, răspunsul fiind înaintat sub nr.8160/28.11.2012.
Judecătoria Baia de A., prin sentința suspusă recursului a respins contestația la executare formulată de contestatorul I. C., în contradictoriu cu intimata P. B., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, deși reclamantul susține că nu deține mijloace auto în proprietate, din copia înscrisului de la fila 24 dosar rezultă că în anul 2011 a dobândit un autovehicul marca IVECO.
S-a arătat și că Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, prevede în art. 261 alin.1 că „ Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.” iar art. 264 alin.1 prevede că „În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.”
Având în vedere contractul de vânzare-cumpărare de la fila 24 dosar, având în vedere că la dosarul cauzei nu s-au depus acte din care să rezulte că acesta a fost desființat în vreun fel și având în vedere și dispozițiile legale menționate instanța a arătat că se impune respingerea contestației la executare, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs, contestatorul I. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a susținut că, judecătorul nu a luat în considerare că actul de vânzare cumpărare al autoturismului nu respectă condițiile de validitate prevăzute de art.948 cod civil, respectiv existența unui consimțământ valabil al celui care se obligă, el fiind nul absolut.A arătat că, respectivul contract nu poartă semnătura sa, nu are ștampila unei firme autorizate pentru întocmirea unor astfel de acte, practic vânzătorul s-a folosit de actul său de identitate atunci când s-a redactat acest înscris, deși nu el este celcare a cumpărat bunul, ci fiul său.
A învederat că, în fapt, ceea ce s-a cumpărat au fost piesele de schimb, iar vânzătorul s-a folosit de acest contract pentru a scăpa de taxe și impozite datorate.
A mai susținut și că, deși data încheierii contractului apare ca fiind 15.12.2011. reprezentanții Primăriei B. l-au înregistrat ca plătitor de impozite din august 2011, încălcându-se astfel art.264 cod fiscal.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare cu care a investit instanța, debitorul a negat obligația bugetară de a plăti impozitul auto în sumă de 735 lei comunicat de către intimată prin înștiințarea de plată nr.6705 din 08.10.2012, motivarea sa fiind în sensul că, nu deține în proprietate niciun mijloc de transport auto.
În respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil sub aspectul dreptului reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată, prima instanță s-a pronunțat asupra pretențiilor formulate, respectiv a nelegalității înștiințării de plată prin care s-a stabilit obligația sa cu titlu de impozit auto, impozit ce a fost calculat până la data de 08.10.2012.
Contrar criticilor aduse, se reține faptul că, în fața instanței de fond, contestatorul nu a solicitat a se constata și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare avut în vedere de către intimată la stabilirea obligației bugetare mai sus arătate, iar o nouă pretenție nu poate fi formulată direct în calea de atac, în acest sens fiind dispozițiile art.294 alin.1 teza I, care se aplică și în recurs.
Nici motivul de recurs ce vizează încălcarea art.264 din legea 571/2003, dispoziții ce prevăd că „în cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit”, nu poate fi primit.
Sub acest aspect se reține că, recurentul contestator a fost înregistrat în evidența fiscală a intimatei cu mijlocul de transport marca Iveco ulterior datei de 15.12.2013, iar acest fapt s-a datorat corespondenței realizată de către organul fiscal( P. A.) ce a avut în evidență respectivul autovehicul anterior înstrăinării sale, de asemenea, certificatul de atestare fiscală existent la fila 18 atestă că, recurentul nu figura la data de 12.12.2011 ca proprietar al acestui mijloc auto, iar din cuprinsul înștiințării de plată contestate nu rezultă că, pentru respectivul bun, intimata ar fi calculat impozit și pentru o perioadă anterioară datei de 01.01.2012.
Pe baza considerentelor expuse și văzând disp.art.312 c.pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul contestator I. C. împotriva sentinței civile nr.68 din 19.02.2013, pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimata P. B., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, Tudorița I. |
M.A./T.I.. – 2 ex.
16 Aprilie 2013/ Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 5756/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 3476/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
