Partaj judiciar. Sentința nr. 5756/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5756/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 12423/225/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 39/A
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. B.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât U. C., împotriva sentinței civile nr. 5756/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de proprietari nr. 57 și intimata pârâtă U. C., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat S. R. pentru apelantul pârât U. C. si intimata pârâtă U. C., avocat F. R. pentru intimata reclamant Asociația de Proprietari nr. 57, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului;
Avocat S. R. pentru apelantul pârât a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Titlu executoriu este sentința civilă 1694/25.03.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, care a fost casată și desființată prin decizia 1250/R/2011 de Tribunalul M., astfel că în situația acestă hotărâre a fost casată, acesta nu mai are nici o putere, iar actele de executare făcute în puterea unei astfel de hotărâri sunt desființate de drept, în acest sens fiind prevederile art. 311 C pr civilă.
Art. 371 ind.5 C pr civilă prevede că executarea silită încetează dacă titlul executoriu a fost desființat.
A depus concluzii scrise și a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat F. R. pentru intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului.
A arătat că acțiunea în pretenții introdusă de Asociația de Proprietari nu a fost respinsă, ci a fost modificată în urma recursului si a continuat să subziste obligația pârâtului de plata a debitului.
Nu s-a formulat contestație la executare după pronunțarea deciziei de casare, ci chiar s-a achitat o parte din debit, după pronunțarea deciziei, iar debitul actualizat nu a fost achitat în întregime.
A solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.09.2011 reclamanta Asociația de Proprietari Nr. 57 a chemat în judecată pe pârâtul U. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea imobilului proprietate comună în devălmășie, situat în Drobeta Turnu Severin, ..46, . 1, ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul U. C. este creditorul reclamantei pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, constată prin titlul executoriu, creanța datorată fiind in cuantum de 48.860,34 lei reprezentând minus in gestiunea reclamantei pe perioada 2004 – 2008, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective, conform sentinței civile nr.1694/25.03.2011 pronunțată de Judecătoria Dr-Tr-S. in dosarul nr._/225/2012, astfel că s-a început executarea silită, iar prin procesul verbal din 06.07.2011 a fost identificat apartamentul proprietate comună a pârâtului și soției acestuia și i-a fost adus la cunoștință că în situația neachitării debitului se va trece la vânzarea apartamentului.
Față de faptul că executarea silită asupra apartamentului identificat de executorul judecătoresc nu poate continua este bun comun, singura modalitate de recuperare a debitului este partajarea forțată a imobilului apartament situat în Drobeta Turnu Severin, ..46,. 1,..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz.art.493 c.p.civ., art.673 ind 1 si urm. cp.civ.
La termenul de judecată din data de 26.03.2012, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei U. C., soția pârâtului, care este coproprietara apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, ..46, . 1, ..
A mai precizat reclamanta că creanța datorată de pârâtul U. C. este în cuantum de 48.524,98 lei reprezentând minus in gestiunea reclamantei pe perioada 2004 – 2008 și 1200 lei cheltuieli de judecată, conform deciziei civile nr.183/R/17.02.2012 pronunțată de Tribunalul M. in dosarul nr._/225/2012.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
La dosar s-au depus în copie următoarele înscrisuri: încheierea proces-verbal din 06.07.2011, adresă către OCPI, somația nr.23/E/2011, s.c. nr. 1694/25.03.2011 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. in dosarul nr._/225/2012, încheierea din 11.05.2011, contract de vânzare-cumpărare, încheiere din 29.06.2012, decizia nr.183/R/2012, decizia civilă nr.1250/R/2011, cerere de chemare in judecată, iar în original, chitanțe privind plata taxei de timbru, timbru judiciar, certificat de grefă, împuterniciri avocațiale.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare specialitatea construcții civile de către expertul B. M..
Prin sentința civilă nr. 5756/10.09.2012 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a respins excepția inadmisibilității acțiunii,excepție invocată de pârâți, a admis acțiunea precizată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 57, având ca obiect partaj judiciar, în contradictoriu cu pârâții U. C. și U. C., și a dispus ieșirea din indiviziune în cotă de 50% pentru pârâtul U. C. și 50% pentru pârâta U. C., pentru imobilul apartament situat în Drobeta Turnu Severin, ..46, . 1, . U. C. și U. C..
A omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert B. M. și atribuie pârâtului U. C. imobilul apartament situat în Drobeta Turnu Severin, ..46, . 1,., în valoare totală de 147.400 LEI (unasutapatruzecișișaptedemiipatrusute lei ), iar pentru egalizarea loturilor obligă pârâtul U. C. să plătească pârâtei U. C. 73.500 de lei cu titlu de sultă.
A obligat pârâtul U. C. să plătească reclamantei 5975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acestă sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr.183/R/17.02.2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr._/225/2012 definitivă și irevocabilă, a fost obligat pârâtul U. C. să plătească reclamantei suma de 48.524,98 lei reprezentând minus in gestiunea reclamantei pe perioada 2004 – 2008, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective și suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Decizia civilă a fost pusă în executare silită însă s-a constatat că valoarea bunurilor deținute în nume propriu de pârât nu acoperă debitul, iar pârâtul este coproprietarul imobilului din litigiu împreună cu soția sa, U. C., astfel că a promovat prezenta acțiune prin care solicită partajarea acestui imobil.
Așa cum dispune art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil din 2009 se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite ,iar din procesul verbal din 15 iunie 2011 se reține că pârâtul a solicitat eșalonarea datoriei, însă nu și-a îndeplinit obligația,ori în aceste condiții potrivit art. 1 alin. 1) din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”,astfel că reclamantul este titularul unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Art.974 din vechiul cod civil ,dispunea:“ creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”,instanța având în vedere dispozițiile art. 33 din Codul familiei în vigoarea la data promovării acțiunii potrivit cărora “bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți și după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale,iar în acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii.”
În art. 36 alineat 2 din Codul familiei ,se arăta“pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte dintre ele, se pot împărți prin hotărâre judecătorească și în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii. Bunurile neîmpărțite, precum și cele ce se vor dobîndi ulterior, sînt bunuri comune”,iar potrivit art. 400 indice 1 Cod procedură civilă ”împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare”,în raporturile de comunitate operând prezumția in favoarea datoriilor ,că acestea sunt proprii.
In ordinea urmăririi, preferința este aceea că sunt urmărite bunurile proprii și în situația, în care acestea nu sunt îndestulătoare sunt urmărite și bunurile comune,iar în prezenta cauza dedusă judecății pârâtul debitor nu are bunuri proprii, încât creditorul a cărui creanță este stabilită se va îndestula din patrimoniul comun,iar cum legiuitorul nu a stabilit în material bunurilor comune cota de contribuție,a instituit o prezumție relativă că este dobândit în cote egale,astfel că în lipsa unei dovezi contrare instanța a reținut în principiu această prezumție.
Proprietatea comună fiind în devălmășie, nefiind stabilită in individualitatea sa, astfel că s-a dispus efectuarea unei expertize care să evalueze bunul, în vederea partajării, desemnându-se în cauză expertul B. M. pentru a efectua expertiza de evaluare imobiliară având ca obiective cele stabilite de către instanță, respectiv: identificarea imobilului din litigiu, stabilirea valorii acestuia și partajarea imobilului in cote de 1/2 pentru fiecare pârât.
În urma efectuării expertize și întocmirii raportului de expertiză s-a stabilit o valoare de piață estimată a imobilului în cuantum de 147.000 lei.
Niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză,astfel că,având în vedere dispozițiile art.728 c.civ.,art.6731 și urm.c.pr.civilă art. 223 din Legea nr. 71/2011,art. 1 alin. 1) din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,art.974 din vechiul Cod civil, art. 36 alineat 2 din Codul familiei art. 400 indice 1 Cod procedură civilă ,va admite cererea precizată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 57 în contradictoriu cu pârâții U. C. și U. C. și va dispune ieșirea din indiviziune în cotă de 50% pentru pârâtul U. C. și 50% pentru pârâta U. C., pentru imobilul apartament situat în Drobeta Turnu Severin, ..46, . 1, . U. C. și U. C.,iar pentru egalizarea loturilor, va obliga pârâtul U. C. să plătească pârâtei U. C. 73.500 de lei cu titlu de sultă.
De asemenea,observând disp.274 c.pr.civ. și având în vedere înscrisurile de la filele 32,3347,60 și 61,va obliga pârâtul U. C. să plătească reclamantei 5975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,cheltuieli generate de plata taxei de timbru, a timbrului judiciar,a onorariului expertului și a onorariului avocatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul pârât U. C. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat apelantul că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de el în apărare, a fost respinsă de instanța de fond fără motivare, în considerentele sentinței neregăsindu-se nici un argument pentru respingerea acesteia.
Astfel, o acțiune de împărțire a bunurilor comune nu este admisibilă, când unul dintre soți este debitor, decât în cadrul unei executări silite, conform art. 493 C.pr.civ.
În speță, titlul executoriu, sentința civilă nr. 1694/2011 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. a fost casată prin decizia civilă nr. 1250/R/2011 a Tribunalului M., a fost reținută cauza spre rejudecare, pronunțându-se ulterior decizia civilă nr. 183/R/2012 de către aceeași instanță, Tribunalul M..
Potrivit art. 3791 C.pr.civ., desființarea titlului executoriu atrage anularea de drept a tuturor actelor de executare silită întocmite în baza titlului desființa, astfel că actele de executare întocmite de executorul judecătoresc P. M. în dosarul de executare nr. 23/E/2011 au fost anulate de drept, ca o consecință a casării sentinței civile nr. 1694/2011.
A mai arătat apelantul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 6 alin. 1 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil în condițiile în care, pentru recuperarea debitului, creditoarea Asociația de Proprietari nr. 57 trebuia să pornească o nouă procedură de executare silită, astfel că acțiunea de partaj de față este inadmisibilă, instanța reținând greșit că a fost pusă în executare decizia civilă nr. 183/R/2012.
Intimata Asociația de Proprietari nr. 57 a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că prin decizia civilă nr. 1250/R/2011 nu a fost respinsă acțiunea Asociației de P. ci a fost obligat pârâtul la plata sumei de 48.524,98 lei reprezentând minus în gestiunea reclamantei pe perioada 2004-2008, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la cheltuieli de judecată de 1200 lei. Astfel, prin această decizie a fost modificată parțial sentința civilă nr. 5756/10.09.2012, fiind menținută obligația pârâtului de a plăti suma reprezentând minus în gestiune, obligație ce a continuat să existe, astfel că nu existau motive ca acțiunea de partaj să fie respinsă ca inadmisibilă.
Mai arată intimata că apărările formulate de apelant puteau fi examinate cel mult în cadrul unei contestații la executare ce ar fi vizat titlul executoriu, fapt ce nu s-a întâmplat, actele efectuate de B. P. M. nefiind contestate de către apelant, astfel că acțiunea în realizarea dreptului, respectiv partajarea forțată a pârâților cu privire la apartamentul în litigiu nu a fost cu nimic împiedicată prin modificarea în parte a sentinței civile nr. 1694/2011 de către Tribunalul M..
La solicitarea părților, instanța a dispus atașarea în copie a dosarului de executare silită nr. 26/E/2011 al B. P. M..
La data de 21.02.2013 apelantul a depus la dosar un memoriu prin care a arătat că a achitat prejudiciul de 48.360,63 lei stabilit prin decizia civilă nr. 183/R/17.02.2012 după cum urmează: suma de 4.742,36 lei a fost achitată către reclamantă și a fost reținută ca achitată de către P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. prin Ordonanța din dosarul nr. 4175/P/2011; sumele de 25.000 lei și 13.817 lei au fost consemnate la CEC la dispoziția reclamantei; suma de 4.800 lei a fost reținută prin poprire din veniturile din pensie ale apelantului, în total fiind achitată suma 48.360, 63 lei, rămânând de achitat suma de 164,62 lei.
Apelantul a depus la în copie dosar Ordonanța din 21.11.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., dată în dosar nr. 4175/P/2011, recipise de consemnare la CEC a unor sume de bani.
Intimata Asociația de Proprietari nr. 57 a depus la dosar un memoriu prin care a arătat că a încasat de la apelant suma de 35.317 lei, conform proceselor verbale din 14.06.2012 și 23.11.2012 emise de B. P. M. iar anterior pronunțării deciziei civile nr. 183/R/2012, pârâtul a achitat suma de 4270 lei, ce a fost scăzută din cuantumul total al prejudiciului ce a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 14._, cuantumul final al prejudiciului fiind de 48.524,98 lei. De asemenea, prin decizia nr. 183/R/2012 s-a dispus ca suma să fie actualizată cu indicele de inflație iar actualizarea a fost făcută de executorul judecătoresc, suma actualizată fiind de 61.655,59 lei, din care s-a încasat efectiv doar 35.317 lei.
Intimata a depus la dosar în copie adresa din data de 07.03.2013 a B. P. M., chitanța nr._/10.01.2011, proces verbal din 06.11.2008, raport de expertiză contabilă întocmit de expertul S. Jean în dosarul nr._/225/2009 al Tribunalului M., certificat eliberat de Judecătoria Dr. Tr. S. referitor la dosarul penal nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că apelul este nefondat.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1694/25.03.2011 a Judecătoriei Dr. Tr. S., pârâtul apelant U. C. a fost obligat la plata sumei de 48.860,34 lei către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 57 Dr. Tr. S., prezentând minus în gestiunea reclamantei pe perioada 2004-2008, precum și la 1200 lei cheltuieli de judecată.
Sentința fiind executorie, a fost pusă în executare la cererea reclamantei creditoare la data de 30.05.2011, formându-se dosarul de executare nr. 23/E/2011 al B. P. M..
Recursul formulat de pârâtul U. C. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 1250/R/07.09.2011 a Tribunalului M., a fost casată sentința civilă nr. 1694/25.03.2011 a Judecătoriei Dr. Tr. S. și a fost reținută cauza spre rejudecare. În urma rejudecării, a fost pronunțată decizia civilă nr. 183/R/17.02.2012 prin care Tribunalul M. a admis în parte acțiunea reclamantei, după casarea cu reținere, și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 48.524,98 lei către reclamantă, reprezentând minus în gestiune pe perioada 2004-2008, sumă ce va fi reactualizată cu rata inflației la data plății efective, precum și la 1200 lei cheltuieli de judecată.
Executarea silită a continuat și pe perioada judecării recursului, întrucât nu a fost nici suspendată și nici anulată, fiind emise somații, adrese de înființare a popririi și notarea somației imobiliare în cartea funciară iar după pronunțarea deciziei civile nr. 183/R/17.02.2012 a Tribunalului M., executorul P. M. a întocmit un nou proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, s-a efectuat o expertiză tehnică pentru reactualizarea creanței, conform dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, au fost efectuate acte de executare prin poprire asupra veniturilor din pensie ale pârâtului iar acesta a efectuat la rândul său diverse plăți.
Apelantul pârât a susținut că prezenta acțiune de partaj este inadmisibilă pentru că în conformitate cu art. 311, 3715 și 379 1 C.pr.civ. actele de executare efectuate în baza unei hotărâri casate sunt desființate de drept și executarea silită încetează, iar o acțiune de partaj întemeiată pe dispozițiile art. 493 C.pr.civ. nu poate fi admisibilă decât în cadrul unei executări silite și cum în cazul de față executarea silită a încetat prin desființarea titlului executoriu, nici partajarea forțată nu poate avea loc, atâta timp cât nu există o executare silită.
Aceste susțineri cu privire la inadmisibilitatea acțiunii de partaj sunt însă eronate.
Asociația de Proprietari nr. 57 Dr. Tr. S. este creditorul personal al pârâtului U. C.. Cum acesta nu are venituri și bunuri proprii suficiente pentru a acoperi creanța constând în prejudiciul produs reclamantei, a fost identificat apartamentul situat în Dr. Tr. S., . în proprietatea codevălmașe a pârâtului și a soției sale.
Potrivit art. 1718 C.civ. (vechi) oricine este obligat personal, este ținut a îndeplini îndatoririle sale, cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare.
Dispozițiile art. 493 alin. 1 C.pr.civ. arată că un creditor personal al unui codebitor sau codevălmaș nu va putea să urmărească partea acestuia din imobilul aflat în proprietate comună, ci va trebui să ceară mai întâi împărțeala acestuia.
Așadar, potrivit acestui text de lege, împărțeala trebuie cerută mai înainte de începerea urmării asupra părții din imobilul aflat în proprietate comună și aceste dispoziții se corelează perfect cu cele ale art. 974 C.civ. (vechi) referitoare la acțiunea oblică sau subrogatorie, potrivit cărora, creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de cele exclusiv personale.
Pentru exercitarea acțiunii oblice este necesară îndeplinirea mai multor condiții, și anume, debitorul să fie inactiv; creditorul să aibă un interes legitim și serios, creanța să fie certă, lichidă și exigibilă. Cum aceste condiții sunt îndeplinite în cauza de față, acțiunea promovată de reclamantă este admisibilă și este întemeiată, întrucât acțiunea de partaj bunuri comune nu face parte dintre acțiunile exclusiv personale ale debitorului, acesta este insolvabil iar creanța reclamantei este certă lichidă și exigibilă.
Prin urmare, acțiunea de partaj de față poate fi exercitată independent de executarea silită, neavând relevanță dacă acesta a început sau a fost desființată în vreunul din modurile prevăzute de lege, scopul unei astfel de acțiuni fiind acela de a aduce bunuri în patrimoniul debitorului și din care creditorul să își poată realiza creanța.
În ceea ce privește creanța, acesta a fost reactualizată cu ocazia executării, așa cum s-a dispus prin decizia civilă nr. 183/R/17.02.2012 a Tribunalului M. ce constituie titlu executoriu iar din actele de la dosar rezultă că a fost recuperată doar parțial, întrucât din sumele obținute prin poprire și din cele plătite de pârât personal, au fost reținute și cheltuielile de executare, pârâtul necontestând actele de executare efectuate de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 23/E/2011 al B. P. M..
Față de cele arătate mai sus, se constată că apelul este nefondat, astfel încât, în temeiul art. 296 C.pr.civ. va fi respins.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. apelantul va fi obligat la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata Asociația de Proprietari nr. 57.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul U. C., împotriva sentinței civile nr. 5756/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Proprietari nr. 57 și intimata pârâtă U. C., având ca obiect partaj judiciar.
Obligă apelantul la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata Asociația de Proprietari nr. 57.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, L. B. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. BA/D.A.D.
5 ex/07.05.2013
Jud fond P. S.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7220/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 68/2013. Tribunalul... → |
|---|
