Acţiune în constatare. Sentința nr. 824/2013. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 824/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 796/313/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 160/2013

Ședința publică de la 22 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. B.

Judecător C. M.

Grefier N. C. B.

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant C. P. împotriva sentinței civile nr.824/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimat pârât fiind P. V., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: apelantul reclamant, lipsă fiind intimatul pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa intimatului pârât.

Apelantul reclamant depune la dosar adeverința nr.4949/27.09.2013 emisă de Primăria Tîmna, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.

Apelantul reclamant pune concluzii de admitere a apelului, să fie pus în posesie asupra terenului, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 08.04.2013, sub nr._, reclamantul C. P. a chemat în judecată pe pârâtul P. V., pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 20.03.1993 a achitat pârâtului suma de 1500 lei pentru un teren în suprafață de 2880 mp, cu vecini: E-P. M., V-C. P., N-pârâul Hușnița, S-CFR.

Reclamantul a mai arătat că a intrat în posesia terenului de la data încheierii convenției, iar de la aceasta dată, pârâtul, sub diverse motive, a refuzat să se prezinte la notar pentru perfectarea actelor.

Reclamantul a mai precizat că începând cu anul 2007 a achitat impozitul aferent terenului.

Cererea de chemare în judecată a fost motivată în drept pe disp.art.189, coroborat cu art.143-155 C.p.c., art.345 C.p.c.

În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți la data de 20.03.1993.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 126 lei, conform chitanței . nr._/17.04.2013 și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.

Instanța din oficiu a administrat proba cu interogatoriul pârâtului.

Prin sentința nr.824/18.06.2013 pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 20.03.1993 între reclamantul C. P., în calitate de promitent - vânzător și pârâtul P. V., în calitate de promitent - cumpărător, astfel cum rezultă din interogatoriul luat din oficiu pârâtului și din înscrisul sub semnătură privată intitulat “chitanță” aflat la fila 4 din dosar, a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare, având ca obiect bunul imobil – teren, în suprafață de 2880 mp, situat în ., în punctul ”Hușnița”, în schimbul sumei de 1500 lei.

În drept, potrivit art. 102 alin.1 din Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Noului Cod Civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

În consecință, în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 și dispozițiile din Legea nr. 18/1991.

Art. 1294 Codul civil de la 1864 definește vânzarea ca fiind o convenție prin care doua părți se obliga între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plăți celei dintâi prețul lui.

În conformitate cu dispozițiile art. 948 – 969 din Codul civil de la 1864, orice contract trebuie să îndeplinească toate condițiile generale de validitate ale unui act juridic, respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, obiectul determinat și cauza licită.

Potrivit art. 46 alin. 1 din Cap. 4 al Legii nr. 18/1991, în vigoare la data încheierii contractului între părți, terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.

Antecontractul încheiat în speță nu a avut ca efect transmiterea în patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra terenului, întrucât actul nu a fost încheiat în formă autentică, ci a dat naștere doar unui drept de creanță în patrimoniul reclamantului și a creat în sarcina părților obligația de a face, respectiv de a încheia contractul în forma cerută de lege.

Una dintre condițiile esențiale pentru valabilitatea unui contract translativ de proprietate este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, nefiind obligatoriu ca la încheierea unui astfel de act promitentul vânzător să fie proprietarul bunului pe care îl promite spre vânzare. Este însă necesar ca bunul să existe în patrimoniul promitentului vânzător și este obligatoriu ca vânzătorul să fie proprietar la momentul încheierii actului în forma cerută de lege, respectiv forma autentică.

În caz contrar, el nu poate transmite dreptul care face obiectul contractului, deoarece nimeni nu poate da mai mult decât are.

În cauză însă, astfel cum rezultă din interogatoriul luat pârâtului, coroborat cu titlul de proprietate nr._/2000 emis pe numele pârâtului, acesta nu are în acest moment calitatea de proprietar asupra terenului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, calitate care trebuie să existe la momentul la care instanța pronunță o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.

Împotriva hotărârii mai susmenționată a declarat apel apelantul C. P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A motivat în esență că prima instanță nu a făcut o judecată a fondului procesului și nu a înțeles pretențiile sale, astfel încât se consideră îndreptățit să reia în cererea de apel o parte din motivele care au stat la baza cererii sale. A arătat că în 1993 a încheiat cu pârâtul P. V. o convenție de vânzare cumpărare a terenului, convenție care s-a materializat într-o chitanță de mână. Pe acest considerent pârâtului nu i s-a mai trecut această suprafață de teren în titlul de proprietate, terenul urmând să fie trecut la poziția sa de rol, exploatarea și plata impozitului urmând să i se atribuie lui.

A solicitat admiterea apelului și anularea sentinței instanței de fond, judecarea procesului invocându-se fondul.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse se apreciază că apelul nu este întemeiat.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul C. P. în calitate de promitent vânzător a chemat în judecată pe pârâtul P. V. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate că a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, având ca obiect suprafața de 2880 mp teren situat în . în pct.”Hușnița” în schimbul sumei de 1500 lei.

Hotărârea instanței de fond, s.c.nr.824/2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia este criticată de către apelant considerându-se că nu s-a făcut o judecată pe fond, nefiindu-i înțelese pretențiile. Fără a se aduce critici concrete, apelantul reia o parte din motivele care au stat la baza cererii la fond.

Prima instanță a făcut o corectă interpretare a stării de fapt și o corectă apreciere a probelor în cauza dedusă judecății.

La 20.03.1993 între părți a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, având ca obiect suprafața de 2880 mp situată în . în pct. „Hușnița” în schimbul sumei de 1500 lei.

Potrivit disp. art.1294 c.civ. vânzarea reprezintă o convenție prin care două părți se obligă una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și acesta a plăti celei dintâi prețul lui. Ca orice contract pentru a se naște valabil vânzarea cumpărarea trebuie să întrunească condițiile generale de validitate prev. de art.948-968 c.civ. un consimțământ valabil al părților care se obligă, părțile să aibă capacitatea de a contracta, să existe un obiect determinat, licit și posibil; cauza contractului să fie licită și morală.

Potrivit art.46 al.1 din Legea 18/1991, terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate indiferent de întinderea suprafețelor prin acte juridice între vii încheiate în formă autentică.

Antecontractul, sau promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, creează în sarcina părților obligația de a încheia contractul în forma cerută de lege.

Vânzarea este prin esența ei un contract translativ de proprietate (art.1295 c.civ.). Este de principiu că la data realizării acordului de voință vânzătorul trebuie să fie proprietar al lucrului vândut, căci nimeni nu poate transmite mai mult decât are el însuși.

În cazul încheierii unui antecontract de vânzare cumpărare de către un neproprietar, convenția este considerată valabilă dat fiind că până la perfectarea vânzării aceasta are posibilitatea să obțină proprietatea, iar apoi să fie în măsură să perfecteze vânzarea.

În cauza dedusă judecății așa cum corect a reținut prima instanță din probele administrate interogatoriul pârâtului coroborat cu titlu de proprietate nr._/2000 emis pârâtului, acesta nu este proprietarul terenului ce face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare. În consecință, prima instanță a respins acțiunea nefiind îndeplinită condiția calității de proprietar necesară la momentul pronunțării hotărârii care să țină loc de act de vânzare cumpărare.

Pentru considerentele expuse, apelul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant C. P. împotriva sentinței civile nr.824/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimat pârât fiind P. V., având ca obiect acțiune în constatare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.

Președinte,

L. B.

Judecător,

C. M.

Grefier,

N. C. B.

Red.LCB

Dact.CNB

Ex.4/13.12. 2013

Cod operator 2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 824/2013. Tribunalul MEHEDINŢI