Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-10-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 2533/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1069/R
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F. M.
Judecător C. Z.
Grefier D. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul-intimat C. I. de avocat A. M., împotriva sentinței civile nr.3180 din 04.07.2013 și a încheierilor din 21.05.2013, 04.06.2013, 18.06.2013 și 25.06.2013 pronunțate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-contestatoare C. Județeană de Pensii M. și intimata B. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, lipsă părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură, s-au depus concluzii scrise de avocat A. M. în calitate de reprezentant l al C. I. de avocat A. M. și constatând că, dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea din data de 14 octombrie 2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
La data de 13.02.2013 contestatoarea C. Județeană de Pensii M. a formulat contestație la executare împotriva somației din data de 31.02.2013 emisă în dosarul de executare nr. 921/E/2012 al B. G. G. C., a cărei anulare o solicită ca fiind lipsită de obiect. Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ .
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin titlul executoriu-decizia civilă nr. 101/A/2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/225/2011- a fost validată poprirea solicită de Avocat A. M. asupra sumelor datorate cu titlu de pensie debitoarei B. I. în dosarul de executare nr. 92/2009 al B. P. A. până la concurența sumei de 1.094 lei aferentă lunilor septembrie-noiembrie 2011.
A mai arătat ca la data de 08.01.2013 creditoarea C. Avocat A. M. s-a adresat altui executor judecătoresc G. G. C. cu cerere de executare silită pentru suma de 1641, 25 lei ce include și suma de 1094 lei la care s-au adăugat cheltuielile de executare și cheltuielile de reactualizare. La data solicitării executării silite respectiv 08.01.2013, precum și la data la care i s-a comunicat somația de plată, 05.02.2013 debitoarea B. I. nu mai datora sume de bani creditoarei astfel că instituția nu mai are calitatea de debitoare în dosarul de executare nr. 921/E/2012
S-a mai menționat faptul ca poprirea pe dreptul de pensie al debitoarei B. I. a fost înființată de executorul judecătoresc P. A. în dosarul de executare nr. 92/E/2009 în urma Ordonanței de poprire din 03.07.2009. Prin adresa nr._/15.10.2012 același executor judecătoresc a dispus sistarea popririi și a comunicat procesul verbal din 15.10.2012 din care rezulta că B. I. mai datora creditoarei suma de 2057, 67 lei, sumă cu privire la care a intervenit compensarea, astfel că la data de 15.10.2012 B. I. nu mai avea nici un debit față de C. de Avocat A. M.
În drept, a invocat dispozițiile art. 399 C.p.civ.
La termenul de judecată din 26.02.2013 s-a depus de către intimata B. I. întâmpinare prin care se solicită admiterea contestației la executare și anularea somației întocmită în dosarul nr. 921/E/2012 al B. G. G. C..
În motivarea întâmpinării a arătat că prin somația nr. 92/E/2009 emisă de către B. P. A., s-a achitat întreaga sumă iar prin adresa din 08.10.2012 executorul judecătoresc îi aduce la cunoștință faptul că mai datorează suma de 2057, 67 lei.
S-a mai arătat că sumele poprite de casa de pensii au fost virate în contul executorului, acesta fiind în măsură să aprecieze cât s-a achitat din debitul total și momentul în care se ajunge la stingerea datoriei. Înainte de întocmirea somației de către B. Executor Judecătoresc G. G. C. în dosarul nr. 921/E/2012 s-a produs o compensare între sumele pe care le datora creditoarei și sumele pe care aceasta i le datora la rândul ei. Această compensare rezultă și din procesul verbal încheiat în 09.10.2012 de B. P. C. rezultând că suma ce a rămas de achitat în cuantum de 2057, 67 lei s-a compensat cu datoria creditoarei C. de Avocat A. M. în cuantum de 4.237, 95 lei.
La dosar s-au atașat, în fotocopie, purtând mențiunea “conform cu originalul”, dosarele de executare nr. 921/E/2012 (filele 43-60), nr. 92/E/2009.
Intimata C. I. de Avocat A. M. nu a formulat întâmpinare pentru termenul acordat în acest sens la data de 21.05.2013, însă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. I., excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă 3180/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. I. ca neîntemeiată; a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea terț poprit C. Județeană de Pensii M. în contradictoriu cu intimata creditoare C. I. Avocat A. M. și intimata debitoare B. I., s-a anulat somația de executare silită nr. 921/E/2012 din data de 31.02.2013 emisă în dosarul nr. 921/E/2012 al B. G. G. C. și actele de executare ulterioare și a fost obligată intimata creditoare C. I. Avocat A. M. la plata sumei de 57,14 lei cheltuieli de judecată către contestatoarea terț poprit C. Județeană de Pensii M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 101/A/2012 pronunțata de Tribunalul M. în dosarul nr._/225/2011, a fost validată poprirea asupra sumelor datorate de terțul poprit debitoarei B. I., cu titlu de pensie în dosarul de executare nr. 92/_, până la concurența sumei de 1094 lei, aferent lunilor septembrie-noiembrie 2011.
Prin încheierea din data de 12.11.2012 pronunțată de Judecătoria dr. Tr. S. în dosarul nr._/225/2012 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu mai sus menționat .
Ca urmare a formării dosarului de executare nr. 921/E/2012 pe rolul Biroului Executor Judecătoresc G. G. C. au fost emise somația nr. 921/M/2012 din 31.01.2013 și proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 921/M/2012 din 31.01.2013(filele 55-56), ce au fost comunicate terțului poprit C. Județeană de Pensii M. la data de 04.02.2013 (fila 57).
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a numitei B. I., invocată de intimat C. I. de Avocat A. M., prin încheierea din data de 21.05.2013, cu motivarea că în raport cu titlul executoriu constând în hotărârea de validare a popririi, terțul poprit devine debitorul direct al creditorului în baza disp. art. 460 alin. 4 C.p.civ, instanța a respins-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța a reținut că B. I., ca debitor inițial în raport cu titlul executoriu ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 92/E/2009, nu pierde calitatea de debitor în urma pronunțării hotărârii de validare a popririi prin care terțul poprit devine debitorul direct al creditorului. De altfel, hotărârea de validare se poate da numai dacă din probe rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului. Deși terțul poprit este obligat să plătească direct creditorului în limita creanței suma datorată debitorului, efectul plății se răsfrânge în continuare asupra patrimoniului debitorului inițial, ca urmare a raportului dintre terțul poprit și debitorul inițial.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a numitei B. I..
Pe fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 399 C.proc.civ., (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Împotriva somației nr. 921/M/2012 din 31.01.2013, terțul poprit C. Județeană de Pensii M. a formulat contestație la executare invocând, în esență, că la data la care i s-a comunicat somația de plată, 05.02.2013, debitoarea B. I. nu mai datora sume de bani creditoarei C. I. de Avocat A. M., astfel că instituția nu mai are calitatea de debitoare în dosarul de executare nr. 921/E/2012.
A arătat că la momentul emiterii somației, calitatea de debitor a numitei B. I. a încetat ca urmare a compensării obligațiilor reciproce între aceasta și C. I. de Avocat A. M., în dosarul de executare nr. 92/E/2009 al B. P. Gr. A.. Astfel, la data de 15.10.2012 a fost încheiat procesul verbal, în care s-a reținut cu privire la diferența de 2057,67 lei datorată de B. I. că s-a compensat cu debitul datorat de C. I. de Avocat A. M., în dosarul de executare nr. 104/E/2012 al B. P. C..
Verificând actele și lucrările dosarului de executare nr. 92/E/2012, instanța a constatat că executarea silită în acest dosar a fost demarată în anul 2009, fiind emisă somația nr. 92/E/2009 din 04.05.2009, pentru suma de_. 67 lei (f 13 dosar de executare). Executarea și-a urmat cursul, iar în anul 2012, B. P. Gr. A. a emis la data de 08.02.2012, în dosarul de executare nr. 92/E/2009, adresa prin care solicită terțului poprit C. Județeană de Pensii M. să procedeze la poprirea drepturilor de pensie ale debitoarei, pentru recuperarea sumei de 4457,67 lei, sumă rămasă de achitat în dosarul de executare nr. 92/E/2012 (fila nr. 182 dosar de executare).
Urmare a acestei adrese au fost reținute prin poprire sumele de: 400 lei-luna martie 2012 (f. 199), 400 lei-luna aprilie 2012 (f. 203), 400 lei-luna mai 2012 (f. 207), 300 lei-luna iunie 2012 (f. 209), 300 lei-luna iulie 2012 (f. 215), 300 lei-luna august 2012 (f. 218) și 300 lei-luna septembrie 2012 (f. 222), în total 2400 lei.
La data de 12.10.2012, s-a înregistrat în dosarul de executare nr. 92/E/2009 al B. P. Gr. A. procesul-verbal de compensare emis de B. P. C. în dosarul nr. 104/E/2012, emis la 09.10.2012.
Prin urmare, luând act de intervenirea compensării legale în dosarul de executare nr. 92/E/2012, executorul judecătoresc P. Gr. A. a încheiat procesul verbal de compensare din data de 15.10.2012 cu privire la restul de debit în cuantum de 2057,67 lei (4457,67-2400) –fila nr. 231.
Având în vedere constatarea compensării legale și stingerea debitului, B. P. Gr. A. a emis către terțul poprit adresa de sistare a popririi debitorului B. I. (fila 232).
Procesul verbal de compensare din data de 15.10.2012 a fost comunicat creditoarei C. I. de Avocat A. M. la data de 15.10.2012(fila 233).
În raport cu data la care C. I. de Avocat A. M. a solicitat executarea silită a titlului executoriu, decizia civilă nr. 101/A/2012 pronunțata de Tribunalul M. în dosarul nr._/225/2011, în dosarul de executare format pe rolul B. G. G. C., respectiv 24.10.2012 (fila 44 dosar), instanța a reținut că debitul ce a făcut obiectul executării silite în dosarul nr. 92/E/2009 era stins prin compensare la data de 15.10.2012. Instanța are în vedere că suma pentru recuperarea căreia C. I. de Avocat A. M. s-a adresat B. G. G. C. era suma de 1094 lei, aferentă lunilor septembrie-noiembrie 2011, datorată de B. I. în dosarul de executare nr. 92/E/2009, pentru care a fost validată poprirea.
Instanța a constatat că între data pronunțării deciziei nr. 101/A/2012 de către Tribunalul M., respectiv 18.05.2012 și data stingerii debitului datorat de B. I., terțul poprit a efectuat mai multe popriri, mai sunt enumerate, fapt pentru care nu se poate reține că acesta ar fi rămas în pasivitate față de decizia de validare poprire, cu încălcarea dispozițiilor art. 460 alin.4 C.p.civ..
Cu privire la regimul juridic al compensației legale în cazul executării silite prin poprire, instanța a reținut că aceasta operează ca o modalitate de stingere a obligațiilor de plin drept. Potrivit art. 1144 C. civ., "compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar dacă debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective". Plecând de la această definiție legală au fost stabilite mai multe condiții pentru a opera compensația, respectiv reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile, creanțele ce urmează a se compensa să fie certe, lichide și exigibile (a se vedea în acest sens, C. S., C. B., D. civil, Teoria generală a obligațiilor, Editura ALL B., București, 2002, p. 396 - 397).
Analizând actele înaintate la dosar de B. P. C. (f.149-177), instanța a constatat că debitoarea B. I., avea calitatea de creditor la rândul său, față de C. I. de Avocat A. M. în dosarul de executare nr. 104/E/2012, în care a solicitat punerea în executare a deciziei nr. 1732/R/2010 pronunțată de Tribunalul M. nr._, pentru suma de 1630 lei potrivit încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată în același dosar la data de 04.03.2011, decizia nr. 54/R/CA/2011 pronunțată de Tribunalul M., pentru suma de 300 lei și decizia nr. 531/2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, pentru suma de 1280 lei.
Astfel, s-a constată că între B. I. și C. I. de Avocat A. M. existau deopotrivă obligații reciproce constând în creanțe certe lichide și exigibile, având ca obiect bunuri fungibile.
Având în vedere caracterele juridice, ale compensației legale, instanța a reținut că debitorul poate invoca, în faza de executare silită, compensația legală ca modalitate de stingere sau de diminuare a obligației executate. Debitorul poate invoca compensația în fața executorului judecătoresc sau pe calea contestație la executare. Nu este necesară însă intervenția instanței, având în vedere caracterul de plin drept al compensației legale, debitorul putând formula contestația la executare în cazul în care executorul judecătoresc refuză să ia act de faptul că a operat compensația. În cazul în care compensația legală stinge în totalitate creanța executată, debitorul poate formula contestație împotriva executării silite înseși, în termenul prevăzut în acest sens de art. 401 alin. 1 lit. c) C. proc. civ.
Posibilitatea invocării compensației legale există între creditor și debitor, inclusiv în cazul executării silite prin poprire. Astfel, în cazul în care creanța a cărei executare are loc prin poprire este stinsă prin compensație legală, terțul poprit nu este ținut să plătească creditorului popritor.
Cu privire la apărarea intimatei în sensul că nu putea interveni compensarea legală cu privire la suma de 1094 lei, întrucât datoria nu aparținea debitoarei B. I., ci terțului poprit C. Județeană de Pensii M., instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată în raport cu faptul că B. I. nu pierde calitatea de debitor în raport cu hotărârea de validare a popririi, executarea silită se răsfrânge asupra patrimoniului acesteia în continuare, iar compensarea operează de drept.
De altfel, instanța a reținut că în procedura validării popririi, debitoarea nici nu putea invoca compensarea legală a creanțelor, normele privind validarea popririi fiind strict reglementate.
Având în vedere că prin notele de ședință din data de 04.06.2013, intimata C. I. Avocat A. M. a invocat excepția nulității absolute a procesului-verbal de compensare din data de 15.10.2012 și în subsidiar, excepția nulității absolute a procesului-verbal de compensare din data de 15.10.2012 pentru suma de 1094 lei, instanța a apreciat că aceste excepții, ca apărări de fond invocate în prezentul dosar, sunt neîntemeiate în raport cu considerentele mai sus enunțate.
Față de considerentele mai sus expuse și având în vedere că legalitatea actelor de executare se analizează în raport cu data emiterii lor, instanța a apreciat ca fiind întemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea terț poprit C. Județeană de Pensii M., motiv pentru care a admis-o și a anulat somația nr. 921/M/2012 din 31.01.2013 emisă de B. Executor Judecătoresc G. G. C. în dosarul de executare nr. 921/E/2012 și actele de executare ulterioare.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă și având în vedere soluția de admitere a acțiunii, instanța a obligat pârâta C. I. Avocat A. M. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 57,14 lei (contravaloarea procedurii de citare prin publicitate achitată de contestatoare).
Împotriva hotărârii mai sus menționate și a încheierilor din datele de 21.05, 4.06, 18.06, 25.06. 2013 declarat recurs intimatul C. I. de avocat A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului aceasta a arătat că încheierea din data de 21.05 este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a disp.art. 137 alin.2 C.pr.civilă în sensul că în mod greșit instanța a unit excepția cu fondul, deși dispozițiile legale prevăd că excepțiile nu pot fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie de administrarea de dovezi în legătură cu dezlegarea pe fond a pricinii, situație care sub nici o formă nu se regăsește în speța de fată.
De altfel, nu s-au administrat nici un fel de dovezi în acest sens, nici măcar din oficiu nefiind clară nici calitatea în care numita B. I. a fost conceptată si citată, avînd în vedere că în contestația la executare a fost numită terț poprit, iar în încheieri este trecută intimată.
Instanța avea obligația să stabilească prioritar cadrul procesual sub aspectul părților, în nici un caz nu putea uni această excepție cu fondul, dată fiind natura sa juridică, iar ulterior, în sentința pronunțată pe fond, s-a menționat că se pronunță prioritar asupra acestei excepții, la al 6-lea termen de la data ridicării excepției, soluția dată excepției urmând a fi criticată distinct de ea ca motiv de recurs la S.C nr. 3180/2013.
În ceea ce privește încheierea din 04.06.2013 a susținut că a este contradictorie si dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii, întrucât instanța a respins cererea de probatorii suplimentare în ceea ce privește pct. I al acesteia care se referea la atașarea dosarului nr._/225/2011 al Judecătoriei Dr.Tr.S. în care s-a pronunțat titlul executoriu.
În motivarea cererii de probatorii a arătat că proba solicita este necesară, utilă și concludentă pentru stabilirea corectă a situației de fapt și de drept deoarece interesează în mod special dosarul de recurs, respectiv decizia pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 23.11.2012, înscrisurile depuse de debitoarea B. I. și modul în care a fost sau nu valorificate de către instanța de recurs, având în vedere că decizia nr.101/A/2012 irevocabilă, se bucură de autoritate de lucru judecat si are forță juridică evident superioară unor acte întocmite de executori ca urmare a unor erori materiale induse cu rea credință de debitoarea B. I..
Instanța de fond a respins cererea cu motivarea că nu ar fi utilă cauzei deoarece este atașat titlul executoriu pronunțat în dosar (conform mențiunii de la alin. 8 din încheierii), soluție pe care o critică din două considerente:
1 încalcă disp.art. 167 C.pr.civilă, ulterior instanța nu a ținut cont de titlul executoriu aflat la dosar, și cu atât mai faptul că este irevocabil, contrar propriei motivări.
2. instanța a depășit limitele investirii deoarece a ordonat din oficiu probe care nu aveau legătură cu fondul cauzei, care se referă la o contestație la executare precis la lipsa de obiect a acesteia, si nu a explicat de ce ar fi utilă cauzei o astfel de probă.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către B. Pătăsanu pentru a se comunica titlul executoriu care a stat la baza PV de compensare care nu avea nici o legătură cu cauza, cu calitatea de debitor a contestatoarei CJP M., si nu a motivat măsura dispusă.
În ceea ce privește încheierea din 18.06.2013, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind necesitatea ca terțul poprit să completeze adresa nr.6239/29.05.2013 depusă la dosar la termenul din 04.06.2013, respectiv să se conformeze întocmai măsurilor dispuse de instanță prin încheierea de la termenul din 21.05.2013 și să emită un răspuns complet.
Deși cererea a fost consemnată corect la alin. 6 teza a 2a din practicaua încheierii, formulată în scris prin notele de ședință, iar la termenul din 04.06.2013 s-a acordat termen pentru observarea acestei adrese, instanța a omis să se pronunțe asupra ei, iar ulterior a luat dosarul în pronunțare fără a avea posibilitatea să reitereze cererea
Răspunsul depus la dosar este incomplet, contestatoarea nu a respectat măsurile dispuse
prin încheierea de la termenul din 21.05.2013 si comunicate în scris, prin adresă, instanța nu a revenit asupra măsurii dispuse, revenire care ar fi trebuit motivată si pusă în discuția
părților, chiar si în situația când instanța a dispus probatorii din oficiu, aspecte care nu se regăsesc
în nici una din încheieri si au incidență asupra fondului.
In încheiere s-a consemnat în mod greșit că instanța ar fi pus în discuția părților citarea intimatei B. I. cu mențiunea de a depune Ia dosar titlul executoriu ce a stat la baza încheierii PV de compensare si că părțile nu s-ar fi opus.
Instanța a încălcat principiile oralității si contradictorialității deoarece a dispus din oficiu o măsură (cea menționată anterior la pct.2) care nu a fost pusă în dezbaterea părților prezente.
În încheiere nu s-a consemnat că a învederat instanței că nu este de acord cu termenul din 25.06.2013 deoarece este plecată din tară și nici că la termenul din 18.06.2013 a depus la dosar rezervarea biletului de avion primită pe mai compania Wizzair, aspect care presupun că este în directă legătură cu mențiunea de la alin. penultim pe care am criticat-o la pct. 1-2.
În mod tendențios s-a fixat termen la data de 25.06.2013 cu intenția ca dosarul să fie luat în pronunțare încălcându- i-se dreptul la apărare, deși a făcut dovada că este plecată din tară.
În ceea ce privește încheierea din 25.06.2013: în mod greșit s-a respins cererea de amânare care era temeinic motivată si dovedită, neavând posibilitatea substituirii deoarece este pârâtă în dosar. I s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu a putut depune concluzii, iar amânarea pronunțării nu a suplinit această încălcare.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că hotărîrea este nelegală în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei
calității procesuale pasive a numitei B. I..
Pe lângă criticile formulate distinct la încheierea din încheierea din 21.05.2013, instanța s-a pronunțat greșit asupra excepției care trebuia admisă din următoarele considerente: părțile în procedura de executare silită sunt creditorul (cel care solicită executarea silită), si debitorul; contestatoarea face confuzie gravă între participanții (părțile) în procedura de executare silită, astfel cum rezultă din cadrul procesual fixat de aceasta unde folosește denumiri inexistente în codul de procedură civilă ( debitor popritor, terț poprit etc.)
Dacă este vorba de o poprire, atunci sunt trei subiecți procesuali: creditorul (cel care solicită poprirea), debitorul poprit (acesta fiind debitorul obligat fată de creditorul popritor) si terțul poprit (debitorul deținătorului poprit) între care există raporturi juridice.
Astfel cum rezultă din actele înaintate la dosar de către contestatoare, dar si de către B. G. G. C., în dosarul nr. 921/E/2012, precum si din titlul executoriu propriu zis, ea avea calitatea de creditor, iar C. Județeană de Pensii era debitor.
În motivarea respingerii excepției sunt inserate mențiuni contradictorii chiar
propriului raționament al instanței, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În mod greșit instanța nu a dispus ca CJP M. să se conformeze soluției de a depune la dosar evidența sumelor reținute în dosar nr. 92/E/2009 de la începerea executării până la momentul când s-a încheiat procesul-verbal de compensare conform măsurii dispuse din oficiu, ceea ce s-a repercutat asupra fondului cauzei.
Instanța a confundat date esențiale din dosar, a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura si înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, nu a observat integral înscrisurile aflate în dosar nr. 92/E/2009 al B. P. G., valorificând trunchiat doar o parte din acestea, mai precis pe cele care, în opinia greșită a instanței, s-ar corobora cu adresa CJP nr. 6239/29.05.2013 depusă la termenul din 04.06.2013.
Instanța a încălcat principiul imparțialității si egalității în drepturi, situându-se pe poziția părții adverse, copiind pasaje întregi din înscrisurile depuse de contestatoare fără să le analizeze si fără să aplice instituțiile juridice specifice validării de poprire, astfel cum am arătat pe larg anterior la pct. 4., a făcut o lungă si inutilă analiză a regimului juridic al compensației legale pe care îl interpretează greșit, încâlcind legea, interpretând greșit înscrisurile aflate Ia dosar, nu a observat si nu a valorificat probatoriile administrate de la filele 130-145 din dosar, respectiv depuse la termenele din 04.06.2013 si 18.04 din considerente lipsind orice analiză a acestora.
Instanța a făcut o lungă și inutilă analiză a regimului juridic al compensației legale pe care îl interpretează greșit, încălcând legea, interpretând greșit înscrisurile aflate la dosar, deoarece compensarea nu a operat.
Instanța nu a observat și nu a valorificat probatoriile administrate de recurentă.
Instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor ridicate la termenul 04.06.2013, acestea fiind excepția nulității absolute a procesului verb compensare din data de 15.10.2012 al B. P. C-tin, iar în subsidiar excepția nulității absolute a procesului verbal de compensare din data de 15.10.2012 a P. C-tin pentru suma de 1094 lei și nu s-a pronunțat nici asupra excepției lipsei de obiect a executării ridicată de contestatoarea CJP M..
Hotărârea pronunțată în cauză încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.101/A/2012, dar si dreptul său la executare garantat de convenția CEDO ca parte integrantă a art. 6.
A solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere incidența motivelor de recurs care atrag casarea ca urmare a neanalizării fondului, ori cu reținere, iar pe fond modificarea hotărârii, admiterea excepțiilor invocate, respingerea excepției lipsei de obiect invocată de contestatoare și respingerea contestației ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru apărare în acest dosar la fond si în recurs.
Intimata C. Județeană de Pensii M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește unirea excepției cu fondul, în mod corect a procedat în acest mod prima instanță, probele administrate în cauză vizând și această situație a calității procesuale a numitei B. I..
În mod corect instanța a respins cererea de atașare la cauza de față a dosarului nr._/225/2011, față de obiectul cauzei de față. Aceasta avea posibilitatea de a observa oricând hotărârile din acest dosar în sistemul ecris dacă aprecia necesar.
De asemenea, conform disp. art. 129 alin. 5 cod proced. Civ., instanța are posibilitatea de a ordona, din oficiu, administrarea unor probe, chiar dacă părțile se împotrivesc, iar probele administrate de instanță în cauza de față au fost utile cauzei.
Instanța de recurs reține că este neîntemeiat motivul de recurs referitor la completarea de către terțul poprit a adresei nr. 6239/2013, recurenta nu precizează în ce sens răspunsul este incomplet, iar dacă instanța a apreciat că acesta este complet, în mod corect nu a dispus completarea acestuia. Mai mult, recurenta nu a menționat în ce sens a fost vătămată prin această măsură dispusă de instanță.
În ceea ce privește poziția părților cu privire la dispoziția instanței ca intimata B. să depună un înscris la dosar, aceasta nu prezintă relevanță în cauză, instanța având posibilitatea de a dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, iar recurenta nu a dovedit poziția sa contrară.
În mod corect a respins prima instanță cererea de amânare a recurentei, în încheiere nu s-a consemnat că aceasta nu este de acord cu termenul din data de 25.06, iar recurenta nu a făcut dovada contrară. Față de obiectul cauzei și față de faptul că nu era prima cerere de amânare formulată în cauză, în mod corect a respins instanța cererea de amânare. Nu se poate reține că s-a încălcat dreptul la apărare al intimatei, aceasta având posibilitatea de a formula concluzii scrise, iar faptul că a fost plecată din țară nu conduce la obligativitatea instanței de a admite cererea de amânare. Intimata avea posibilitatea de a-și angaja un apărător, chiar dacă ea are calitatea de avocat.
În ceea ce privește fondul cauzei, soluția pronunțată este temeinică și legală. Astfel, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că B. I. nu pierde calitatea de debitor în urma pronunțării hotărârii de validare a popririi prin care terțul poprit devine debitorul direct al creditorului. De altfel, hotărârea de validare se poate da numai dacă din probe rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului. Deși terțul poprit este obligat să plătească direct creditorului în limita creanței suma datorată debitorului, efectul plății se răsfrânge în continuare asupra patrimoniului debitorului inițial, ca urmare a raportului dintre terțul poprit și debitorul inițial. Practic, suma de bani se ia din contul debitorului și deci acesta are calitate procesual pasivă în cadrul unei contestații la executare.
În ceea ce privește valorificarea probatoriilor, recurenta nu menționează în ce sens probele depuse de ea la filele 130-145, precum și cele de la termenele din 4.06 și 18.06 au relevanță asupra soluției pronunțate, instanța de fond analizând prin sentința atacată toate probele pertinente, concludente și utile cauzei care au condus și la soluția pronunțată.
Neîntemeiat este și motivul de recurs referitor la neanalizarea excepțiilor invocate de recurentă, acestea fiind analizate prin sentință, chiar dacă instanța nu s-a pronunțat efectiv asupra lor și prin dispozitiv, deoarece a apreciat aceste excepții ca fiind apărări ale intimatei. În ceea ce privește excepția invocată de CJP M., în cazul în care nu a fost soluționată, cel care a invocat-o poate critica hotărârea sub acest aspect, acesta fiind vătămat, iar nu partea adversă.
Referitor la compensația legală, în mod corect a fost reținută de către prima instanță, aceasta operând de drept, în puterea legii, chiar dacă debitorii nu ar ști nimic despre aceasta și putând fi invocată și în faza de executare silită, chiar dacă executarea se face prin poprire.
Astfel, în cazul în care creanța a cărei executare are loc prin poprire este stinsă prin compensație legală, terțul poprit nu este ținut să plătească creditorului popritor.
Nu se poate reține nici încălcarea autorității de lucru judecat a d.c. nr. 101/A/2012. Astfel, chiar dacă s-a dispus prin acea hotărâre validarea popririi, aceasta nu impietează asupra dreptului terțului poprit sau debitorului de a formula contestație la executare, prin această acțiune nefiind afectată autoritatea de lucru judecat a sentinței de validare. De altfel, recurenta nu menționează în ce modalitate a fost încălcată această autoritate de lucru judecat și nici de ce s-a încălcat art. 6 din CEDO, invocând doar cauza S. împotriva României și faptul că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești.
Prin urmare, având în vedere că și restul motivelor contestate se circumscriu aceluiași scop, față de considerentele expuse, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-intimat C. I. de avocat A. M., împotriva sentinței civile nr.3180 din 04.07.2013 și a încheierilor din 21.05.2013, 04.06.2013, 18.06.2013 și 25.06.2013 pronunțate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-contestatoare C. Județeană de Pensii M. și intimata B. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013.
Președinte, L. B. | Judecător, F. M. | Judecător, C. Z. |
Grefier, D. D. |
C.Z./D.D 2 ex
20.11.2013
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2477/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
