Uzucapiune. Sentința nr. 847/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 847/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 7078/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 332/R
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții-reclamanți C. V. și C. V. împotriva sentinței civile nr. 8478 din 10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații pârâți . Primar, C. D. și B. D., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți C. V. și C. V., personal și asistați de avocat Ț. Ș., lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat Ț. Ș., pentru recurenții reclamanți, depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 656 lei și 5 lei timbru judiciar și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Ț. Ș., pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării tuturor probelor solicitate de reclamanți. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la data de15.05.2012, și înregistrată sub nr._, reclamanții C. V. și C. Virgina au chemat în judecată . Primar și pentru opozabilitate pe C. D. și C. D., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 2000 m.p. situat în vatra satului Halînga: cu vecini N – drum sătesc, S – M. T., V – drum comunal, E – C. C.. Totodată au solicitat să se constate în condițiile accesiunii imobiliare că sunt proprietarii unor construcții edificate pe terenul respectiv, fără a deține autorizație de construcție, după cum urmează: casă cu 6 camere construită din bolțari și BCA, acoperită cu țiglă, edificată în anul 2008, bucătărie cu 2 camere din lemn acoperită cu tablă, edificată în 2006 și grajd cu 2 încăperi din lemn acoperită cu țiglă edificată în anul 2006.
În motivarea cererii reclamanții au susținut că respectivul teren a fost stăpânit de autorii lor, în prezent fiind stăpânit de ei în nume de proprietar, fără a fi tulburați. Terenul este îngrădit cu plasă din sârmă, fiind compus din teren pe care au edificat construcții și grădina casei. Au arătat că terenul face parte din domeniul privat al comunei I. Bîrzii și plătesc impozit pentru acesta.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar certificat de atestare fiscală nr.428 din 01.02.2012, acte de stare civilă.
La data de 08 iunie 2012, pârâta B. D. (fostă C.) a depus întâmpinare și cerere reconvențională. A solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, susținând că uzucapiunea de 10 până la 20 ani nu poate fi invocată, reclamanților lipsindu-le justul titlu și buna credință, prescripția achizitivă de 30 ani este exclusă de la aplicabilitate, reclamanții posedând terenul cel mult 26 ani. A mai susținut că nu se poate reține joncțiunea posesiilor reclamanților cu cea a autoarei C. F. întrucât aceasta din urmă nu exercita o posesie de drept, ci doar una de fapt.
Reconvențional a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitoare a defunctului C. G., stabilirea masei succesorale, ieșirea din indiviziune a proprietarilor coindivizari cu privire la imobilele moștenite de la C. M., printre care se află și terenul în litigiu.
Pârâta reclamantă B. D. a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: carte de identitate, titlurile de proprietate nr._ din 30.09.2009 și nr._ din 30.09.2009, certificat de moștenitor nr.70 din 01.07.2005, acte de stare civilă.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare și cererea reconvențională, susținând că sunt de acord cu partajarea terenurilor înscrise în titlurile de proprietate, urmând ca la atribuirea loturilor să se țină seama de posesia de fapt, iar cu privire la terenul ce face obiectul cererii introductive, s-a susținut că nu este înscris în cele două titluri de proprietate și nu face obiectul partajării. S-a mai susținut că pârâții nu au stăpânit niciodată acest teren și nu pot ridica nici o pretenție cu privire la el.
La data de 13.09.2012, pârâta reclamantă B. D. a depus note scrise prin care a precizat că a solicitat să se constate calitatea de moștenitoare a sa de pe urma tatălui C. G. și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele moștenite de la C. M. printre care se află și terenul în litigiu.
Instanța a încuviințat proba cu martorii D. D. și F. P. și proba cu interogatoriul pârâtei B. D. solicitate de reclamanți.
Martorul D. D. a susținut că părinții reclamantului s-au stins din viață prin anii 1960-1970, după care reclamantul împreună cu soția sa au edificat construcții anexe, iar prin anii 2007-2008 a edificat o casă. A mai susținut că frații reclamantului nu au încercat să împartă averea bătrânească ce se află pe terenul în cauză, iar reclamanții nu au avut conflicte cu vecinii sau cu primăria în legătură cu acest teren.
Martorul F. P. a declarat că părinții reclamantului au decedat înainte de anul 1990 după care acesta a stăpânit terenul pe care își are gospodăria, a edificat anexe gospodărești și ulterior o casă nouă, iar frații reclamantului nu au avut pretenția să împartă averea de la părinții. A susținut că terenul este îngrădit pe cele 4 laturi.
La termenul din 15 octombrie 2012, instanța din oficiu a pus în vedere reclamantului să depună dovedi din care să rezulte că are deschisă poziție de rol la registrul agricol și că terenul în litigiu este deschis la poziția sa de rol și din ce an.
La termenul din 12.11.2012 apărătorul reclamanților a depus la dosar adeverința nr.4370 din 29.10.2012, emisă de Primăria comunei I. Bîrzii din care rezultă că reclamantul are poziție de rol din anul 1974, fără a preciza dacă terenul cu pricina este înscris la rolul acestuia.
La termenul de azi, apărătorul reclamanților a depus adresa nr.3728 din 19.09.2012 prin care se arată că terenul nu figurează înscris în nici un titlu de proprietate și se află în posesia lui C. V. și C. V..
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința supusă recursului a respins acțiunea ca nefondată și a disjuns cererea reconvențională formulată de B. D., acordând termen pentru continuarea judecății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, cum judecarea cererii introductive s-a aflat la stadiul concluziilor pe fond, iar cererea reconvențională este încă în stadiul administrării de probatorii și judecarea împreună a celor două dosare ar întârzia judecarea cererii introductive, în baza art.165 c.pr.civ., urmează a disjunge judecarea cererii reconvenționale.
Cum ieșirea din indiviziune presupune atribuirea în natură a bunurilor ce cuprind masa partajabilă și este imperios necesară administrarea unei probe cu expertiză tehnică judiciară pentru a se identifica bunurile și a se întocmi proiectul de lotizare, pârâta reclamanta urmează a fi citată cu această mențiune.
Cât privește cererea introductivă, instanța reține că terenul ce se solicită a se constata ca fiind intrat în proprietatea reclamanților reprezintă în fapt terenul pe care s-a aflat gospodăria bătrânească în care au trăit părinții reclamantului, C. M. decedat în anul 1979 și C. F. decedată în anul 1986, reclamantul împreună cu soția sa continuând să locuiască în aceeași gospodărie și să edifice construcții necesare unei gospodării rurale.
Cât privește întinderea terenului, deși se pretinde că este în suprafață de 2000 m.p. potrivit certificatului de atestare fiscală depus de reclamanți, suprafața acestuia este de 900 m.p..
Comparând vecinătățile și întinderea terenului ce face obiectul cererii introductive cu terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._ din 30.09.2009, instanța trage concluzia că nu este identitate de terenuri, în acest sens fiind făcute susțineri scrise și din partea Primăriei comunei I. Bîrzii.
Cât privește posesia sub nume de proprietar nu s-au făcut probe că autorii reclamantului au stăpânit terenul în limitele pretinse, sub nume de proprietar, de notorietate fiind faptul că proprietatea asupra terenurilor pe care se aflau gospodăriile în zona cooperativizată s-a restrâns prin efectul legii până la 250 m.p., iar pe de altă parte, deși instanța a insistat ca reclamanții să depună înscrisuri cu privire la poziția de rol a reclamantului, prin cele două înscrisuri depuse la dosar Primăria comunei I. Bîrzii ocolește oferirea de relații convingătoare în sensul dacă terenul a figurat înscris la poziția de rol a reclamantului din anul 1974 când se susține că acesta a avut poziție de rol separată.
În lipsa unor asemenea relații, instanța apreciază că reclamantul nu a exercitat o posesie sub nume de proprietar cu privire la terenul pretins, fără a lua în discuție întinderea pretinsă a acestuia prin faptul că nu s-a manifestat ca proprietar și față de stat, înscriindu-se ca plătitor de taxe și impozite, obligație fiscală a oricărui proprietar de bunuri.
În ceea ce privește pe reclamanta C. V. nu se poate lua în discuție o eventuală joncțiune a posesiilor, nefăcându-se vorbire de o moștenire testamentară, dar nici nu s-au produs probe că s-ar fi comportat ca proprietar cu privire la acest teren.
De altfel, terenul fiind același cu cel pe care se afla gospodăria bătrânească, reclamantul nu a început a poseda în nume propriu și sub nume de proprietar, având conștiința că bunul este indiviz și nici nu s-au produs dovezi concludente în sensul transformării posesiei în indiviziune cu o posesie exclusivă.
Petitul privind construcțiile, având caracter accesoriu față de cel privind terenul, primește aceeași soluție ca și petitul principal.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs reclamanții C. V. și C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, susțin că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât acțiunea a avut două capete de cerere, unul referitor la teren și celălalt la construcțiile edificate pe acest teren, ori soluția pronunțată nu răspunde celui de al doilea petit al acțiunii.
Neadministrare tuturor probelor și nemotivarea hotărârii în ce privește ambele capete de cerere sunt motive de nelegalitate a hotărârii și pun în evidență faptul că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Un alt motiv de recurs se referă la soluția de disjungere a cauzei cu privire la cererea reconvențională în condițiile unei totale pasivități a pârâtei și care nu poate fi judecată separat de cererile principale.
Hotărârea este nelegală deoarece instanța a demonstrat rea credință și pentru faptul că nu a ținut cont de faptul că pârâții au recunoscut că au stăpânit terenul cel puțin 26 de ani, deci nu a exclus posesiunea de lungă durată asupra terenului și a lăsat o marjă de apărare susținând că doar pentru lipsa a patru ani de posesie nu ar fi împlinit termenul prescripției achizitive, apărare ce nu poate fi primită din moment ce autorii lor și ei în continuare au stăpânit acest teren de peste 100 de ani.
Arată că au conviețuit permanent împreună cu autorii lor, iar după decesul acestora au continuat să posede terenul pe care și-au edificat în perioada 2006-2008 construcțiile arătate în acțiunea principală.
Un alt motiv de recurs este acela al acceptării succesiunii de pârâți, pretinzând că aceștia nu au acceptat în termenul legal succesiunea autorilor lor.
Pârâta B. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, întrucât motivele de recurs invocate, dincolo de formularea lapidară fără nici o referire la normele juridice ce se presupun a fi încălcate, trimit la nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate.
Susținerile recurenților se subscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de pct. 7 și 9 ale art. 304 cod procedură civilă .
Motivul vizând nemotivarea nu se susține întrucât sentința recurată cuprinde temeiurile de drept și de fapt care au determinat soluția pronunțată de instanță .
Cel de-al doilea motiv vizează nelegala disjungere și faptul că instanța de fond ar fi făcut o greșită aplicare a legii deși probele administrate sunt în favoarea recurenților .
Așa cum însăși reclamanții arată în cererea introductivă, terenurile pentru care solicită să se constate intervenită prescripția provin de la autorii lor decedați, în anul 1979 tatăl și respectiv 1986, mama .
Pentru a putea prescrie reclamanții trebuiau conform art. 1847 cod civil, să exercite o posesie utilă pe o perioadă de 30 de ani .
Pentru a fi utilă posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar .
Cum autorii reclamanților au decedat, ultimul în anul 1986, este evident că o eventuală posesie utilă a acestora nu putea începe decât de la această dată .
Ori de la decesul celui din urmă autor nu au trecut cei treizeci de ani ceruți de lege .
Pe de altă parte nefiind singurii moștenitori nu pot invoca joncțiunea posesiilor .
Cât privește cererea reconvențională a pârâtei B., ea are ca obiect partajarea bunurilor succesorale, proces de durată ce necesită administrarea de probe complexe astfel încât în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune disjungerea și judecarea separată a acesteia .
Cel de-al doilea capăt de cerere din cererea principala vizează constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară .
Instanța de fond a apreciat în mod corect că acest capăt de cerere este accesoriu celui prin care se încerca uzucaparea terenului, întrucât posibilitatea obținerii dreptului de proprietate prin accesiune este deschisă conform art. 492 cod civil, doar proprietarului terenului .
Cum reclamanții nu sunt proprietarii terenului pe care au construit, nu pot să invoce accesiunea ca mod originar de dobândire a proprietății construcțiilor de pe teren .
Nu se poate reține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, atâta vreme cât a respins acțiunea în întregime iar în considerente a făcut referire la capătul de cerere privind accesiunea .
Față de aceste considerente tribunalul în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă, va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanții C. V. și C. V., împotriva sentinței civile nr. 8478 din 10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, ca nefondat, formulat de recurenții-reclamanți C. V. și C. V., împotriva sentinței civile nr. 8478 din 10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații pârâți . Primar, C. D. și B. D., având ca obiect uzucapiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2013 la sediul Tribunalului M. .
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, Tudorița I. |
C.S./T.I. – 2 ex./09.04.2013
Cod operator 2626
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 237/2013.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 91/2013.... → |
|---|
