Contestaţie la executare. Sentința nr. 1227/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1227/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 18237/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 524/R
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-contestatoare R. – Dr.Tr.S. împotriva sentinței civile nr.1227/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic M. D., pentru recurenta-contestatoare, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar prin serviciul registratură, din partea recurentei-contestatoare, chitanța de plată a taxei de timbru în sumă de 97 lei și 0,3 lei timbru judiciar mobil, iar din partea intimatei, întâmpinare cu duplicat pentru comunicare.
Se comunică reprezentantului intimatei copia întâmpinării, care solicită reapelarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Având în vedere dispozițiile art.104 alin.12 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța încuviințează cererea formulată și dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic M. D., pentru recurenta-contestatoare și avocat S. M., pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat S. M., pentru intimată, depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic M. D., pentru recurenta-contestatoare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, diminuarea onorariilor executorului judecătoresc și apărătorului ales, cu cheltuieli de judecată.
Avocat S. M., pentru intimată, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond și păstrarea actului contestat – procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare – acestea fiind proporționale cu munca depusă de executor și avocat, fiind stabilite conform OMJ 2550/2006 și respectiv art.132 din Statutul avocaților. Arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Dr.Tr.S. sub nr._ în data de 12.12.2012, contestatorul R. a solicitat anularea formelor de executare pornite la cererea intimatei ., în sensul micșorării onorariilor solicitate de executorul judecătoresc S. C. D. și avocatului percepute în dosarul de executare nr. 366E/2012.
În motivarea cererii, a precizat ca sumele de bani pe care creditoarea . le are de primit de la R. prin sentința nr. 260/11.10.2012 pronunțata de Tribunalul M. in dosarul_ sunt in cuantum de 12.325.171,27 lei
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 399-402 Cod Procedura Civilă.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestație la executare ca nefondata cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata deoarece in data de 16.11.2012 aceasta a demarat procedura executării silite in baza titlului reprezentat de sentința irevocabila nr. 260/11.10.2012 pronunțata de Tribunalul M. in dosarul_ . A mai precizat ca debitorul s-a obligat sa achite prima tranșă a datoriei in perioada 24-31.10.2012 insa nu s-a conformat iar potrivit dispozitivului hotărârii debitorul este de drept pus in întârziere astfel ca ava obligația legala de a executa fără somate obligațiile impuse de sentința instanței. Intimata a precizat ca instanța nu poate interveni pentru a micșora cheltuielile de executare reprezentante de onorariu de avocat si executor judecătoresc având in vedere ca legea a reglementat plafoane minime intre care trebuie sa fie stabilita oferind protecție debitorului.
La data de 09.01.2013 a fost depus de către executor judecătoresc dosarul de executare 336/E/2012.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului Judecătoria Dr.Tr.S. a pronunțat sentința civilă nr.1227/06.03.2013 prin care a respins contestația la executare ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Prin sentința nr. 260/11 octombrie 2012 pronunțată de către Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a luat act de tranzacția părților în sensul că suma de 12.325.171,27 lei urma să fie plătită în mai multe tranșe, sentința menționată fiind irevocabilă – filele 43-44.
Executarea silită a titlului executoriu a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosar nr._/225/2012.
În data de 16 noiembrie 2012, intimatul creditor . a formulat cerere de executare silită a sentinței nr. 260/11 octombrie 2012 pronunțată de către Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, formându-se dosarul de executare nr. 336/E/2012.- fila 42.
Prin contestația de față, contestatorul înțelege să conteste procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare atât sub aspectul cuantumului onorariului executorului judecătoresc, cât și al onorariului de avocat perceput în această fază procesuală.
Din cuprinsul respectivului proces verbal rezultă că onorariul executorului este în sumă de_,71 lei.
Din analiza dosarului de executare silită nr. 336/E/2012 al B. S. C. D., atașat la dosarul, instanța a reținut că au fost respectate prevederile legale referitor la formele de executare, astfel cum cer dispozițiile art.399 și 371 alin.2 cod procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, conform Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/C/2006 modificat prin Ordinul nr. 2561/2012, limitele minime și maxime pentru această categorie de acte de executare sunt reglementate de art. 4, lit. d din Anexa la Ordinul nr. 2561/2012.
De asemenea, conform art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000 modificat prin OUG nr.144/2007, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Față de împrejurarea că pentru punerea în executare silită a creanței executorul a perceput un onorariu de_,71 lei, instanța a apreciat că acesta este stabilit în limitele prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, a considerat că este neîntemeiată solicitarea contestatoarei de reducere a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește onorariul avocatului înscris în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum de 5047,92 lei, instanța a reținut că avocatul are împuternicire avocațială în dosarul de executare nr. 336/E/2012 întocmit de B. S. C. D. și acesta este cel care a formulat, în numele intimatului, cererea de începere a executării.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371 ind. 7 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită.
Însă, susținerile creditoarei în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare nu sunt întemeiate. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu (copie legalizată a hotărârii judecătorești), consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariului de avocat, creditorul nu puteau cunoaște forma în care se va realiza executarea.
Totodată, față de valoarea creanței urmărite în cuantum de 12.325.171,27 lei care este cu mai mult de 10 ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat, acesta fiind puțin peste cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc.
Spre deosebire de onorariile stabilite de executorii judecătorești ale căror limite sunt stabilite prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, modificat prin Ordinul nr. 2561/2012, în ceea ce privește onorariile percepute de avocați, indiferent de faza procesuală în care își exercită profesia, nu există un act normativ care să stabilească limite minimale sau maximale ale onorariilor.
Se mai observă că printr-un Protocol încheiat între Ministerul Justiției și UNBR s-au stabilit onorarii, pe categorii de cauze, pentru serviciile prestate de avocați în sistemul de ajutor public judiciar. Astfel, se observă că prin acest Protocol s-au stabilit onorarii substanțiale pentru serviciile prestate de avocați în cauze civile, stabilindu-se ca în cauzele evaluabile în bani să se perceapă un onorariu fix la care se adaugă unul procentual.
În speță onorariul a fost stabilit în afara sistemului de ajutor public judiciar, dar se observă că în această materie onorariile sunt substanțiale și în principiu procentuale în cazul litigiilor evaluabile în bani, astfel încât, cu atât mai mult în cazul onorariilor stabilite în urma negocierilor justițiabil-avocat, nu se poate susține că un astfel de onorariu este nejustificat de mare.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei conform cărora valoarea onorariul de avocat nu poate fi stabilit conform liberului arbitru, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada exercitării cu rea-credință a dreptului creditorului de a solicita recuperarea acestor cheltuieli de executare. Creditorul are dreptul de a beneficia de asistența juridică a unui specialist în drept și în faza de executare, precum și de a-și recupera cheltuielile efectuate în acest scop. În speță, onorariul de avocat a fost perceput exclusiv în vederea realizării creanței urmărite, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut, cu respectarea art. 723 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că onorariul de avocat este stabilit inter partes conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului intimatul ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu raportat la cuantumul creanței urmărite.
S-a mai reținut că titlul executoriu din speță a rămas irevocabil în data de 11 octombrie 2012, iar cererea de executare silită a fost depusă în data de 16 noiembrie 2012, trecând mai mult de o lună în care contestatoarea avea posibilitatea să achite de bună-voie debitul și să evite astfel cheltuielile suplimentare care s-au efectuat cu ocazia executării silite, ceea ce nu a făcut.
Pentru aceste motive, instanța a considerat că este neîntemeiată solicitarea contestatoarei de reducere a cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de avocat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de contestatoarea R., văzând soluția dată în cauză, contestatoarea aflându-se în culpă procesuală, în baza art. 274 C.proc.civ., instanța a respins cererea ca neîntemeiată și a luat act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.1227/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în termenul legal a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
În mod eronat, instanța de fond deși reține că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit conform disp.art.37 alin.1 lit.c din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, nu a ținut cont de înscrisurile depuse de contestatoare pentru apărare, în sensul că onorariul executorului trebuia perceput conform Ordinului nr.2550/2006, în temeiul căruia onorariul maximal pe care putea să-l perceapă executorul este de 128.551,71 lei, iar cel minimal de 65.125,85 lei.
Atunci când a formulat contestația la executare a solicitat reducerea onorariului executorului judecătoresc întrucât procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul 366/E/2012 nu a fost emis de către o instanță judecătorească, iar R. în calitate de debitoare nu are împotriva acestuia o altă cale de atac.
Sub aspectul onorariului de avocat, susține recurenta că instanța nu a avut în vedere Ordinul MJ nr.2550/2006 pct.14 din Anexă care stabilește onorariul maxim pentru consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale în valoare de 200 lei.
Consideră recurenta că, suma de 5047,92 lei reprezentând onorariu avocat în faza de executare este nejustificată și în contradicție cu jurisprudența CEDO precum și jurisprudența internă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că sub aspectul ambelor motive recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința recurată în limitele criticile aduse cât și din oficiu conform art.304 ind.1 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
Sub aspectul primului motiv de recurs referitor la cheltuielile de executare privind onorariul executorului judecătoresc se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că acesta s-a stabilit în conformitate cu Legea 188/2000 cu modificările ulterioare în condițiile în care OMJ nr.2550/C/2006 nu a fost adaptat la modificările aduse Legii 188/2000.
Prin urmare, potrivit art.39 alin.1 lit.d din Legea 188/2000 cu modificările ulterioare, pentru creanțele în valoare de peste 100 000 lei, onorariul maxim este de 6300 lei plus 1% din suma ce depășește 100 000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În raport de acest text de lege, având în vedere și OMJ nr.2561/C/2012, cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc se circumscrie limitelor legale astfel cum a reținut corect prima instanță.
În ceea ce privește cheltuielile de executare constând în onorariu de avocat, de asemenea tribunalul reține că OMJ nr.2550/C/2006 modificat prin OMJ nr.2561/2012 nu aduce reglementări decât pentru onorariile executorilor judecătorești nu și pentru avocați.
Nimic nu îngrădește ca partea să solicite sprijinul unui avocat și în faza de executare silită ca ultimă fază a procesului civil, ceea ce s-a întâmplat și în cauza de față, cererea de executare fiind formulată prin intermediul avocatului angajat de creditor (fila 42 dosar fond).
În speță, cuantumul onorariului de avocat a cărui reducere o solicită recurenta prin contestația pendinte, corect s-a apreciat de prima instanță că este rezonabil raportat la valoarea creanței, munca depusă (consultații acordate creditorului, taxe aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, de demarare a procedurii de executare și de urmărire a acesteia), dar și notorietatea societății de avocatură.
În consecință, tribunalul constatând că soluția adoptată de prima instanță este temeinică și legală și se fundamentează pe dovezile corect interpretate, în temeiul art.312 cod procedură civilă, va pronunța o decizie prin care va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-contestatoare R. – Dr.Tr.S. împotriva sentinței civile nr.1227/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, L. B. |
Grefier, M. B. |
Redactat C.V.P.
tehnoredactat M.B., Ex.2/5 pag.
jud.fond Z. D.
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 24/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2477/2013. Tribunalul... → |
|---|
