Pretenţii. Sentința nr. 873/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 873/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2371/313/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 173/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Grefier N. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de apelantul reclamant B. G. și apelanta pârâtă . SA împotriva sentinței nr.873/5.07.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimată fiind . SA - SUCURSALA DIVIZIA MINERĂ TÎRGU J., PRIN M. MOTRU, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 29.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr._, reclamantul B. G. a chemat în judecată pârâtele . SA si . SA –Sucursala Divizia Minieră Tîrgu J., prin M. Motru, pentru obligație de a face și pretenții.
În motivare, reclamantul a arătat că deține, conform titlului de proprietate nr._/2000 suprafața de 3444 m.p. situată în T 99, P 19 (prin precizarea din 17.04.2013, suprafața este situată în realitate în T 98 P 4, la redactarea acțiunii strecurându-se o eroare), din care o suprafață de 1700 m.p. a început să se degradeze din anul 1983 ca urmare a activității miniere desfășurate în mina Zegujani care, prin închidere, a fost preluată de mina Motru. Sub terenul în litigiu se află o galerie principală care nu a fost întreținută, producându-se mișcări și surpări ale rocilor, proces continuu care a dus la imposibilitatea folosirii terenului pentru agricultură.
A solicitat obligarea pârâtelor să redea circuitului civil suprafața de teren afectată iar, în subsidiar, să achite reclamantului contravaloarea lucrărilor, să plătească contravaloarea uzufructului ce se putea obține de pe terenul în litigiu în ultimii trei ani, cu cheltuieli de judecată.
În termen legal au formulat întâmpinare pârâtele, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune, conform art. 8 din Decretul 167/1958, întrucât reclamantul a cunoscut degradarea și persoana vinovată încă din 1983, și cel mai târziu la data emiterii titlului de proprietate putea refuza amplasamentul. S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere dispozițiile art. 56 lit. k din legea 85/2003, obligația privind închiderea minelor și refacerea mediului afectat fiind în sarcina ministerului de resort prin direcțiile specializate. Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost pusă în discuție și respinsă prin încheierea din 05.12.2013, reținându-se că, potrivit art. 2528 Cod civil, termenul de prescripție curge de la data când reclamantul a cunoscut paguba, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii, iar în speță întinderea pagubei se modifică continuu.
Pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar: procesul verbal nr. 11/1998 al ANRM, HG 644/2007.
Prin încheierea din 06.02.2013, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a . că SNLO a deținut licența de exploatare pentru mina Zegujani II, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 11/24.08.1998 a ANRM pentru validarea perimetrelor de administrare și anexei 1 la HG 644/20.06.2007 privind aprobarea închiderii definitive a unor mine, în care este menționată la pct. 53 în administrarea SNLO SA Tg. J.. Potrivit HG 644/20.06.2007, mina Zegujani II și-a încetat activitatea in anul 2005.
Dispozițiile art. 52 al. 3 și art. 53 al. 3 din legea 85/2003 nu-și găsesc aplicare în prezenta cauză. Acestea se referă la închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . prezentei legi, în speță mina Zegujani II încetându-și activitatea ulterior intrării în vigoare a legii 85/2003. Pentru aceste situații, art. 37 al. 5 din legea 85/2003 prevede că titularul licenței de exploatare rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării.
Potrivit art. 2, 4 din HG 1024/12.10.2011, Societatea Comercială C. E. Oltenia - S.A. s-a înființat prin fuziunea Societății Comerciale C. E. C. - S.A., Societății Comerciale C. E. Rovinari - S.A., Societății Comerciale C. E. Turceni - S.A. și a Societății Naționale a Lignitului Oltenia - S.A. În urma procesului de fuziune, societățile comerciale C. E. Rovinari - S.A., C. E. C. - S.A., C. E. Turceni - S.A. și Societatea Națională a Lignitului Oltenia - S.A. Târgu J. și-au încetat existența. De la data înregistrării în registrul comerțului, Societatea Comercială C. E. Oltenia - S.A. a preluat toate drepturile și obligațiile fostelor societăți comerciale supuse fuziunii și se subrogă în drepturi și obligații decurgând din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs.
Pentru aceste considerente, instanța a considerat neîntemeiată apărarea pârâtei din adresa nr. 949/30.01.2013, fila 84, în sensul că mina Zegujani II, fiind închisă, nu a făcut obiectul transferului către .>
În soluționarea cauzei, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnica in specialitatea agricultura și specialitatea îmbunătățiri funciare.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Strehaia a pronunțat sentința civilă nr.873/05.07.2013 prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. G., împotriva pârâtei . SA; a obligat pârâta Societatea Comercială C. E. Oltenia - S.A. să efectueze lucrările necesare redării în circuitul civil a suprafeței de 1488 m.p., identificată în raportul de expertiză întocmit de Nodiț M., în T 98, P 4, lucrări descrise în anexa la raportul de expertiză întocmit de E. G. și la 1236 lei către reclamant, reprezentând lipsa de folosință a terenului de 1488 m.p. pe anii 2010-2012 precum și la 2574 lei cheltuieli de judecată către reclamant; respingând acțiunea formulată împotriva pârâtei . SA –Sucursala Divizia Minieră Tîrgu J..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/2000 s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului B. D. pentru o suprafață de 3425 m.p. sit pe raza . 98 P 4. Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 69/09.05.2011 rezultă că B. D. a decedat în 2004, având ca moștenitori pe B. Polina, soție supraviețuitoare și pe B. G., fiu. La data de 10.04.2011 a decedat și B. Polina, B. G. devenind proprietar exclusiv a terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr._/2000.
Conform suplimentului la raportul de expertiză agricolă întocmit în cauză de expert Nodiț M., o suprafață de 1488 m.p. din terenul înscris în T 98 P 4, categoria de folosință arabil, a fost afectată de lucrările miniere. Terenul este amplasat la circa 100 m de platforma minei, pe el aflându-se o galerie și un puț de evacuare, din beton și fier, cu adâncimea de 6 m. Terenul nu poate fi folosit pentru agricultură. Contravaloarea netă a recoltei ce se putea obține de pe terenul afectat în ultimii trei ani este de 1236 lei.
Conform raportului de expertiză îmbunătățiri funciare întocmit de G. E., pentru redarea în circuitul civil a suprafeței afectate de lucrările miniere sunt necesare lucrări de demolare cu ajutorul mijloacelor mecanice a 134,8 m.c beton armat, încărcarea și transportul a 323,5 tone de deșeuri rezultate, transportul și împrăștierea de pământ afânat, nivelarea, compactarea, udarea umpluturii.
Așadar reclamantul a suferit un prejudiciu, constând atât în lipsa de folosință a suprafeței de 1488 m.p. în ultimii trei ani, cât și în imposibilitatea folosirii pe viitor a terenului. Prejudiciul a fost cauzat ca urmare a efectuării lucrărilor miniere de către M. Zegujani II.
Așa cum rezultă din procesul verbal nr. 11/24.08.1998 a ANRM pentru validarea perimetrelor de administrare, SNLO a deținut licența de exploatare pentru mina Zegujani II.
Conform anexei 1 la HG 644/20.06.2007 privind aprobarea închiderii definitive a unor mine, mina Zegujani II, menționată la pct. 53 în administrarea SNLO SA Tg. J., și-a încetat activitatea in anul 2005, deci după . legii 85/2003, ca atare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 52 al. 3, conform cărora închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
Interpretând per a contrario aceste dispoziții, coroborat cu cele prev. de art. 39 al. 1 lit. k, p (titularul licenței de exploatare are obligația să execute și să finalizeze lucrările de refacere a mediului în perimetrele afectate de activitățile miniere; iar la încetarea concesiunii, să execute lucrările de conservare și/sau închidere a minei/carierei, conform planului de încetare a activității, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere) rezultă că, în cazul minelor a căror activitate a încetat după . legii 85/2003, responsabilitatea refacerii mediului revine titularului de licență. Chiar dacă titularul licenței este o companie sau o societate națională minieră, nu este exonerată de îndeplinirea acestor obligații, dimpotrivă, pe lângă cele enumerate de al. 1 art. 39, are și obligații în plus față de ministerul de resort, conform al. 2.
Potrivit art. 37 al. 5 din legea nr. 85/2003, titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării.
De asemenea, art. 94 al. 2 lit. a din OUG 195/2005, privind protecția mediului, prevede ca persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele solului și subsolului au, printre alte obligații, pe aceea de a efectua remedierea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate. Conform art. 95 al.1, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă.
Ținând cont de dispozițiile legale expuse mai sus, s-a constatat că răspunderea civilă delictuală în această situație, chiar dacă este o răspundere pentru fapta proprie, este o răspundere obiectivă, întemeindu-se pe o prezumție legală de cauzalitate, care nu poate fi răsturnată, în temeiul căreia cel păgubit prin fapta persoanei la care fac referire normele legale, poate obține repararea prejudiciului încercat. În această situație, răspunderea pentru repararea prejudiciului este angajată fără ca cel păgubit să dovedească vreo culpă a făptuitorului, fiind deci independentă de vinovăție.
De altfel, în art. 4 din HG 644/2007 se menționează expres că cheltuielile pentru închiderea definitivă a minelor și carierelor, conservarea, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere, pentru societățile și companiile naționale, fundamentate în programele tehnice de dezafectare sau conservare, elaborate în acest scop și avizate conform legii, se asigură din sursele proprii ale operatorilor economici și din alocațiile bugetare aprobate cu această destinație în bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor, în baza listelor anuale de lucrări întocmite de ordonatorul principal de credite. Cheltuielile prevăzute la alin. (1) pentru minele și carierele prevăzute în anexa nr. 1, ce aparțin societăților și companiilor naționale, se solicită lunar de către ordonatorul principal de credite pe baza cererilor de deschidere a creditelor bugetare care vor fi însoțite de decontul centralizator prevăzut în anexa nr. 2. Deconturile justificative se vor întocmi pe baza programelor tehnice de dezafectare sau de conservare a minelor și a cheltuielilor efectiv realizate, rezultate din situațiile de lucrări întocmite lunar de operatorii economici.
Așadar, lucrările se efectuează de către operatorul economic care suportă o parte din cheltuieli din sursele proprii, iar restul din alocații bugetare, conform decontului înaintat de operatorul economic.
Ca atare, obligația de a reda circuitului civil terenul reclamantului afectat de lucrările Minei Zegujani revenea Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA.
Potrivit HG 1024/12.10.2011, Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA a fuzionat cu alte societăți, înființându-se Societatea Comercială C. E. Oltenia - S.A. care a preluat, conform art.4, toate drepturile și obligațiile fostelor societăți comerciale supuse fuziunii, inclusiv obligația expusă mai sus.
Pentru aceste considerente, instanța a obligat pârâta Societatea Comercială C. E. Oltenia - S.A. să efectueze lucrările necesare redării în circuitul civil a suprafeței de 1488 m.p., identificată în raportul de expertiză întocmit de Nodiț M., în T 98, P 4, lucrări descrise în anexa la raportul de expertiză întocmit de E. G.. De asemenea, a obligat pârâta la 1236 lei către reclamant, reprezentând lipsa de folosință a terenului de 1488 m.p. pe anii 2010-2012.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligațiile alternative ale pârâtelor în sensul ca în cazul în care terenul nu poate fi redat agriculturii să-i dea în schimb terenuri de aceeași categorie în altă localitate, și respectiv ca, în cazul în care unitățile pârâte nu-și vor îndeplini în timp util obligația de redare în circuitul agricol să-i achite contravaloarea acestor lucrări.
Conform legii 85/2003, aceste operațiuni presupun constituirea unor perimetre de ameliorare, amenajare și reconstrucție ecologică, în temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate, nu poate fi efectuată pe suprafețe mici, cu amplasament disparat, în puncte diferite, fiind necesar a fi efectuat un proiect tehnic comun pentru o zonă extinsă. Pentru aceste considerente, instanța nu a dispus obligația alternativă ca, în cazul în care pârâta nu îndeplinește obligația stabilită prin hotărâre, aceasta să fie adusă la îndeplinire de reclamant, pe cheltuiala pârâtei.
Acțiunea formulată împotriva Sucursalei Divizia Minieră Tîrgu J., prin M. Motru a fost respinsă, aceasta fiind o unitate tot în cadrul .>
Fiind in culpă procesuala, pârâta . fost obligata la 1574 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în taxă timbru, onorarii experți, onorariu avocat.
Împotriva susmenționatei sentințe, în termen legal, au declarat apel părțile criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelanta . SA criticând și încheierile pronunțate la data de 5.12.2012 și 06.02.2013.
Apelanta . SA a criticat sentința și încheierile din 5.12.2012 și 6.02.2013 solicitând următoarele: admiterea apelului, modificarea în tot a încheierilor și a sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate de subscrisa și pe cale de consecință respingerea acțiunii
In ceea ce privește încheierea de ședință din data de 05.12.2012, consideră că în mod neîntemeiat și complet nemotivat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de subscrisa. Astfel, instanța motivează respingerea excepției doar pe considerentul că „în speță întinderea pagubei se modifică continuu".
Din încheierea de ședință din data de 05.12.2012 și din sentința nr. 873/05.07.2013 nu reiese ce anume a determinat convingerea instanței că „întinderea pagubei se modifică continuu” (câtă vreme în speță până la data pronunțării asupra excepției prescripției dreptului la acțiune nu se efectuase nicio probă care să stabilească în ce constă degradarea terenului), fapt ce echivalează cu nemotivarea celor două hotărâri (încheiere si sentință) încălcându-se astfel dispozițiile art. 261 C.proc.civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, motivarea având în astfel de situații un caracter formal . De altfel, prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul agricol rezultă că degradările suferite de teren constau în faptul că pe terenul reclamantului au fost construite „o galerie de mină și un puț de evacuare, ambele din beton și fier " .
Este evident că nu poate fi reținută motivarea degradării continue a terenului, nefiind vorba, așa cum s-a susținut de către reclamant în acțiune, de afectarea terenului de „mișcări și surpări ale rocilor de natură a afecta terenul", afirmații neconfirmate de experți.
În aceste condiții, considerăm că termenul de prescripție al dreptului la acțiune în sens material a început să curgă de la data emiterii titlului de proprietate nr._/08.02.2000 (sau cel mai târziu la data încetării activității Minei Zegujani 11-2005), dată de la care titularul dreptului de proprietate a cunoscut prejudiciul și autorul prejudiciului, până la data introducerii acțiunii trecând cu mult peste termenul de prescripție de 3 ani.
Pentru aceste motive, solicităm admiterea apelului împotriva încheierii de ședință din data de 05.12.2012, modificarea acesteia în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca prescrisă .
În ceea ce privește încheierea de ședință din 06.02.2013 prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisei, o criticăm pentru următoarele motive de netemeinicie și nelegalitate:
Instanța a reținut în mod eronat că subscrisa a deținut licență de exploatare pentru M. Zegujani II, deși din Procesul-verbal nr.11/24.08.1998 al ANRM pentru validarea perimetrelor de administrare rezultă că pentru M. Zegujani (iar nu Zegujani II așa cum greșit a reținut instanța de fond) CNLO (iar nu SNLO cum greșit a reținut instanța) urma să obțină (negocieze) licență de exploatare. Așa cum am învederat instanței de judecată prin lămuririle solicitate prin adresă,(la termenul din 09.01.2013-adresa nr.l35/09.01.2013), au existat 4 obiective cu denumirea Zegujani respectiv: Zegujani; Zegujani I; Zegujani II; Zegujani III, doar pentru primul obiectiv (Zegujani) existând date cu privire la existența licenței de exploatare (Licența de exploatare nr. 3528/2002 aprobată prin HG nr.l300/24.10.2007).
În aceste condiții, motivarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a subscrisei este total eronată și neîntemeiată,bazată pe aplicarea greșită a dispozițiilor art. 37 alin 5 din Legea minelor. Astfel, Zegujani II este o mină închisă după apariția Legii 85/2003 pentru care nu a existat licență de exploatare .
In atare condiții, Societatea C. E. Oltenia SA, nefiind titularul licenței de exploatare (sau societatea care a preluat drepturile și obligațiile titularului de licență-având în vedere că nici CNLO, nici SNLO nu au fost titulare de licență), nu poate avea calitate procesuală pasivă în speță în temeiul Legii 85/2003 .
În ceea ce privește sentința civilă nr. 873/05.07.2013, o critică pentru motive de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
În mod greșit, instanța de fond a admis modificarea acțiunii la termenul din 17.04.2013 peste termenul prevăzut de art.132 C.proc.civ. și fără a ține cont de opoziția subscrisei.
În concret, deși reclamantul a indicat ca și teren afectat de lucrările miniere suprafața de 3444 mp situate în T99 PI9, expertiza a fost efectuată pe terenul situate în T 98 P 4, expertul nerealizând nici măcar că este în eroare de identificare a terenului. Abia după obiecțiunile formulate de subscrisa, expertul agricol a ținut să precizeze că reclamantul a formulat greșit acțiunea.
În aceste condiții, a considerat că precizarea făcută de reclamant în ședința publică din 17.04.2013 reprezintă o modificare a acțiunii realizată peste termenul prevăzut de art.132 C.proc.civ. și s-a opus la primirea acesteia .Instanța trebuia să se pronunțe asupra acțiunii cu care a fost învestită în termen legal în funcție de probele administrate din care reiese clar că terenul ce forma obiectul cererii de chemare în judecată nu este afectat de vreo lucrare a Minei Zegujani II. în schimb, instanța în mod eronat a catalogat modificarea acțiunii drept o îndreptare a erorii strecurate în acțiune și a consemnat-o în încheierea de ședință (precizare-după cum a consemnat instanța).
De asemenea, deși a învederat instanței de judecată că identificarea corectă a terenului reclamantului în lipsa procesului-verbal de punere în posesie, a planului parcelar sau a schiței cadastrale este incertă, solicitând eventual efectuarea unei expertize topografice, instanța a considerat că este suficientă identificarea făcută de expertul agricol (care a fost greșită încă de la început) .
Apelanta a mai arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece în urma expertizelor s-a stabilit că lucrările de redare în circuit au fost evaluate la 114.016 lei, iar uzufructul la 1236 lei, iar reclamantul nu și-a precizat acțiunea la aceste valori și nici nu a plătit taxa de timbru aferentă.
În ceea ce privește obligarea la cheltuieli de judecată, învederează instanței de control judiciar contradicția dintre considerente și dispozitiv. Astfel, în considerente, instanța de fond arată că „pârâta va fi obligată la 1574 lei cheltuieli de judecată" pentru ca în dispozitiv instanța „obligă pârâta la 2574 lei cheltuieli de judecată" .
Apelantul B. G., prin apelul formulat, a solicitat admiterea apelului, casarea parțiala a sentinței in sensul obligării pârâtelor să-i achite suma de_ lei, stabilita de expertul îmbunătățiri funciare pentru ca sa poată efectua lucrările de redare in circuitul agricol a suprafeței de 1488mp teren in litigiu pe cheltuiala paratelor, obligării in solidar si a pârâtei . SA Sucursala Divizia Miniera Tîrgu J. la plata cheltuielilor de judecata, lipsa de folosința a terenului si in cazul in care nu efectuează lucrările de redare in circuitul agricol al terenului si aceasta sa fie obligata sa achite contravaloarea lucrărilor pe care le va face pe cheltuiala pârâtelor, cu cheltuieli de judecată.
Din expertiza agricolă efectuată în cauză rezulta faptul ca terenul in litigiu in suprafața de 1488 mp ce se afla in T 98, P 4, categoria de folosința arabil a fost afectat de lucrări miniere. Terenul este amplasat la circa 100 m de platforma minei, pe el aflându-se o galerie si un puț de evacuare, din beton si fier, cu adâncime de 6m. Terenul nu poate fi folosit pentru agricultura. Contravaloarea neta a recoltei ce se putea obține de pe terenul afectat in ultimii trei ani fiind de 1236 lei.
Din expertiza îmbunătățiri funciare rezulta ca pentru redarea in circuitul agricol a terenului in litigiu sunt necesare următoarele lucrări:
- demolare cu ajutorul mijloacelor mecanice a 134, 8 m.c. beton
armat
- încărcarea si transportul a 323,5 tone de deșeuri rezultate.
- transportul si împrăștierea de pământ afânat (fertil), nivelarea compactarea, udarea umpluturii.
Experții au concluzionat ca a suferit un prejudiciu constând in lipsa de folosința a suprafeței de 1488 mp in ultimii trei ani cat si imposibilitatea folosirii pe viitor a terenului, iar acest prejudiciu a fost cauzat ca urmare a efectuării lucrărilor miniere de către mina Zegujani II.
Cu toate aceste dovezi clare Judecătoria Strehaia in mod inexplicabil a admis in parte acțiunea in sensul ca considera vinovat de toate aceste aspecte relatate si dovedite o singura parata . SA pe care o obliga la plata cheltuielilor de judecata, plata lipsei de folosința a terenului si obliga de asemenea sa redea in circuitul agricol suprafața de 1488 mp, dar ce este mai important nu-l autorizează sa efectueze aceste lucrări pe cheltuiala paratelor in situația in care acestea . nu efectuează aceste lucrări.
A arătat in pledoaria sa ca aceasta autorizare este foarte importanta întrucât in cazul in care aceasta nu va fi stabilita printr-o sentința civila s-a judecat cu paratele fără sa obțină nimic întrucât chiar daca una din parate a fost obligata sa redea in circuitul agricol terenul in litigiu nu are modalitatea de constrângere a acestora deoarece nici un executor din România nu are ce sa execute.
Analizând apelurile formulate instanța constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța reține că în mod corect aceasta a fost respinsă. Astfel, nu se poate reține că terenul nu este într-o degradare continuă, din expertiza efectuată în cauză, de instanța de fond, rezultând clar că terenul nu poate fi folosit pentru lucrări agricole, prin urmare acesta se degradează și în prezent, acțiunea nefiind așadar prescrisă.
În mod corect a respins prima instanță și excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei. Astfel prin HG 103/2004 s-a reorganizat CNLO, se înființează SNLO care preia exploatarea minieră M.; iar din HG nr. 644/2007 – poziția 53 (fila 89 dosar fond) rezultă că mina Zegujani II aparține SNLO S. A. Tîrgu J.. Prin urmare, susținerile intimatei în acest sens sunt lipsite de temei legal.
Apelul intimatei este neîntemeiat și referitor la fondul cauzei.
Astfel, referitor la modificarea acțiunii instanța reține că în mod corect a fost calificată mențiunea referitoare la identificarea terenului drept o eroare a reclamantului, din acțiune rezultând în mod clar că reclamantul deține un teren afectat de un puț al minei, acest teren fiind identificat de către expert și fiind menționat în titlul de proprietate al reclamantului. Prin urmare, reclamantul a arătat că deține titlu de proprietate pentru teren, dar a greșit identificarea acestuia, deci nu se poate reține că a modificat acțiunea peste termenul legal.
Neîntemeiat este și motivul de apel referitor la faptul că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, prin concluziile orale s-a solicitat omologarea raportului de expertiză în care se menționaseră cele două sume, iar excepția insuficientei timbrări putea fi invocată în fața instanței de fond.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel constată că din eroare s-a menționat în considerente suma de 1574 lei, cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant fiind de 2574 lei, astfel cum s-a menționat în dispozitiv, avândeu-se în vedere taxa de timbru, onorariile de experți și onorariul avocatului, prin urmare această eroare nu constituie un motiv de admitere a apelului.
Instanța de apel constată că și apelul reclamantului este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Astfel, conform disp. din Legea minelor 85/2003, din HG nr. 926/2003 și Legea fondului funciar nr. 18/1991 rezultă că operațiunea redării terenului afectat de lucrări miniere în circuitul agricol este finanțată de la bugetul de stat și presupune o procedură specială, reglementată expres și amănunțit, cu etape bine determinate, pe baza unei documentații avizate, întocmite de specialiști, pentru zone extinse.
Prin urmare, în mod corect pârâta nu a fost obligată la plata contravalorii acestor lucrări către reclamant, acesta neavând posibilitatea să efectueze singur aceste lucrări complexe. În cazul în care pârâta nu-și execută obligația, creditorul are posibilitatea să solicite aplicarea unor măsuri de constrângere și chiar daune pentru prejudiciul suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelurile civile declarate de apelantul reclamant B. G. și apelanta pârâtă . SA împotriva sentinței nr.873/5.07.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimată fiind . SA - SUCURSALA DIVIZIA MINERĂ TÎRGU J., PRIN M. MOTRU.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. Z. | |
Grefier, N. C. B. |
C.Z/N.B.
25.11.2013
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3476/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1698/2013. Tribunalul... → |
|---|
