Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 95/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 5496/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 95/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. D., V. D. și pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP M., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. F. pentru reclamanți, martorul B. V., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța a procedat la ascultarea martorului prezent B. V., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Avocat V. F. pentru reclamanți, solicită amânarea cauzei pentru a depune înscrisuri, întrucât s-a aflat în imposibilitatea de a le procura de la reclamanți.
Instanța respinge cererea având în vedere că, reclamanților li s-a mai acordat termen în acest sens, aceștia neputându-și invoca propria culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale ce le incumbă, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond:.
Avocat V. F., pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M., sub nr._, reclamanții D. D., V. D. au chemat în judecată pe pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP M. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 50.000 Euro reprezentând despăgubiri materiale pentru bunurile mobile și imobile, preluate în mod abuziv.
În motivarea cererii au arătat că mama lor, L. E., născută la 7 ianuarie 1935 și decedată la 25.02.2008, a locuit în satul Severinești, ., unde la 18 iunie 1951 a fost ridicată și deportată în .>
La momentul aplicării acestei măsuri administrative abuzive, deținea o casă de locuit, terenuri și bunuri mobile, la revenirea din B. în 1956 nemaigăsind nimic în gospodărie, care de altfel nu i-a fost restituită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP M., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că cererea de acordare de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, este neîntemeiată, deoarece textul art. 5 alin.1 lit. B din Legea nr.221/2009 instituie dreptul la despăgubiri prin echivalent bănesc numai în cazul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare și nerestituite în natură sau prin echivalent sau ca efect al măsurii administrative, ori din înscrisurile depuse a dosar nu reiese faptul că măsura confiscării a fost dispusă printr-o hotărâre de condamnare sau ca efect la măsurii administrative.
Reclamanții nu au depus înscrisuri relevante în stabilirea despăgubirilor materiale solicitate, respectiv proces verbal de confiscare, inventarul bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative care să cuprindă bunurile a căror contravaloare se solicită și nici înscrisuri din care să rezulte componența gospodăriei la data dislocării și la înapoiere, cerința legii, aceea de a fi vorba de bunuri confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative și nerestituite, nu este îndeplinită.
La data de 07.09.2012, instanța a suspendat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 155 ind.1 cod procedură civilă, întrucât reclamanții deși au fost citați cu mențiunea de a preciza acțiunea sub aspectul indicării bunurilor confiscate pentru care solicită plata de daune materiale, aceștia nu și-au îndeplinit această dispoziție.
La data de 15 mai 2013, reclamanta D. D. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, acordându-se termen de judecată la data de 04 iunie 2013, când s-a menținut suspendarea judecării cauzei dispusă conform dispozițiilor art. 155 ind.1 cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din 07.09.2012, întrucât reclamanții nu și-au precizat acțiunea sub aspectul indicării bunurilor confiscate pentru care solicită daune materiale.
La data de 05.06.2013, aceeași reclamantă D. D., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate, acordându-se termen de judecată la data de 18.06.2013.
Reclamanții au precizat acțiunea arătând care sunt bunurile confiscate pentru care solicită plata de despăgubiri, respectiv: casă cu 3 camere și dependințe situată în ., jud. M.; anexe la casa de mai sus, 3 grajduri și o fânărie; magazin situat lângă imobilul de mai sus, dotat corespunzător cu rafturi, dulapuri, mese, scaune; 3 cazane din cupru, conac unde țineau animale situat în același . capre, 8 boi, 20 de vaci, utilaje agricole, grajduri pentru animale,; au arătat că în casă exista mobilă din lemn de cireș ( dulapuri, pat masă), tacâmuri de argint, obiecte casnice, covoare, carpete, paturi, plapume, lenjerii etc. și 20 ha de teren agricol.
Au depus la dosar o . înscrisuri cu borderou: acte de filiație, acte de identitate, adeverința nr. 2091/30.04.2013 emisă de Primăria .. 126/22.03.2001 emisă de Direcția Instanțelor Militare, Hotărârea nr.1184/1990 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege nr.118/1990, extras de la Arhivele Naționale din 27.05.2013, adresă nr.391/C de la Arhivele Naționale în dublu exemplar.
Analizând acțiunea prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, se constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt fiii lui L. E., respectiv nepoții autorilor L. Gh. P. și V.(bunicii materni) iar prin prezenta solicită acordarea de despăgubiri pentru mai multe bunuri, mobile și imobile, susținând că acestea au aparținut acestor autori și ar fi fost confiscate de către autorități ca urmare a aplicării măsurii administrative a deportării.
În raport de dispozițiile art.5 lit. b din l.221/2009 potrivit cărora „persoanele care au suferit o măsură administrativă cu caracter politic sau, după caz, soțul sau descendenții până la grd. II inclusiv, pot solicita obligarea statului la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative, dacă acestea nu au fost restituite sau nu au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile legii 10/2001 sau ale legii 247/2005, reclamanții ar fi îndreptățiți la reparații materiale sub forma de despăgubiri exclusiv pentru bunurile imobile aparținând autorilor doar în condițiile în care ar face dovada, pe de o parte că, acești autori au deținut în proprietate bunurile pretinse, pe de altă parte că, aceste bunuri au fost confiscate de către pârât ca urmare a aplicării unei condamnări cu caracter politic sau a unei măsuri administrative cu același caracter.
În speță se reține că, deși înscrisurile aflate la filele 22 și 41-43 atestă că mama reclamanților împreună cu părinții a suportat măsura administrativă cu caracter politic a strămutării în perioada 18.06._56, nicio altă probă administrată nu face trimitere la modalitatea în care, respectivilor autori le-ar fi fost preluate bunuri și nu s-a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că la data când aceștia au fost dislocați s-a întocmit cel puțin un inventar al bunurilor pretins confiscate la acel moment, dimpotrivă, din depoziția martorului audiat, reiese că, la revenirea din B., mama, respectiv bunicii reclamanților au continuat să locuiască în același imobil cu cel deținut înainte de deportare.
Copia extras a tabelului nominal privind dislocații reîntorși în comunele din Raionul S., aflată la fila 44 dosar, privește pe numitul L. D.P., persoană față de care reclamanții nu și-au dovedit calitatea de moștenitori, actele de filiație depuse atestând că, bunicul matern al reclamanților se numea L. Gh.P..
Pe baza considerentelor expuse, apreciind că acțiunea este neîntemeiată, aceasta va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă privind pe reclamanții D. D., V. D., ambii cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., jud. M. și pe pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP M., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, jud. M..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | ||
Grefier, M. B. |
M.A./M.B. – 5 ex
21 Noiembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 784/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 709/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
