Uzucapiune. Hotărâre din 10-10-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 18787/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1033/R
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții-reclamanți P. M. E., P. M., D. D., P. D. împotriva sentinței civile nr.2104/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă U.A.T. Dr.Tr.S. prin primar, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic M. M., pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții-reclamanți nu au depus la dosar înscrisurile de care înțeleg să se folosească în cauză.
Consilier juridic M. M., pentru intimata-pârâtă, depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic M. M., pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, reclamanții P. M. E., P. M., D. D. și P. D. au chemat în judecată pe pârâții Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Drobeta Turnu Severin și C. L. Drobeta Turnu Severin prin primar, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate ca sunt proprietarii terenului în suprafață de 812 m.p. pe care se află un edificiu cu amprenta la sol de 241 m.p., imobil posedat atât de reclamanți cât si de autorul P. I. de peste 30 de ani.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în fapt, au posedat sub nume de proprietari imobilul situat în ., așa cum este descris în actele translative de proprietate cât și câtimea de imobil care nu se regăsește in contractul de vânzare cumpărare de la aceiași dată, fără a fi contestați vreodată de vecini sau alte persoane care sa pretindă vreun drept.
De la data respectiva au înregistrat imobilul în evidentele biroului cadastru, la serviciul taxe si impozite Tr. S. și la registrul agricol, plătind taxele aferente întregului imobil ca adevărați proprietari.
Susțin reclamanții că posedă imobilul, astfel cum este grănițuit în prezent pe toate laturile, de peste 30 de ani cu îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă și exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani.
Prin decizia nr. IV/2006 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „în cazul posesiilor începute înainte de . Legilor 58/1974 și 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestei legi”, aceeași concluzie reieșind și din considerentele acestei decizii.
Prin dispozițiile celor două legi, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil spre a li se transforma natura sau destinația legală, ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere și dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripția pentru perioada în care cele două legi au fost în vigoare mai ales că, sub imperiul lor, terenurile și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private cât timp nu au fost trecute în altă formă de proprietate.
De vreme ce în perioada 1974-1989 terenurile nu au fost scoase din circuitul civil ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident, susțin reclamanții, că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora în sensul dispozițiilor art.1864 pct.2 c.civ., care să poată fi invocată drept piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
O astfel de soluție este în concordanță cu disp. art.36 alin.3 din Legea 18/1991 privind fondul funciar, republicată, prin care s-a stabilit că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobândite să fie trecută în proprietatea celor ce le aveau în folosință.
Deși în certificatele emise de Primăria municipiului figurează cu o suprafața de teren mai mică, în realitate terenul posedat este de 912 mp, fiind împrejmuit pe toate laturile motiv pentru care, consideră ca au interes legitim în promovarea prezentei acțiuni, altfel, fiind in imposibilitate de a întocmi documentația cadastrala in conformitate cu normele ce reglementează cartea funciara.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1 890 c.civ.
Prin întâmpinare, Primăria Drobeta Turnu Severin a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, a susținut că în mod eronat a fost chemat în judecată C. L. al Municipiului Drobeta Turnu Severin deoarece acesta este o autoritate deliberativă, nu este o persoană de drept public, nu are patrimoniu propriu pentru a beneficia de vreun drept de dispoziție, prin urmare neavând calitate procesuală pasivă.
Pe fond, pârâta a susținut că, pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil, adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză datorită incidenței Legilor nr. 58 si 59/1974 în perioada de 30 de ani invocată de reclamanți când posesia nu a fost exercitată sub nume de proprietar pentru că terenurile au fost scoase din circuitul civil.
La termenul din 31.01.2013, reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune prin care au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu doar cu pârâta UAT municipiul Dr. Tr. S., prin primar.
Astfel, instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâtei C. L. Dr. Tr. S..
În baza rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 alineat 5 Cod procedură civilă, instanța a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Drobeta Turnu Severin să comunice dacă, pentru terenul de 812 m.p., situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. cu vecinii: N- .. B. T., S- prop. R. I. și J. și V- Prop. S. I., s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în caz afirmativ dacă s-a reconstituit dreptul de proprietate, cărei persoane și dacă respectivul teren face obiectul legilor fondului funciar.
De asemenea, s-au solicitat relații și de la Primăria Drobeta Turnu Severin în sensul de a comunica cine figurează la rolul fiscal și care este regimul juridic al terenului, respectiv dacă face parte din domeniul public sau privat, dacă este afectat de utilități publice sau este cuprins într-un plan de amenajare.
Relațiile solicitate de instanță au fost remise cu adresele nr.2529/19.02.2013 și nr._/18.02.2013.
Sub aspectul materialului probator s-au administrat probele cu înscrisuri, martori și expertiză.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Dr. Tr. S. a pronunțat s.c.nr.2104/18.04.2013 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin efectul posedării neîntrerupte a lucrului un timp determinat prevăzut de dispozițiile legale, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Jurisprudența CEDO admite dobândirea dreptului de proprietate de către posesor prin uzucapiune, deoarece prescripția achizitivă „urmărește un scop legitim, de interes general”, de natură „a favoriza securitatea juridică”, iar stingerea dreptului de proprietate pentru fostul proprietar nu poate fi considerată ca „lipsită de bază rezonabilă” (cauza J.A. Pye Ltd . Land Ltd. C. Royaume-Uni din 30 august 2007).
Potrivit art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, iar potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Cele două condiții esențiale pentru a opera uzucapiunea constau în exercitarea timp de 30 de ani a unei posesii utile, care trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, conform disp. art. 1847 Cod civil.
De asemenea, pentru a putea fi obiect al uzucapiunii, bunul trebuie sa fie susceptibil de posesie utila, fiind necesar in același timp sa nu fie scos din comerț. În acest sens, prin dispozițiile art.1844 C.civ., conform cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase din comerț”, se limitează domeniul bunurilor supuse prescripției achizitive.
Apariția Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974 nu a dus la pierderea simultană a celor două elemente ale posesiei (și nici măcar a unuia dintre ele) fiindcă posesorii terenurilor nu au pierdut folosința acestor bunuri, iar pe tot intervalul de timp cât cele două legi au fost în vigoare, terenurile și-au păstrat calitatea de obiecte ale dreptului de proprietate privată, conform art.36 alin.9 și art.11 din Constituția din anul 1965, rămânând în fapt la aceeași posesori care le-au stăpânit pentru sine, nu pentru alții.
Între anii 1974-1989, statul nu a dispus luarea unor măsuri concrete, pentru a împiedica posesorii să exercite actele de folosință asupra terenurilor în nume propriu, deoarece nu exista un interes. În acest sens avându-se în vedere că aceste stări de fapt nu puteau fi transformate în stări de drept, dreptul de proprietate asupra terenurilor putea fi dobândit, numai prin moștenire legală. Pe de altă parte, posesorii de terenuri au beneficiat și de prevederile art.1854 cod civil care instituiau o prezumție de neprecaritate, cât și de prevederile art.1858 c. civ., relative la prezumția de neintervertire de titlu, astfel încât, pe tot timpul cât Legile nr.58/1974 și nr.59/1974 au fost în vigoare, posesorii și-au conservat această calitate, în sensul că nu au devenit niște simpli detentori precari.
După abrogarea Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, dispărând interdicția legală a dobândirii terenurilor prin uzucapiune, posesorii acestor bunuri aflate în continuare în stăpânirea lor, la data împlinirii duratei legale pentru prescripția achizitivă, pot să ceară recunoașterea dreptului de proprietate respectiv. Aceste concluzii se desprind și din principiul aplicării imediate a legii civile noi, aceasta aplicându-se și situațiilor juridice în curs de constituire (facta pendentia).
Terenurile proprietate personală și individuală, sau potrivit Legilor nr.58 și 59/1974 puteau fi dobândite numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea lor prin acte juridice (art.30 din Legea 58/1974 și art.44 din Legea 59/1974).
Cu privire la această categorie a terenurilor proprietate personală sau individuală Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. IV din 16.01.2006 a stabilit că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr.58 și 59 /1974 prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că după abrogarea lor prin D.L.nr.1/1989 și D.L.9/1989, posesorii pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective .
În argumentarea deciziei de mai sus se arată că în raport cu disp. art. 1844 C.civ terenurile la care se referă reglementările din legii nr.58 și 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate, că, prin legile de mai sus, terenurile respective nu au fost scoase din circuitul civil și doar s-au restrâns căile de transmitere a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate .
Cât privește majoritatea terenurilor ce nu au făcut obiectul dreptului de proprietate personală sau individuală, acestea făcând obiectul proprietății socialiste la acea dată (într-una din formele ei de stat sau cooperatistă) nu puteau fi dobândite prin uzucapiune de către o persoană fizică sau juridică până la abrogarea reglementărilor acestei forme de proprietate .
Abia ulterior, sub incidența noilor reglementări ale proprietății publice și private se pot invoca dispozițiile art. 1836 și următoarele privind terenuri ce fac obiectul proprietății private .
În speță, din probele administrate, rezultă că autorului P. I. i s-a atribuit la 27.11.1976 de către C. Popular Municipal Dr. Tr. S., suprafața de 100 m.p. în folosință pe durata existenței construcției, teren situat în Dr. Tr. S., . (f.6-7).
În același an 1976, P. I. a încheiat cu I.J.G.C.L. un contract de vânzare cumpărare privind locuința din Dr. Tr. S., ..
Din actul de atribuire în folosință rezultă că terenul era în mod evident proprietate de stat fiind în administrarea Consiliului popular municipal Dr. Tr. S., deci având caracter de bun inalienabil și imprescriptibil în condițiile art.1844 din vechiul Cod civil.
Prin Ordinul Prefectului nr. 51/F/29.03.2004 s-a atribuit în proprietate lui P. I. suprafața de 100 m.p. situată în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. cu vecinii: N- .. B. T., S- prop. R. P. și J. și V- Prop. S. I., din totalul de 911,71 mp în indiviziune cu Primăria Drobeta Turnu Severin (f.5).
Din raportul de expertiză întocmit de expert I. C. V., instanța a reținut că suprafața totală a terenului este de 896 mp, diferența de teren în suprafață de 796 m.p. făcând obiectul prezentei acțiuni.
Deși martorul D. L. propus de reclamanți a arătat că aceștia locuiesc la imobilul în cauză din anii 1974-1975, iar martorul S. N. E. a precizat că în anul 1976 când s-a mutat pe . găsit pe reclamanți stăpânind acest imobil, din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu I.J.G.C.L. privind locuința din Dr. Tr. S., ., instanța a reținut că aceasta a fost cumpărată în 1976, an în care autorului P. I. i s-a atribuit la 27.11.1976 de către C. Popular Municipal Dr. Tr. S. și suprafața de 100 m.p. în folosință pe durata existenței construcției, astfel încât posesia asupra imobilului în cauză a început după adoptarea legilor nr.58 și 59/1974 perioadă în care nu putea opera prescripția achizitivă asupra terenurilor.
Cum, de la abrogarea reglementărilor privind vechea formă de proprietate și până în prezent nu au trecut 30 de ani pentru a se invoca uzucapiunea în condițiile art. 1890 C.civ., și cum prin Ordinul Prefectului nr. 51/F/29.03.2004 s-a atribuit în proprietate lui P. I. suprafața de 100 m.p. din totalul de 911,71 mp, în indiviziune cu Primăria Drobeta Turnu Severin,pentru diferența de teren în suprafață de 796 m.p. reclamanții nu au exercitat o posesie utilă și neviciată, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiata.
Împotriva s.c.nr.2104/18.04.2013, în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
După o prezentare teoretică a condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a opera uzucapiunea, recurenții susțin că din moment ce în perioada 1974-1989 în care au fost în vigoare disp. Legii 58/1974 și 59/1974 terenurile nu au fost scoase din circuitul civil ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a avut loc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora în sensul prevederilor art.1864 pct.2 c civ. care să poată fi invocată drept piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri.
O astfel de soluție este în deplină concordanță și de disp. art.36 alin.3 din Legea 18/1991 privind fondul funciar, dispoziții prin care s-a stabilit că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobândite să fie trecute în proprietatea celor ce le aveau în folosință.
Or, dacă unor deținători precari ai terenurilor pe care se aflau construcțiile dobândite în perioada în care erau în vigoare prevederile Legii 58/1974 li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acelor terenuri, cu atât mai mult se cuvine să li se recunoască evidenta calitate de posesori celor care au stăpânit și folosința terenurilor altor persoane fizice o perioadă atât de îndelungată de timp.
Intimata UAT Dr. Tr. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat susținând în apărare că, de vreme ce suprafața de 100 mp pentru care reclamanții au obținut Ordinul Prefectului a fost deținută de aceștia ca detentori precari în perioada 1976 (când au dobândit-o) – 1989 (când s-au abrogat disp. Legii 58 și 59/1974), cu atât mai mult, pentru diferența de 796 mp care face corp comun cu cea atribuită prin ordinul prefectului, posesia nu a fost sub nume de proprietar.
Mai mult, așa cum a reținut corect instanța de fond, reclamanții au început posesia asupra terenului de 100 mp în anul 1976, după apariția Legilor nr.58 și 59/1974, perioadă în care nu putea opera prescripția achizitivă asupra terenurilor decât după abrogarea acestora, în anul 1989, ceea ce conduce la concluzia că termenul de 30 de ani necesari uzucapării nu s-a împlinit.
Simplul fapt că autorul reclamanților a înregistrat imobilul la Direcția Impozite și Taxe și a plătit impozitul aferent, nu îi conferă acestuia un drept de proprietate, ci atestă eventual posesia.
Examinând sentința recurată în raport de criticile aduse cât și din oficiu conform art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că posesia autorului reclamanților asupra imobilului din . 108 actual A. nr.108 a început în anul 1976 când, inițial l-a deținut conform contractului de închiriere nr.2979/10.09.1976 după care, a cumpărat locuința (contract de vânzare cumpărare nr._/10.09.1976) și i s-a atribuit în folosință comună pe durata existenței construcțiilor suprafața de 100 mp proprietatea statului (decizia nr.394/27.11.1976).
La momentul dobândirii terenului în folosință, reclamanții au cunoscut că titlul sub care îl dețin este acela de folosință și nu de proprietate.
Este foarte probabil că, după căderea regimului comunist (1989) autorul reclamanților și ulterior aceștia să-și fi manifestat atitudinea de adevărați proprietari și nu de simpli detentori ai terenului din litigiu însă, față de această posibilitate sunt de observat prevederile art.1847 și urm. C.civ. conform cărora „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Autorul reclamanților și după decesul său - reclamanții - au cunoscut la nivelul anului 1976 când au primit terenul în folosință că acesta este în proprietatea statului și doar în folosința lor.
Datorită faptului că au început a deține nu ca proprietari ci ca simpli detentori, această calitate a continuat în timp astfel că nu s-a făcut dovada unei posesii utile, sub nume de proprietar.
Cum din actele dosarului rezultă că reclamanții au început posesia în anul 1976, față de considerentele și dispozițiile deciziei nr.IV/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă per a contrario, că pentru posesiile începute după . Legilor nr.58 și 59/1974, cum este cazul de față, prescripția achizitivă a fost întreruptă și astfel nu poate opera nici prezumția de neprecaritate.
În raport de aceste considerente, constatând că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală, în temeiul art.312 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți P. M. E., P. M., D. D., P. D. împotriva sentinței civile nr.2104/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă U.A.T. Dr. Tr. S. prin primar, având ca obiect uzucapiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Red.CVP
Dact.CNB
Ex.2/4.11.2013
Cod operator 2626
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 304/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 784/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
