Evacuare. Decizia nr. 340/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 594/332/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 340/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamanta P. Vanju M., împotriva sentinței civile nr.2955/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria V. M., în contradictoriu cu intimata parata Tanasie D., având ca obiect evacuare – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. irina pentru recurenta reclamantă si avocat Marasecu I. pentru intimata parata Tanasie Daneila, lipsa fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat B. I. pentru recurenta reclamantă a depus la dosar împuternicirea avocațiala de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat B. I. pentru recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat M. I. pentru intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Din raportul de expertiză a rezultat că chiria intimata pârâta a plătit chiar și în avana sumele pentru chirie.
A solicitat cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.03.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanta P. orașului V. M., jud, M., a chemat in judecată pe pârâta T. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia din imobilul garsonieră, din blocul de locuințe sociale, situat în orașul V. M., ., ., . și obligarea la plata sumei de 7.108 lei, reprezentând chirie restantă aferentă contractului de închiriere nr. 2010/12.04.2005.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 01.04.2005, i-a închiriat pârâtei, în baza contractului de închiriere nr. 2010/12.04.2005, imobilul garsonieră din blocul de locuințe sociale, stabilindu-se o chirie de 125.000 lei vechi, cu obligația ca această chirie să fie achitată până la data de 25 ale lunii.
Deși din anul 2011, pârâtei i s-a pus în vedere în mod repetat prin adrese scrise să se prezinte pentru clarificarea situației, avertizând-o că va fi reziliat contractul de închiriere, aceasta a refuzat sistematic să se conformeze, fără a avea o justificare legală în acest sens.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile art. 1831 C.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, reclamanta este scutită de plata taxei de timbru și timbrul judiciar.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar: adresele nr. 921 din 23.02.2012 și nr. 4124/09.09.2011, emise de P. orașului V. M., fișa suprafeței locative închiriate, fișa de calcul pentru stabilirea chiriei lunare, proces verbal de predare primire a locuinței din 19.04.2005, contractul de închiriere nr. 2010 din 12.04.2005, fișă de calcul pentru stabilirea chiriei lunare din 12.04.2005, dispoziția primarului din 06.04.2005 și împuternicire avocațială.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată, motivând faptul că a plătit pe o perioadă de cinci ani o chirie de 125.000 lei vechi lunar, folosind diverse modalități de plată: viramente bancare, mandate poștale și plăți directe la casieria reclamantei, dar care nu au fost evidențiate în evidențele contabile.
Pârâta a mai precizat că a efectuat plăți față de reclamantă în sumă de 1.436,8 lei, valoarea totală a chiriei datorate în perioada 01.04._12 fiind de 1.050 lei.
În apărare a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
La termenul din 16.05.2012, instanța a încuviințat pârâtei proba cu expertiză contabilă, având ca obiective verificarea plăților efectuate de pârâtă, conform evidențelor contabile ale Primăriei.
Din raportul de expertiză întocmit de expert rezultă că, chiria datorată de pârâtă în perioada aprilie 2004 - august 2012, în baza contractului de închiriere nr. 2010/12.04.2005, este de 1.112,5 lei, iar penalitățile de întârziere calculate conform contractului sunt de 109,73 lei. Pe de altă parte, plățile efectuate de pârâtă în contul chiriei sunt de 3.295,48 lei, cu mult peste suma datorată. Din chiria plătită, suma de 380,48 lei nu au fost înregistrată în evidențele Primăriei V. M..
La termenul din 03.10.2012, reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, invocând că expertul nu a avut în vedere faptul că pârâta a achitat parțial debitele reprezentând chiria, fără ca această să achite și penalitățile de întârziere, penalități care, prin efectuarea plăților parțiale, au fost reținute, iar debitul a rămas în continuare neplătit. Apoi, în temeiul HG nr. 310/2007, pârâtei i-a fost majorată chiria începând cu luna aprilie 2007 și deși acest fapt i-a fost adus la cunoștință expertului, nu l-a luat în considerație.
Astfel, reclamanta a solicitat ca la calcularea chiriei stabilite prin contract să fie calculate majorările de întârziere până la 1 aprilie 2007, iar de la această dată, să fie calculată chiria majorată separat, conform aplicației deținute de către P. V. M., referitor la încasarea taxelor.
Expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de reclamantă, în sensul că la calcularea chiriei a avut în vedere plățile efectuate de către pârâtă și dovedite cu documentele legale de plată, iar penalitățile le-a calculat conform anexei 1 la raportul de expertiză.
Cât, privește utilizarea programului de colectare a taxelor și impozitelor locale pentru calcularea și evidențierea chiriilor, expertul învederează că este greșit. Natura debitelor din chirii este total diferită de cea a impozitelor și taxelor locale și explică în mare măsură diferențele de abordare. Chiria este o obligație contractuală, în vreme ce impozitele și taxele sunt obligații legale.
Pe de altă parte, în opinia expertului, prin HG nr. 310/2007 nu au fost majorate chiriile, ci s-a actualizat tariful lunar al chiriei, ceea ce înseamnă că asimilarea veniturilor din chirii, cu veniturile din impozite și taxe se dovedește încă odată eronată.
În concluzie, expertul își menține punctul de vedere formulat în raportul de expertiză depus la data de 05.09.2012.
Prin sentința civilă nr. 2955/12.12.2012 Judecătoria V. M. a respins acțiunea civilă având ca obiect „evacuare și pretenții”, privind pe reclamanta P. orașului V. M. și pe pârâta T. D., ca neîntemeiată. A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acestă sentință, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin acțiunea de față, reclamanta P. orașului V. M. solicită ca pârâta T. D., să fie evacuată din imobilul garsonieră din blocul de locuințe sociale situat în oraș V. M., ., ., .,întrucât nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 7108 lei, reprezentând chirie restantă.
Din actele dosarului rezultă că, la data de 12.04.2005, în temeiul contractului de închiriere nr. 2010/2005, reclamanta a închiriat pârâtei o garsonieră din blocul de locuințe sociale, părțile stabilind o chirie de 125.000 lei vechi lunar, cu obligația ca această chirie să fie achitată până la data de 25 ale lunii în curs.
Deși, tariful lunar al chiriei a fost actualizat prin HG nr. 310/_, părțile nu au procedat, de comun acord, la modificarea cuantumului chiriei, prin încheierea în acest sens un act adițional la contract, astfel că pentru pretenția de a se percepe de la pârâtă o chirie majorată reclamanta nu are temei, raportul fiind de natură contractuală. În pofida intervenirii acestui act normativ, nematerializat de părți prin convenție în raportul locativ existent în relația dintre ele, obligația pârâtei a rămas de a plăti chiria la care s-a obligat contractual.
Or, în raport de această obligație, pârâta a datorat pe perioada menționată chiria stabilită prin convenția scrisă a părților, achitându-și la zi obligația contractuală de plată a chiriei, dar și o sumă în plus.
Pe de altă parte, evidența ținută de reclamantă pentru chiria achitată de pârâtă s-a constatat că nu a fost exactă și corectă, multe documente de plată a chiriei nefiind înregistrate în evidența contabilă.
Având în vedere probele administrate, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, în sensul că pârâta ar fi încălcat clauzele contractului de închiriere încheiat, urmând a respinge acțiunea ca neîntemeiată, în privința ambelor capete de cerere, a obligat reclamanta la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs recurenta reclamantă P. V. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului a susținut că instanța nu a dat dovadă de rol activ și a făcut o analiză superficială a probelor, astfel încât a ajuns la o concluzie greșită respingând acțiunea .Totodată în ceea ce privește petitul în evacuare pârâta nu mai deține contract de închiriere, așa încât nu se justifică respingerea acestuia.
S-a mai arătat că pârâta nu și-a achitat la timp chiria de 125 000 ROL, a acumulat restanțe mari, iar expertul desemnat în cauză nu a răspuns la obiecțiunile formulate conform normelor legale .
Verificând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu tribunalul apreciază neîntemeiat recursul.
Astfel, P. orașului V. M. a chemat in judecată pe pârâta T. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia din imobilul garsonieră, din blocul de locuințe sociale, situat în orașul V. M., ., ., . și obligarea la plata sumei de 7.108 lei, reprezentând chirie restantă aferentă contractului de închiriere nr. 2010/12.04.2005.
Potrivit 129 alin.5 ind.1Cpciv. ”Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză ,pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului instanța va dispune ca părțile să completeze probele .De asemenea, judecătorul poate, din oficiu ,să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe ,pe care le poate ordona, chiar dacă părțile se împotrivesc”.
În speță, atât recurenta-reclamată cât și intimata-pârâtă au fost reprezentate la prima instanță de persoane cu pregătire juridică ce au propus probe cu înscrisuri și expertiză contabilă . Din cuprinsul încheierilor aflate la dosar reiese că judecătorul fondului a încuviințat și administrat toate probele solicitate apoi, considerându-se lămurit a trecut la soluționare.
Prin urmare, nu se poate susține că instanța nu și-a exercitat rolul activ, mai ales că în motivele de recurs nici nu s-au indicat ce anume fapte ori împrejurări trebuiau lămurite și prin ce anume mijloace de probă, critica formulată având doar un caracter general.
Pe de altă parte, în conformitate cu art.129 alin.5 ind.2 Cpciv. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Totodată, concluzia la care a ajuns instanța s-a bazat pe probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse și expertiza întocmită, probe ce au confirmat faptul că intimata nu datorează recurentei sume cu titlul de chirie restantă, provenite din contractul de închiriere nr. 2010/12.04.2005, dimpotrivă aceasta a achitat bani în plus recurentei.
Se reține că obiecțiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză au fost înaintate expertului, acesta a formulat răspunsuri argumentate la solicitările instanței, iar faptul că recurenta este nemulțumită de concluziile exprimate, în condițiile în care nu a solicitat nici efectuarea unei contraexpertize, nu este de natură a pune la îndoială calitatea lucrării de specialitate.
Nici critica referitoare la greșita respingere a petitului în evacuare nu este justificată.
Chiar dacă contractul de închiriere nr. 2010/12.04.2005 a fost întocmit pe un termen de 5 ani, de la 12.04.2015 la 12.04.2010, recurenta reclamantă a perceput sume de bani în temeiul aceluiași contract în continuare, inclusiv în luna martie 2012, astfel încât a operat tacita relocațiune iar intimata nu poate fi evacuată doar pe acest motiv.
Față de considerentele expuse, sentința este legală și temeinică ,urmând ca în baza art. 312 alin. 1 Cpciv. recursul să fie respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge recursul ca nefondat, formulat de recurenta reclamanta P. Vanju M., împotriva sentinței civile nr.2955/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria V. M., în contradictoriu cu intimata parata Tanasie D., având ca obiect evacuare – pretenții
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013.
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
Red. PM/Tehnored.IL
Ex. 2/4 pag.-8.04.2013
Jud fond D. P.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 341/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 662/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
