Fond funciar. Decizia nr. 1025/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1025/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 17954/225/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1025/R
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-intimată Instituția P. M. și recurentul-intimat N. D. împotriva sentinței civile nr. 5160/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimații petenți B. D. și P. E., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. sub nr._ la data de 06.12.2010, petentele B. D. și P. E. a chemat în judecată pe intimații Instituția P. – județul M. și N. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Ordinului P. nr.231/F din 11.07.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petentele au susținut că li s-a reconstituit dreptul de proprietate în intravilanul localității Budănești, . m.p. ./1, iar la circa 4 ani după emiterea titlului de proprietate a fost emis ordinul a cărui nulitate se solicită în beneficiul intimatului N. D. care nu a avut teren pe amplasamentul în cauză.
În dovedirea cererii, petentele au depus la dosar următoarele înscrisuri: arbore genealogic, titlul de proprietate nr._ din 28.10.1993, filă din registrul agricol al autoarei petentelor, contract de vânzare cumpărare, certificat de deces al autoarei, schița terenului, acte de filiație proprii.
Instituția P. – județul M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că ordinul prefectului a fost emis cu respectarea prevederilor art.36 din Legea nr.18/1991.
Intimatul N. D. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea plângerii, susținând că a posedat terenul respectiv din anul 1980, timp de peste 30 de ani.
La termenul din 11.02.2011 s-a solicitat de către părți proba cu înscrisuri și martori, probe încuviințate de instanță.
Instanța în baza rolului activ a solicitat Comisiei locale de fond funciar Ilovăț și Instituției P. – județul M. să înainteze actele ce au stat la baza emiterii ordinului prefectului.
Documentele solicitate au fost depuse de către Primăria comunei Ilovăț la data de 25.02.2011.
Martorul B. D. a susținut că este vânzătorul terenului către N. D. și a vândut în anul 1980 casa și terenul aferent în suprafață de 600 m.p. și că în contractul de vânzare s-a trecut 250 m.p. deoarece nu se putea trece mai mult, iar terenul aferent avea vecin la sud pe I. M., dar s-a trecut din eroare Iaconescu C..
Martorul I. C. a susținut că vecinii terenului ce a aparținut lui B. D. erau două drumuri și terenul numitei I. M. care a rămas viran, iar după anul 1991 N. D. s-a extins și a ocupat și terenul numitei I. M.. A mai susținut că în prezent N. D. folosește și terenul ce a aparținut numitei I. M..
Martorul L. C. a susținut că terenul cumpărat de N. D. se învecina pe două laturi cu drumul, iar pe a treia latură cu I. C. și R. I.. A precizat că N. D. a dobândit terenul de la B. D., iar situația terenului este neschimbată din anul 1980 și până în prezent.
Martorul C. G. a declarat că N. D. a cumpărat în anul 1980 terenul de la B. D. ce se învecinează cu două drumuri, iar spre vest cu I. M. și R. E.. A susținut că terenul numitei I. M. era mai mare decât terenul lui B. D..
La termenul din 04.03.2011 s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice, fiind desemnat expert I. M..
Expertiza efectuată în cauză a identificat terenul înscris în contractul de vânzare cumpărare nr.440 din 15.02.1980, stabilind că acesta se află în . înscris în Ordinul P. nr.231/F/2007 se află în . și 2619, stabilind totodată că terenul în litigiu este în suprafață de 774,4 m.p., că acesta a aparținut autoarei I. D M., se regăsește înscris în Ordinul P. nr.231/F/2007, dar nu se regăsește în titlul de proprietate nr._ din 28.10.1993, sugerând că se impune anularea titlului de proprietate și emiterea unui nou titlu. Expertul a precizat că suprafața de teren înscrisă în contractul de vânzare cumpărare nr.440 din 15.02.1980 este de 690,6 m.p.
Prin sentința civilă nr.5160/02.07.2012, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte plângerea formulată, a constatat lovit de nulitate OP nr.231/P/2007, parțial, pentru suprafața de 774,4 mp identificată de expertul I. M. în expertiza efectuată prin punctele 1,2,3,61,6,7,71,8,1 și a obligat intimatele la 1101,80 lei cheltuieli de judecată către petente.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În raport de constatările expertului, petentele au promovat o acțiune separată având ca obiect rectificarea titlului de proprietate, ce a fost respinsă prin decizia nr.489/R din 19.04.2012 a Tribunalului M., cu motivarea că instanța nu a fost investită cu o cerere în constatarea nulității absolute parțiale a ordinului prefectului, iar acțiunea în rectificare a titlului pentru o suprafață inclusă în ordinul prefectului nu poate fi primită.
A reținut că a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității ordinului prefectului cu motivarea că parte din terenul inclus în acest ordin a aparținut autoarei petentelor, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr._ din 28.10.1993.
Cât privește întinderea dreptului de proprietate ce a aparținut vânzătorului N. D. și pentru care acesta era îndreptățit să ceară constituirea dreptului prin ordin al prefectului este, potrivit declarației vânzătorului, de 600 m.p. teren aferent construcțiilor, teren care în realitate măsoară, potrivit constatărilor expertului 690,6 m.p.
Din proba testimonială administrată în cauză s-a mai reținut că terenul ce a aparținut autoarei petentelor, rămânând liber, a fost ocupat de intimatul N. D. care l-a stăpânit fără drept ca teren aferent construcțiilor.
Cu ocazia efectuării expertizei tehnice în cauză s-a stabilit că determinările cadastrale, atât cele înscrise în titlul de proprietate al petentelor, cât și în ordinul prefectului, sunt eronate în sensul că terenul ce a aparținut vânzătorului intimatului N. D. se află în . și cel ce a aparținut autoarei petentelor în ., iar în ordinul prefectului sunt cuprinse ambele terenuri.
Deși s-a reținut că terenul pentru care se solicită constatarea nulității ordinului prefectului nu este înscris în titlul de proprietate al petentelor, fiind înscris un teren cu determinări cadastrale ce nu se regăsesc în planul parcelar, instanța a apreciat că prin reconstituirea dreptului de proprietate s-a creat situația în care petentelor li s-a reconstituit în principiu dreptul de proprietate de pe urma autoarei lor, că reconstituirea pentru terenurile din intravilan trebuia făcută obligatoriu pe vechiul amplasament, astfel că și în situația în care se află acestea, posedând un titlu imperfect, justifică interes și drept în promovarea acțiunii.
Față de cele reținute anterior și de modul de redactare al cererii introductive, s-a apreciat acțiunea întemeiată în parte, constatându-se lovit de nulitate ordinul prefectului pentru suprafața de 774,4 m.p., teren ce nu a aparținut vreodată vânzătorului intimatului N. D., ci dimpotrivă autoarei petentelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimatul N. D. și intimată Instituția P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu trimitere la disp. art.304 pct.6,7,8,9 c.pr.civ.
În motivarea căii de atac exercitată, recurentul N. D. a susținut că soluția pronunțată în cauză se bazează pe o cercetare judecătorească superficială, dar și pe o interpretare eronată a probelor administrate în cauză.
Criticile recurentului vizează faptul că hotărârea atacată a fost dată în condițiile în care reclamantele intimate nu dețin titlu de proprietate care să indice în vreun fel amplasamentul terenului pe care îl solicită, situație în care instanța nu putea constata încălcarea art.36 din Legea 18/1991 la emiterea ordinului său de proprietate.
În susținerea aceleiași idei, recurentul a arătat că, instanța de fond în verificarea legalității ordinului prefectului nu s-a raportat la încălcările de ordin legal cu ocazie emiterii acestuia și nu a cercetat modul de dobândire al terenului înscris în ordin (cumpărare sau uzucapiune).
La termenul din data de 3.10.2013, când părțile au pus concluzii asupra recursurilor formulate, recurentul intimat prin apărător a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prescripției achizitive.
Intimata recurentă Instituția P. în motivarea căii de atac exercitată, a arătat că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât Ordinul P. nr.21/F/2007 a fost emis în baza referatului nr.1169/18.06.2007 întocmit de Primăria comunei Ilovăț potrivit art.36 al.6 din Legea 18/1991, situație în care este exclusă reaua credință în emiterea titlului, culpa fiind eventual a Primăriei Comunei Ilovăț care ar fi trebuit să fie introdusă în cauză din oficiu.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și prin aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză și a disp. art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată recursurile nefondate.
În conformitate cu disp. art.137 c.pr.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate de recurentul intimat prin apărător.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost motivată de apărătorul recurentului pe împrejurarea că în cauză este vorba de o nulitate relativă a ordinului prefectului fiind aplicabile disp. art.3 din Decretul 167/1958.
Tribunalul constată că excepția invocată nu este fondată urmând a fi respinsă pentru motivele ce succed.
Obiectul litigiului dedus judecății constă în cererea privind nulitatea absolută a Ordinului P. nr.231/F/11.07.2007 cu motivarea că în acest act de proprietate a fost introdusă o suprafață de teren pentru care persoana în beneficiul căreia a fost emis nu era îndreptățită.
Cererea de chemare în judecată a fost motivată în drept pe disp. art.III lit.a subpunctele III și IV din Legea 169/1997, probatoriul a fost administrat și interpretat în sensul acestor dispoziții, iar soluția pronunțată în cauză corespunde condițiilor stabilite de legiuitor privind cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. III lit. a și II din Legea 169/1997.
Pe de altă parte, litigiul pendinte vizând determinarea unui drept real de proprietate, dreptul material la acțiune în raport de disp. art.22 din Decretul nr.167/1958 nu este supus termenului general de prescripție.
Cea de a doua excepție invocată de recurent respectiv prescripția achizitivă a fost susținută de împrejurarea că terenul a fost cumpărat la data de 15.02.1980 astfel că recurentul a exercitat asupra acestuia o posesie de peste 30 de ani.
Terenul aflat în litigiu s-a aflat într-o zonă fostă cooperativizată, iar reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate se face în baza legilor speciale, reparatorii, emise asupra fondului funciar, în acest sens fiind disp. art.8 din Legea 18/1991 republicată și modificată.
În aceste zone în care terenurile s-au aflat în forma de proprietate a cooperativelor de producție, persoanele fizice nu pot invoca prescripția achizitivă asupra terenurilor interzise de legile în vigoare până în anul de referință 1991.
Dreptul privat de proprietate recunoscut de lege până la . Legii 18/1991 al persoanelor deținătoare de terenuri în zone cooperativizate a fost de 250 mp.
Aceasta este și explicația trecerii în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea 58/1974 a terenului în suprafață de 250 mp la momentul la care recurentul intimat a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.440/13.02.1980 construcțiile de la numitul B. D..
Față de cele arătate, tribunalul va respinge excepțiile invocate, urmând a cerceta criticile formulate asupra fondului cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, se constată că instanța de fond a evaluat împrejurarea că t.p. nr._/28.10.1993 emis în favoarea autoarei intimatelor reclamante I. M. a avut în vedere suprafața de teren cu care aceasta a figurat în registrul agricol în intravilanul satului Budănești, . de 2100 mp precum și condițiile în care a fost emis Ordinul P. nr.21/F/11.07.2007 în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.440/13.02.1980.
Astfel, din probele administrate, respectiv: registru agricol, declarații de martori, documentația care a stat la eliberarea t.p. nr._/20.08.1993 rezultă în afara oricărui dubiu că autoarea intimatelor reclamante I. M. a deținut cu titlu de proprietate în intravilanul satului Budănești, suprafața de 2100 mp, teren ce se învecina pe latura de sud cu autorul de la care recurentul a cumpărat construcțiile prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.440/13.02.1980.
Construcțiile cumpărate de recurent potrivit declarației dată de vânzătorul acestora B. D. în anul 1980 când s-a încheiat tranzacția se aflau amplasate pe un teren în suprafață de 600 mp.
În atare situație, în aplicarea disp. art.36 din Legea 18/1991, recurentul nu putea dobândi prin ordin al prefectului o suprafață de teren care să depășească suprafața aferentă construcțiilor cumpărate prin ocuparea unui teren intravilan învecinat ai cărui titulari ai dreptului de proprietate sunt alte persoane în speță – intimatele reclamante.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert I. M. rezultă că suprafața de 774,4 mp înscrisă în OP nr.231/F/2007 a constituit proprietatea autoarelor intimatelor reclamante I. M..
Atât reclamantele în calitate de moștenitoare ale defunctei I. M., cât și recurentul în calitate de proprietar al construcțiilor cumpărate prin contract de vânzare cumpărare sunt beneficiari în temeiuri diferite ale legilor reparatorii de fond funciar.
Întrucât terenul litigios se află în intravilanul satului Budănești, reconstituirea dreptului de proprietate al autoarei reclamantelor s-a făcut în anul 1993 în mod legal pe vechiul amplasament chiar dacă tarlaua și . greșit în titlul emis.
Cum, din probele administrate în cauză, rezultă că în OP nr.231/2007 emis în favoarea recurentului pârât a fost introdusă suprafața de 774,4 mp din terenul proprietatea autoarei intimatelor reclamante situat în intravilan și constituind vechiul amplasament al acesteia, în mod corespunzător urmează a se constata nulitatea absolută a acestui ordin pentru această suprafață în aplicarea disp. art. III lit. a ii din Legea 169/1997 în conformitate cu care sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de aceștia în termen legal în baza Legii 18/1991 pentru terenurile intravilane.
Întrucât soluția pronunțată de instanța de fond se circumscrie unei aplicări corecte a legii la starea de fapt constatată, tribunalul va respinge recursul formulat de recurentul N. D. ca nefondat.
Analizând recursul declarat de Instituția P., tribunalul constată că este nefondat având în vedere culpa acestei instituții în eliberarea OP nr.231/F/2007 cât și culpa procesuală.
Prin întâmpinarea formulată la instanța de fond, recurenta a solicitat respingerea acțiunii formulată de intimatele reclamante B. D. și P. E. cu motivarea că OP nr.231/F/2007 a cărei nulitate absolută parțială a fost solicitată a fi constatată de instanță, a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.36 din Legea 18/1991.
În motivarea căii de atac exercitată, aceiași recurentă pretinde că nu are nici o culpă în emiterea OP nr.231/F/2007 deoarece acesta a fost emis în baza referatului nr.1169/18.06.2007 al Primăriei Comunei Ilovăț care ar fi trebuit să fie chemată în judecată.
În conformitate cu dispozițiile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată aprobată prin HG nr.890/2005, art.6 lit.c, h, k dar și art.2 al.5 din același act normativ, comisiile comunale, orășenești sau municipale funcționează sub îndrumarea și controlul comisiei județene care verifică legalitatea propunerilor comisiilor locale.
Cu alte cuvinte, având în vedere ierarhia stabilită de lege în ceea ce privește aplicarea legilor funciare, împrejurarea că propunerea pentru emiterea ordinului prefectului a fost făcută de primărie nu exonerează de răspundere Instituția P. care era obligată să verifice legalitatea propunerii sub toate aspectele – persoană îndreptățită, întindere teren și amplasament.
Pe de altă parte, în aplicarea disp. art.274 c.pr.civ., la baza acordării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părți care a pierdut procesul.
În aceste condiții, Tribunalul în temeiul art.312 al.1 c.pr.civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și prescripția achizitivă.
Respinge recursurile formulate de recurenta-intimată Instituția P. M. și recurentul-intimat N. D. împotriva sentinței civile nr. 5160/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimații petenți B. D. și P. E., având ca obiect fond funciar .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Red.MCM
Dact.CNB
Ex.2/18.10.2013
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 662/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 87/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
