Obligaţie de a face. Sentința nr. 656/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 656/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 895/274/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 19/A
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător M. V.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de pârâtul S. M., împotriva sentinței civile nr. 656 din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Orșova, intimată fiind reclamanta F. SA, având ca obiect obligație de a face, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:apelantul-pârât, lipsă intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: apelantul pârât precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul-pârât solicită admiterea apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresata Judecătoriei Orșova si înregistrata sub nr._ la data de 03.07.2012, reclamanta S.C. „F.” S.A. Orșova a chemat în judecată pârâtul S. M., pentru ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligat la plata sumei de 1426,35 lei reprezentând contravaloarea serviciului de apă, canalizare și salubritate și să le permită accesul in domiciliu sau/pe proprietatea sa, Orșova, ., județul M., în vederea efectuării operațiunilor de debranșare a alimentării cu apă până la achitarea integrală a debitului restant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul nr. 608/01.09.2006 având ca obiect furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare și nr. 2831/29.04.2006 având ca obiect prestări servicii publice de salubrizare pentru utilizatorii casnici.
În baza acestor contracte au fost prestate serviciile la care s-a obligat reclamanta.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 51 din Legea nr. 51/2006, art. 1270 și art. 1516 C.civ, art. 1165 C.civ, art. 112 și art. 274 C.pr.civ
În probațiune a propus administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cererea a fost legal timbrată cu 132 lei taxa timbru și 3 lei timbru judiciar.
Au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii, confirmarea de primire a invitației la conciliere, fișa clientului, facturi fiscale, contractul de prestări servicii publice de salubrizare pentru utilizatorii casnici nr. 2831/29.04.2006, contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare cu nr. 608/01.09.2006, anexă la contract.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare în termen legal dar s-a prezentat în instanță și a recunoscut suma datorată.
Prin sentința sentinței civile nr. 656 din 26.09.2012 Judecătoria Orșova, a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1426,35 lei reprezentând contravaloare servicii apă, canalizare și salubritate prestate neachitate și penalități de întârziere aferente și să permită accesul pe proprietatea sa din mun. Orșova, ., jud. M., în vederea efectuării operațiunii de debranșare a alimentării cu apă, până la achitarea debitului restant.
A obligat pârâtul la plata sumei de 132 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta S.C. F. S.A. Orșova și pârâtul S. M. a fost încheiat contractul 608/01.09.2006 având ca obiect utilizarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare și contractul nr. 2831/29.04.2006 având ca obiect utilizarea serviciului public de salubrizare.
Ca urmare a serviciilor prestate, reclamanta a emis facturi fiscale (filele 9-17 dosar) ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate.
Potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea litigiilor comerciale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata serviciilor furnizate/ prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată a căror competență materială se află domiciliul /sediul utilizatorului.
Conform art.6 pct. 5 in contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr. 608/01.09.2006 „Operatorul are dreptul sa întrerupă furnizarea apei sau preluarea apelor uzate in rețeaua publica de canalizare, daca utilizatorul nu achita factura in termen de 60 de zile de la emitere”.
Potrivit art.9 pct.4 din același contract „Utilizatorul are obligația ca în cazul în care branșamentul se află pe proprietatea sa, să asigure accesul operatorului la contor pentru efectuarea citirilor, verificărilor precum si operațiile de întreținere si de intervenții.”
Potrivit art.1073 C.civil “Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației si în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.
Potrivit art.969 C.civil, care consacră principiul “pacta sunt servanda”-“Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, principiu ce se întemeiază în primul rând pe un interes general constând în a asigura stabilitatea raporturilor juridice născute din actele juridice civile, menite sa confere siguranța circuitului civil.
Principiul se întemeiază si pe imperativul de ordin moral al “cuvântului dat” si se circumscrie ideii de obligativitate a contractului legal încheiat, de la care părțile nu se pot sustrage, astfel încât titularul dreptului fiind îndreptățit la a-i cere celeilalte parți satisfacerea acestui drept.
Cu privire la pretențiile solicitate, instanța a reținut că factura face dovadă în legătură cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei numai dacă este acceptată expres sau tacit. Acceptarea facturii este expresă când destinatarul semnează cu mențiunea „acceptat” sau când acesta o confirmă printr-o altă modalitate. Acceptarea este tacită dacă rezultă din manifestări de voință neîndoielnice care atestă voința de a accepta factura.
În principiu, simpla tăcere a destinatarului nu valorează acceptare tacită, însă părțile pot conveni ca, dacă într-un anumit termen de la primirea facturii, destinatarul nu face nici o obiecție, să se considere că acesta a acceptat tacit. Totuși, convenția trebuie să fie expresă și neechivocă.
În speță, instanța a constatat că art. 17 din contractul nr. 608/01.09.2006 (fila 20), ambele contracte încheiate între părți și însușite prin semnătură de acestea, prevăd că refuzul total sau parțial al utilizatorului (pârâtei) de a plăti o factură emisă de operator (reclamanta) va fi comunicat acesteia în scris, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii facturii. Aceste dispoziții se interpretează în sensul că, în lipsa comunicării refuzului de a plăti o factură în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia, factura se consideră acceptată, fiind vorba, deci, despre o acceptare tacită.
Or, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că facturile depuse la dosar de către reclamantă nu au fost contestate. Aceste facturi (filele 9-17) totalizează suma de 1426,35 lei și reprezintă contravaloarea serviciilor prestate, inclusiv penalitățile de întârziere aferente, calculate potrivit prevederilor contractuale. Totodată, din fișa de calcul a clientului (fila 7-8) a rezultat că la data de 30.06.2012 pârâtul are un debit restant de 1426,35 lei.
Instanța a observat că, deși pârâtul a fost invitat de către reclamantă la conciliere directă prealabilă (fila 5), astfel cum impun dispozițiile art. 7201 C.p.c., acesta nu a dat curs invitației, fapt atestat prin procesul-verbal încheiat la data de 29.12.2011 de către reclamantă (fila 4).
Având în vedere considerentele de mai sus, precum și aspectul că pârâtul nu a înțeles să plătească contravaloarea facturilor fiscale în cuantum de 1426,35lei, s-a apreciat acțiunea întemeiată, urmând să fie admisă cererea formulată de reclamantă și să oblige pe pârât să plătească datoria de 1426,35 lei și sa permită reclamantei accesul pe proprietatea sa situata in municipiul Orșova ., județul M., în vederea efectuării operațiunii de debranșare a alimentarii cu apă până la achitarea integrala a debitului.
În raport de soluția adoptată, constatând culpa procesuala a pârâtului si raportat la prev.art.274 C. proc. civilă, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata către reclamanta, constând în taxa timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs (recalificat în apel la data de 21.01.2013) pârâtul S. M. solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței ca fiind nelegală și netemeinică pentru că în mod eronat instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 1426,35 lei către reclamantă pentru că această sumă nu reprezintă consumul real de apă.
A precizat că nu are presiune la apă de un an și jumătate, aceste aspecte au fost sesizate reclamantei de mai multe ori, la fața locului s-au prezentat reprezentanți reclamantei și au întocmit proces - verbal în care este menționată doar prezența acestor operatori, nu s-a luat nici o măsură, ci doar i s-a mărit valoarea facturilor. A susținut că suma la care a fost obligat nu reprezintă consumul real întrucât nu are presiune la apă, astfel că în mod eronat unitatea îl obligă la plata acestei sume care este dublă față de consumul real. Consideră recurentul că nu poate fi obligat la această sumă întrucât în realitate nu a dat drumul la presiune și nu se respectă contractul în ceea ce privește obligația unității de a da presiune în parametrii normali.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare învederând instanței că a încheiat cu pârâtul contractul nr. 608/01.09.2006 având ca obiect utilizare servicii publice de alimentare cu apă și canalizare, precum și contractul nr. 2831/29.04.2006 având ca obiect utilizarea serviciului public de salubritate, în baza acestor contracte au fost emise facturi lunare care nu au fost achitate în cursul lunii următoare, astfel că în perioada decembrie 2010- mai 2012 s-a acumulat un debit restant de 1426,35 lei.
A arătat că, în luna februarie 2011 pârâtul personal a declarat, după citirea apometrului indexul de 244 mc apă, de la acea dată acesta nu a permis citirea apometrului și nici nu a declarat din propria inițiativă indexul, ceea ce a făcut imposibilă facturarea consumului de apă, (consumul de apă facturat fiind zero), sumele din facturi reprezentând doar penalități.
În data de 12.02._ conform procesului verbal anexat la dosar a fost debranșat de la rețeaua publică de apă, imobilul pârâtului, iar în data de 27.10.2011, deși figura în evidențele firmei ca fiind debranșat, în urma unui control efectuat la domiciliul său s-a constatat o diferență de 101 mc. apă, indexul nou citit fiind 346 mc., față de indexul vechi citit și facturat înainte de operațiunea de debranșare de 244mc., dovadă în acest sens fiind procesul verbal nr. 494/27.10.2011.
A precizat că din totalul de 1426,35 lei, doar 414,85 lei reprezintă debit restant apă, restul diferenței reprezentând debit restant la servicii de salubritate la care se adaugă și penalități, iar consumul de apă înregistrat de apometru arată că pârâtul a beneficiat de serviciile datorate, respectiv consum apă, atât în mod legal cât și ilegal.
Apelul nu este fondat.
Reclamanta S.C. „F.” S.A. Orșova a solicitat obligarea pârâtului S. M. la plata sumei de 1426,35 lei reprezentând contravaloarea serviciului de apă, canalizare și salubritate și să le permită accesul in domiciliu sau/pe proprietatea sa, Orșova, ., județul M., în vederea efectuării operațiunilor de debranșare a alimentării cu apă până la achitarea integrală a debitului restant, cu cheltuieli de judecată.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, între reclamanta S.C. F. S.A. Orșova și pârâtul S. M. a fost încheiat contractul 608/01.09.2006 având ca obiect utilizarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare și contractul nr. 2831/29.04.2006 având ca obiect utilizarea serviciului public de salubrizare, contracte în baza cărora au fost emise facturile fiscale de la filele 9-17 din dosar ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate.
Criticile apelantului pârât aduse sentinței instanței de fond au vizat în special serviciile de alimentare cu apă și canalizare, acesta susținând că nu poate fi obligat la plata serviciilor respective întrucât nu a avut presiune, astfel că în mod eronat unitatea îl obligă la plata acestei sume care este dublă față de consumul real.
Potrivit art.8 din contractul nr.608/01.09.2006 de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare utilizatorul are dreptul de a contesta facturile când constată diferențe între consumul facturat și cel realizat. Neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data emiterii atrage penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.
În continuare, art. 17 din același contract prevede că refuzul total sau parțial al utilizatorului (pârâtei) de a plăti o factură emisă de operator (reclamanta) va fi comunicat acesteia în scris, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii facturii. Dispoziții similare au fost stabilite și prin contractul de prestări sericii publice de salubrizare pentru utilizatori casnici și asociații de proprietari/locatari nr.283 din 29.04.2006, penalitățile de întârziere fiind stabilite la suma de 0,1% pe zi întârziere.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că, în lipsa comunicării refuzului de a plăti o factură în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia, factura se consideră acceptată, fiind vorba, deci, despre o acceptare tacită. Apelantul pârât nu a depus însă nici o dovadă în sensul că ar fi contestat vreuna dintre aceste facturi, care totalizează suma de 1426,35 lei, inclusiv penalități de întârziere calculate conform clauzelor contractuale stabilite de comun acord, sumă care este evidențiată și în fișa clientului de la fila 7 din dosarul de fond.
Pe de altă parte, nu se poate reține că lipsa de presiune a apei a influențat în mod automat consumul de apă, în lipsa unor dovezi certe, consum care se stabilește conform art. 10 din contract, pe baza înregistrărilor aparatelor de măsură pentru consumatorii care posedă astfel de aparte iar pentru ceilalți în sistem paușal.
Față de considerentele de mai sus, Tribunalul, apreciază apelul ca nefondat, astfel că în baza art.296 cod procedură civilă, va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de pârâtul S. M., împotriva sentinței civile nr. 656 din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Orșova, intimată fiind reclamanta F. SA, cu sediul în Orșova, . nr. 22, ., reprezentată de P. C., domiciliat în mun. Orșova, ., jud. M., având ca obiect obligație de a face.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2013
Președinte, L. B. | Judecător, M. V. | |
Grefier, D. D. |
Red MV/MB
EX.4/20 Februarie 2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 15-04-2013, Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 33/2013.... → |
|---|
