Obligaţie de a face. Sentința nr. 134/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 134/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 2410/313/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 46/A
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă R. M. împotriva sentinței civile nr.134/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr.2410 /313 / 2012, intimată reclamantă fiind Orașul S. prin primar B. Sâmion, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta pârâtă asistată de avocat R. B. și consilier juridic B. M. pentru intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat R. B. pentru apelanta pârâtă depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța de plată a onorariului de avocat, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1038/3.11.2005 și cerere pentru emiterea certificatului de urbanism, copie de pe acestea fiind înmânată și reprezentantului pârâtei care nu solicită termen pentru studierea acestora.
Având în vedere că în cuprinsul cererii de apel s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, instanța încuviințează cererea privind proba cu înscrisurile depuse la dosar, după care, nemaifiind alte cereri, constatându-se lămurită, în temeiul art.150 c.pr.civ., a declarat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat R. B. pentru apelanta pârâtă a pus concluzii de admitere a apelului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, având în vedere nelegala citare a apelantei pe tot parcursul derulării procesului la instanța de fond, fiind citată pe . în condițiile în care locuiește pe ., astfel că procedura s-a efectuat cu încălcarea disp. art.85 și 90 c.pr.civ., fapt ce atrage nulitatea actelor de procedură.
În a II-a teză pune concluzii de admitere a apelului, modificarea sentinței apelante în sensul acordării unui nou termen pentru realizarea autorizației de construcție, apelanta a făcut demersuri pentru obținerea acesteia, la data de 16.04.2013 a formulat cerere luând legătura și cu un proiectant pentru a face un nou proiect întrucât primul proiectant nu a finalizat lucrarea.
Conform art.32 lit.a din Legea 50/1990, instanța poate acorda un termen pentru obținerea autorizației de construcție. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic B. M. pentru intimata reclamantă pune concluzii de respingere a apelului și menținerea măsurilor dispuse de instanța de fond.
S-au invocat nelegala citare la nr.14 dar din procesul verbal de constatare a contravenției nr.6196/13.06.2006 din care rezultă că din actul de identitate prezentat – apelanta locuiește în ., față de aceasta apelul formulat este nefondat.
Cu privire la fondul cauzei, apreciază că nu se poate face aplicarea disp. art.32 din Legea 50, întrucât termenul se poate acorda de la data aplicării contravenției, însă de la acea dată s-a scurs foarte mult timp, aproximativ 6 ani.
Toate demersurile trebuiau făcute până în prezent, instanța de fond a făcut o constatare a derulării și a constatat culpa apelantei în neobținerea autorizației de construcție. Apelanta a tergiversat și nu a obținut nici documentația necesară pentru emiterea autorizației de construcție, fiind în culpă.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 25.10.2012, sub nr._, reclamantul Oraș S., prin primar B. Sâmion, a solicitat obligarea pârâtei R. M. de a desființa construcția edificată în S., ., județul M., fără autorizație de construcție.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta R. M. a edificat o construcție, fără a deține autorizație de construcție, încălcând astfel prevederile Lg 50/1991. Pentru nerespectarea acestor dispoziții, Primăria S. a întocmit numitei R. M. procesul verbal de constatare a contravenției nr. 6196/13.06.2006, aplicându-i o amendă de 1000 lei. R. M. a contestat p.v.c. Prin sentința civila nr. 465/30.03.2007 pronunțata de Judecătoria S., plângerea petentei a fost respinsa. Ca măsură complementară, Primăria S. a stabilit și un termen de intrare în legalitate prin obținerea autorizației în construcții, respectiv data de 01.09.2006, termen care nici până în prezent nu a fost respectat de pârâtă. De la această dată și până în prezent pârâta nu a făcut demersurile în vederea obținerii autorizației de construcție.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 3, art. 29 din 32 din Lg. 50/91.
În dovedire, la dosarul cauzei au fost depus următoarele înscrisuri în copie: s.civila nr 465/30.03.2007 a Judecătoriei S., procesul verbal de constatare a contravenției nr. 6196/13.06.2006.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În cauză, pârâta nu a formulat întâmpinare și, deși legal citată cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, a lipsit nejustificat.
În solutionarea cauzei, instanța a încuviințat proba testimonială, fiind audiat martorul T. M. și proba cu expertiză tehnică în specialitatea constructii.
Prin sentința civilă nr.134/13.12.2013, Judecătoria S. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Oraș S., prin primar B. Sâmion, în contradictoriu cu pârâta R. M., pentru obligația de a face; a obligat pârâta să desființeze construcția realizată nelegal pe ., identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. L. Doinața, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, iar în cazul nerespectării termenului, obligația se va aduce la îndeplinire prin grija Primarului S., cu sprijinul organelor de poliție, pe cheltuiala pârâtei și a obligat pârâta la 619,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 6196/13.06.2006 încheiat de Primăria orașului S., a fost sancționată pârâta R. M. cu amendă contravențională de 1000 lei, s-a dispus sistarea lucrărilor la stadiul fizic constatat și . obținerea autorizației de construcție. În fapt, s-a reținut că pârâta a început construcția fără autorizație a unei locuințe proprietate personală pe terenul sit. în S., ., stadiu fizic-zidărie la centură.
În termen legal, pârâta a formulat plângere împotriva procesului verbal, respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 465/30.03.2007.
Din constatările serviciului Urbanism din cadrul Primăriei S. coroborate cu raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. L. Doinița, rezultă că pârâta nu s-a conformat măsurilor dispuse prin p.v.c, continuând și finalizând construcția –casă de locuit compusă din parter și etaj, finisată.
Deși printr-o cerere depusă la dosar la data de 23.01.2013, pârâta a susținut că este în curs de întocmire a documentației pentru obținerea autorizației de construcție, la data de 26.01.2013, când s-a efectuat constatarea de către expert, pârâta nu înregistrase documentația la Primăria S. - Serviciul Urbanism.
În drept, potrivit art. 28 al. 3 din legea 50/1991, autoritatea administrației publice competente dispune măsura desființării construcțiilor în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Conform art. 32, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1). În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Art. 32 din legea 50/1991 se referă la persoanele sancționate contravențional care au oprit executarea lucrărilor. Aplicând principiul a fortiori, cu atât mai mult este admisibilă cererea pentru desființarea construcțiilor, în cazul în care contravenientul nu a sistat lucrările.
Cererea reclamantei, formulată prin concluziile pe fond, în sensul acordării unui nou termen de 6 luni în care pârâta să obțină autorizație de construcție, este neîntemeiată. Pârâtei i s-a acordat prin procesul verbal de contravenție un termen pentru . obținerea autorizației de construcție, respectiv 01.09.2006, pe care nu l-a respectat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 32 al. 2,3 din legea 50/1991, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să desființeze construcția realizată nelegal pe ., identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. L. Doinața, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, iar în cazul nerespectării termenului, obligația se va aduce la îndeplinire prin grija Primarului S., cu sprijinul organelor de poliție, pe cheltuiala pârâtei.
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria S., în termen legal, a declarat apel pârâta R. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
La 06.06.2006 a formulat cerere pentru emiterea certificatului de urbanism înregistrată sub nr6886/06.06.2006 în scopul construirii locuinței din ., cerere în urma căreia i s-a eliberat certificatul de urbanism la data de 16.06.2007, iar după eliberarea certificatului a demarat lucrările de construcție.
Deși certificatul de urbanism avea valabilitate 12 luni, respectiv până la data de 16.06.2007, la data de 13.06.2006 Primăria S. i-a întocmit procesul verbal de contravenție nr.6196 prin care s-a dispus sistarea lucrărilor.
A contactat un proiectant pentru a întocmi proiectul de construcție și pentru a intra în legalitate însă, deși i-a achitat întregul onorariu, acesta nu a finalizat lucrarea .
În prezent a făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construcție, sens în care, în conformitate cu disp. art.32 lit.a din Legea 50/1990, solicită acordarea unui termen de 6 luni pentru obținerea acesteia.
De asemenea, având în vedere încălcarea normelor de procedură privind legala sa citare a solicitat admiterea apelului și constatarea nulității absolute a tuturor actelor de procedură îndeplinite la instanța de fond întrucât deși prin acțiunea introductivă s-a solicitat citarea sa în ., citarea s-a făcut în ., adresă la care nu a locuit niciodată, astfel că procesul s-a desfășurat cu încălcarea dreptului său la apărare.
Pentru toate aceste motive, a solicitat, în principal, admiterea apelului, trimiterea cauzei pentru rejudecare, având în vedere nelegala sa citare, iar în subsidiar, având în vedere că nu a executat cu rea credință lucrările de construcție, solicită modificarea sentinței apelate în sensul acordării unui termen în vederea obținerii autorizației de construcție.
La 3.04.2013, intimata reclamantă Primăria S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică întrucât pe numele apelantei s-a întocmit proces verbal de contravenție pentru construirea fără forme legale a unui imobil pe ., proces verbal împotriva căruia a aceasta a formulat plângere, iar prin s.c.nr.465/30.03.2007, s-a dispus respingerea plângerii. De asemenea, nici până la această dată, apelanta nu deține autorizație de construcție.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru rumrătoarel considerente;
În ceea ce privește nelegala citare.
Așa cum rezultă din curpinsul contractului de vânzare cumpărare aflat la f.47 a imobilului situat în S. ,., apelanta a avut domiciliul la momentul cumpărării în localitatea S. ,..Acest domiciliu este confirmat și prin nr. 465/30.03.2007 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr. 6196/13.06.2006.
În aceste condiții tribunalul apreciază că față de înscrisurile enumerate și aflate la dispoziția instnței, procedura de citare a fost realizată în mod legal de către prima instanță. Mai mult la datele de 28.11.2012 și 23. 01. 2013, conform cererilor depuse la dosarul de fond f.16 și 33, apelanta a formulat cereri de mânare fără să invoce nelegala citare.
Or, față de acestea și constatând că motivul nelegalei citări nu este un motiv de nulitate publică ci este supus termenului instituit de art.108 alin.3 C.pr.civ. potrivit căruia neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond, tribunalul apreciază că primul motiv de apel nu poate fi primit .
Asupra fondului apelului instnața reține următoare situație de fapt.
Pârâta R. M. a edificat o construcție, fără a deține autorizație de construcție, încălcând astfel prevederile Lg. 50/1991. Pentru nerespectarea acestor dispoziții, Primăria S. a întocmit numitei R. M. procesul verbal de constatare a contravenției nr. 6196 / 13.06.2006, aplicându-i o amendă de 1000 lei. R. M. a contestat p.v.c. Prin sentința civila nr. 465/30.03.2007 pronunțata de Judecătoria S., plângerea petentei a fost respinsa. Ca măsură complementară, Primăria S. a stabilit și un termen de intrare în legalitate prin obținerea autorizației în construcții, respectiv data de 01.09.2006, termen care nici până în prezent nu a fost respectat de pârâtă.
Tribunalul constată că deși apelanta a fost sancționată încă din anul 2006 iar prin procesul verbal de contravenție i s-a pus în vedere să intre în legalitate și să sisteze lucrările nici până în prezent pârâta nu a făcut demersurile în vederea obținerii autorizației de construcție.
Este cunoscut că, în orice localitate rurală sau urbană, construcțiile se amplasează conform planurilor urbanistice generale, zonale și de detaliu și în condițiile stabilite prin regulamentele locale de urbanism. Astfel conform Ordinului ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 91/1991 prin planul urbanistic general al localității se stabilește printre altele, amplasarea și destinația construcțiilor pe zone, regimul de înălțime și indicii de ocupare și utilizare a terenului; delimitarea zonelor, siturilor și obiectivelor protejate; delimitarea zonelor cu interdicție definitivă sau temporară de construire; sistemul de rețele tehnico-edilitare și altele. De asemenea, conform art. 1 alin. 2 - 3 din Regulamentul general de urbanism se prevede că acest regulament stabilește, în aplicarea legii, regulile de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor și a amenajărilor acestora și că planurile de amenajare a teritoriului sau, după caz, planurile urbanistice și regulamentele locale de urbanism cuprind norme obligatorii pentru autorizarea executării construcțiilor.
Or, construcțiile edificate fără autorizație de construire, prin ignorarea normelor legale mai sus arătate, adeseori sunt amplasate peste sau sub rețele tehnico-edilitare sau în zone neadecvate unui anumit tip de construcție, cu tot riscul ce derivă dintr-o astfel de amplasare sau în zone cu alt regim de înălțime sau de interdicție de construire, de orice fel, care prejudiciază ambientul arhitectural al localității.
Nu este lipsit de importanță a sublinia faptul prin decizia Curții Constituționale nr.259/2001 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. a) și ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991,în forma avută înainte de republicare și publicată în M.O.nr.13 din 11.01.2002, s-a reținut faptul că regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate și că în măsura în care însă dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca și în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituțional al ocrotirii proprietății.
În cauză se constată că apelanta manifestă un dispreț profund față de normele impuse pentru edificarea construcțiilor manifestat nu numai prin faptul că nu a sistat lucrările, deși i s-a pus în vedere acest aspect, dar și prin faptul că deși au trecut aproximativ 7 ani de la constatarea și sancționarea contravențională, nu a făcut nici un demers pentru .>
Or,în aceste condiții cum sentința instanței de fond este temeinică,stabilindu-se un termen pentru . legală,soluția întemeindu-se pe dispoziția expresă a legii,tribunalul, apreciind că nu se impune acordarea unui alt termen cu același scop și că singura măsură necesară pentru . respectarea principiului supremației legii este desființarea construcției edificată fără respectarea normelor legale și în disprețul acestora, în baza art.296 C.pr.civ.apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul civil declarat de apelanta pârâtă R. M., domiciliată în localitatea S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr.134/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimată reclamantă fiind Orașul S. prin primar B. Sâmion, cu sediul în localitatea S., ., județul M., având ca obiect obligație de a face.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Aprilie 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Redactat V.R. 15.05.2013
tehnoredac.N.C.B.
Judec.fond F. A.
Ex.4/5 pag
Cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 9/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8513/2013. Tribunalul... → |
|---|
