Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 9/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 1918/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9/2013
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. C. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat D. T. S., consilier juridic C. C. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură ,expertul a depus răspunsul la obiecțiuni.
Reclamantul depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 150 și următoarele cod procedură civilă, a constat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra acțiunii civile de față;
Avocat D. T. S. pentru reclamant a solicitat admiterea acțiunii cu omologarea raportului de expertiză,cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. C. pentru pârât a pus concluzii de respingere a acțiunii.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față;
Constată că la data de 27.02.2012 reclamantul G. C. a chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata daunelor materiale și morale în sumă de 300.000 euro pentru G. C.,50.000 euro pentru G. F., în prezent decedată și 50.000 euro pentru. G. I. în prezent decedat și de asemenea obligarea la cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a menționat că la data de 18.06.1951 reclamantul împreună cu familia au fost deportați din . Bărăganului, sub cerul liber între 4 țăruși în noua localitate B. M., care ulterior s-a numit localitatea Pelicanu, raionul Călărași, regiunea București, unde împreună cu familia reclamantul a construit o casă de pământ acoperită cu stuf. Au îndurat frigul ,foamea ,lipsa asistenței medicale,trăind în condiții improprii unui trai de viață normal.
La plecarea în B. reclamantul împreună cu familia sa au lăsat :o casă în satul Podeni,1 conac cu destinație locuință pentru îngrijitori animale, un grajd,1 staul, animale, terenuri de peste 8,20 ha cultivate ,iar pe vadul râului B. 1 construcție și utilajul necesar cu destinație moară pentru cereale, un darac și piua pentru bătut dimiile .
La întoarcerea din B. reclamantul a găsit casa ocupată de dispensarul uman,cu o singură cameră liberă unde a locuit cu părinții săi, conacul degradat,animalele ,bunurile agricole și cele din casă, recoltele agricole nu le-au mai găsit. De asemenea cu greu și-a găsit un loc de muncă.
Reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: acte de filiație(certificate de naștere, deces, căsătorie),,copie după tabelul cu persoanele dislocate,copie după situația terenurilor însămânțate și plantate, copie cupă terenurile cu terenurile și structura culturilor,copie după procesul verbal din 18 iunie 1951, copie după situația clădirilor celor dislocați,adresa nr._/08.august 1951 a Sfatului Popular, Tr. S.,copie hotărârea nr.1371/03.10.1990 a Comisiei pentru aplicarea Decretului L.118/1990, copie după decizia_/ a Oficiului de Pensii Reșița,cupon pensie,copie decizia nr.1522/03.10.2002 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, copie după adresa nr.C225/05.08.2011 a Arhivelor Naționale Direcția Județeană Călărași, copie după registru agricol, copie după adresa nr. J2989/05.08.2011 a Ministerului Apărării Naționale- Direcția InstanțelorMilitare.
Pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din data de 27 .04.2012 cauza a fost suspendată în baza art. 155 ind. 1c.pr.civ.,iar la data de 19.10.2012 cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantului.
La termenul din 2 noiembrie 2012 reclamantul a precizat bunurile ce au fost confiscate și nerestituite, bunuri cuprinse și în procesele verbale din 14.08.1951 și 18 iunie 1951 solicitînd și c/v culturilor precum și c/v lipsei de folosință pentru bunurile recuperate la întoarcerea din B..
În cauză au fost audiați martorii G. M. și P. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar filele 47-48 .
Prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2012 s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare iar raportul de expertiză a fost depus la data de 05.12.2012.
La raportul de expertiză s-au efectuat obiecțiuni de către pârâta, obiecțiuni admise de instanță .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele;
Prin cererea adresată instanței reclamantul a solicitat în temeiul Legii 221/2009, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale în sumă de 300.000 euro pentru G. C.,50.000 euro pentru G. F., în prezent decedată și 50.000 euro pentru. G. I. în prezent decedat reprezentând pe de o parte prejudiciul moral constând în suferințele îndurate iar pe de altă parte c/v bunurilor confiscate și nerestituite și anume: casă compusă din 3 camere,2 sale,două antree și una pivniță,camera nr. 1 cu 3 ferestre și 2 uși, camera nr., 2 cu 2 ferestre și 1 ușă, ,antreu una fereastră și 2 uși,camera nr. 3 cu 2 ferestre și 1 ușă,sală cu 4 ferestre,casa este acoperită cu țiglă,în sala nr.3 soba de gătit, un a grădină de 400 m precum și curtea casei, paturi de lemn cu 5 saltele,5 bufete pentru farmacie ,una cu trei uși cu sticlă de cristal și una oglindă de cristal,dulapuri pentru veselă 3,unu cu trei sertare și 2 uși, mese 2 din care una din brad,,bănci 2,4 scaune,cuiere de perete 3,dintre care unul cu corne de cerb,perdele 1 buc.,călimară 1 cu tic de scris,tablouri 2 cu rame și sticlă, lămpi două,,căldare de aramă de 30 kg capacitate ,farfurii 10,linguri de fier 10, furculițe 10,găleți de apă una damigene de sticlă una capacitate 10 kg, bidoane de tablă una-15 kg,măsuță rotundă una,statuete una, fotoliu unu,lăzi de făină,putini două ,topoare unu precum și c/v lipsei de folosință a imobilelor până în momentul restituirii .
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamantul a fost deportat împreună cu familia sa în B. iar în momentul deportării conform procesului verbal încheiat la 14. august 1951 au fost confiscate următoarele bunuri:casă compusă din 3 camere,2 sale,două antree și una pivniță,camera nr. 1 cu 3 ferestre și 2 uși, camera nr., 2 cu 2 ferestre și 1 ușă, ,antreu una fereastră și 2 uși,camera nr. 3 cu 2 ferestre și 1 ușă,sală cu 4 ferestre,casa este acoperită cu țiglă,în sala nr.3 soba de gătit, una grădină de 400 m precum și curtea casei, paturi de lemn cu 5 saltele,5 bufete pentru farmacie ,una cu trei uși cu sticlă de cristal și una oglindă de cristal,dulapuri pentru veselă 3,unu cu trei sertare și 2 uși, mese 2 din care una din brad,,bănci 2,4 scaune,cuiere de perete 3,dintre care unul cu corne de cerb,perdele 1 buc.,călimară 1 cu tic de scris,tablouri 2 cu rame și sticlă, lămpi două,,căldare de aramă de 30 kg capacitate ,farfurii 10,linguri de fier 10, furculițe 10,găleți de apă una damigene de sticlă una capacitate 10 kg, bidoane de tablă una-15 kg,măsuță rotundă una,statuete una, fotoliu unu,lăzi de făină,putini două ,topoare unu.
La întoarcerea din B. le-a fost restituită casa însă aceasta se afla într-un stadiu avansat de degradare iar anexele gospodărești fuseseră demolate ( declarațiile martorilor filele 47-48 dosar ) .
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 221/2009, potrivit cu care, persoanele ce au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile legii 10/2001 sau ale legii 247/2005.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv proces verbal de confiscare din 14. august 1951 rezultă că, s-a dispus confiscarea de la domiciliul a următoarelor bunuri: casă compusă din 3 camere,2 sale,două antree și una pivniță,camera nr. 1 cu 3 ferestre și 2 uși, camera nr., 2 cu 2 ferestre și 1 ușă, ,antreu una fereastră și 2 uși,camera nr. 3 cu 2 ferestre și 1 ușă,sală cu 4 ferestre,casa este acoperită cu țiglă,în sala nr.3 soba de gătit, una grădină de 400 m precum și curtea casei, paturi de lemn cu 5 saltele,5 bufete pentru farmacie ,una cu trei uși cu sticlă de cristal și una oglindă de cristal,dulapuri pentru veselă 3,unu cu trei sertare și 2 uși, mese 2 din care una din brad,,bănci 2,4 scaune,cuiere de perete 3,dintre care unul cu corne de cerb,perdele 1 buc.,călimară 1 cu tic de scris,tablouri 2 cu rame și sticlă, lămpi două,,căldare de aramă de 30 kg capacitate ,farfurii 10,linguri de fier 10, furculițe 10,găleți de apă una damigene de sticlă una capacitate 10 kg, bidoane de tablă una-15 kg,măsuță rotundă una,statuete una, fotoliu unu,lăzi de făină,putini două ,topoare unu.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză c/v bunurilor confiscate și nerestituite este de 129 910 astfel că acțiunea reclamantului va fi admisă în parte și va fi obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 129.910 lei ,reprezentând c/val. bunuri confiscate și nerestituite.
În ceea ce privește solicitările referitoare la contravaloarea lipsei de folosință a casei și c/v producției de pe terenul agricol instanța apreciază că aceste pretenții nu intră în sfera de reglementare a art. 5 alin 1 lit. b din Legea 221/2009 care vizează numai echivalentul valorii bunurilor confiscate și nerestituite nu și contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor restituite.
De asemenea se constată că potrivit adresei emisă de Primăria . dosar –pentru autorii reclamantului G. C. au fost emise titluri de proprietate în baza legii 18/1991 pentru terenurile cu vegetație forestieră iar din adresa emisă de aceeași instituție și aflată la fila 89 rezultă că construcțiile și terenul se află în posesia moștenitorilor .
Raportat la cererea privind acordarea despăgubirilor morale tribunalul o va respinge având în vedere că prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile pe care reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
La data soluționării acțiunii de față termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional a expirat, astfel că acțiunea este lipsită de temei juridic.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică antrenarea răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
Așadar ca o consecință a respectării caracterului general obligatoriu a deciziilor Curții Constituționale prin care a fost constatată neconstituționalitatea dispozițiilor art.5 alin.1 din legea nr.221/2009, cererea reclamantului va fi respinsă.
De altfel, prin decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art.5 alin.(1) lit.a) teza I din Legea nr.221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora, cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Văzând și disp. art. 274 c.p.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. C., domiciliat în . în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în București, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 129.910 lei reprezentând c/v. bunuri confiscate și nerestituite.
Respinge capătul de cerere privind despăgubirile morale și c/v. lipsei de folosință.
Obligă pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2013.
Președinte, M. C. O. | ||
Grefier, Lucreția I. |
OMC/LI/2 ex.
Confidențial cod.op.2626
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1386/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 134/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
