Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 54/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 2592/101/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 54/2013
Ședința publică de la 13 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Grefier Lucreția I.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta Ș. C.-V.
În contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009 .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință se constată că dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 mai 2013 ,încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ din data de 14.03.2012, reclamanta Ș. C. V. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative a dislocării în B. a autorilor săi T. P., să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 400.000 euro în echivalent lei pentru prejudiciul moral, respectiv 35.000 euro și_ ron reprezentând prejudiciul material suferit prin condamnarea cu caracter politic a bunicului reclamantei T. P. la 5 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, 10.000 lei amendă corecțională și confiscarea averii, cu obligarea la plata a 5000 lei cheltuieli de judecată către stat.
În motivarea acțiunii a arătat că, la data de 04.09.1951, prin sentința nr.965/1951, bunicul său T. P. a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, 10.000 lei amendă corecțională și confiscarea averii, cu obligarea la plata a 5000 lei cheltuieli de judecată către stat.
Anterior, la data de 13.02.1951, acesta a fost arestat de către securitate pe motiv de apartenență la o organizație considerată de tip legionar, a fost judecat și condamnat de Tribunalul Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.209 pct.4 c.p., art.25 c.p. modificat prin D.192/1950 și trimis la mai multe penitenciare din țară inclusiv la Canalul D.-Marea N., iar la Penitenciarul Pitești a fost supus torturii.
Pe toată perioada deținerii a fost supus unui tratament foarte dur, bătăi, condiții inumane.
De asemenea, i-au fost confiscate 8 iugăre de teren, o căruță cu osie de fier, un ham, un ciur, vânturătoare, o purcea de 6 luni, 15 Kg de floarea soarelui, una șiră de paie, o vacă bălțată de trei ani, o iapă de 5 ani.
În drept, s-au invocat disp. Legii nr. 221/2009.
În dovedirea cererii, a depus la dosar acte de stare civilă, sentința nr.965/1951, bilet de liberare nr._/1955, încheiere din 29.12.1969, chitanța nr.2, ..P.t /_, adeverința nr.3460/24.10.1057, contract de vânzare nr.669/18.05.1966, proces-verbal din 26.04.1952, extras de carte funciară, dovadă din 21.01.1952, titlul de proprietate nr._/23.06.1995, titlul de proprietate nr._/30.06.1995 și a solicitat încuviințarea probei cu expertiză.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu sunt întrunite condițiile disp. art.5 alin.1 lit. b din Legea 221/2009 în ceea ce privește daunele morale, iar daunele materiale nu sunt dovedite.
În cauză au fost efectuate expertizele, având ca obiective: stabilirea valorii actualizate a sumei de 10.500 lei plătită la data de 18 mai 1966 conform contractului depus la fila 26-27 dosar.
- evaluarea bunurilor imobile – 8 iugăre de teren înscris în cartea funciară nr.309 a comunei Sintea M. sub nr.top 376,567, 777 și 1006,
- evaluarea bunurilor mobile: una căruță cu osie de fier, un ham, un ciur vechi, vânturătoare, o purcea de 6 luni, 15 Kg floarea soarelui, una șiră de paie, o vacă bălțată de trei ani, o iapă neagră de 5 ani.
Tribunalul M. prin sentința civilă nr.177/10.sept.2012, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Ș. C.-V., a fost respinsă cererea privind acordarea despăgubirilor morale.
A fost admisă în parte cererea privind acordarea despăgubirilor materiale.
A fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de_ lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea următoarelor bunuri mobile preluate ca efect al condamnării numitului T. P. respectiv: una căruță cu osie de fier, un ham, un ciur vechi, vânturătoare, o purcea de 6 luni, 15 Kg floarea soarelui, una șiră de paie, o vacă bălțată de trei ani, o iapă neagră de 5 ani și la plata sumei de 6225,28 lei reprezentând valoare actualizată a sumei de 10.500 lei achitată la data de 18.05.1966 .
A fost respinsă cererea privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 8 iugăre teren agricol situat în localitatea Sintea M. Jud. A..
A fost admisă în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 600 lei cu acest titlu.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 04.09.1951, prin sentința nr.965/1951,fil.13-20,bunicul reclamantei, numitul T. P., a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, 10.000 lei amendă corecțională și confiscarea averii, cu obligarea la plata a 5000 lei cheltuieli de judecată către stat.
Anterior, la data de 13.02.1951, acesta a fost arestat de către securitate pe motiv de apartenență la o organizație considerată de tip legionar, a fost judecat și condamnat de Tribunalul Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.209 pct.4 c.p., art.25 c.p. modificat prin D.192/1950 și trimis la mai multe penitenciare din țară inclusiv la Canalul D.-Marea N., iar la Penitenciarul Pitești a fost supus torturii. Ca efect al acestei sentințe de condamnare, i-au fost confiscate 8 iugăre de teren, o căruță cu osie de fier, un ham, un ciur, vânturătoare, o purcea de 6 luni, 15 Kg de floarea soarelui, una șiră de paie, o vacă bălțată de trei ani, o iapă de 5 ani conform procesului verbal de confiscare fil.48.
Tribunalul reține că soția lui T. prin contractul de vânzare cumpărare nr.669/18. 05. 1966, fil.24, a cumpărat cota de ½ din imobilul situat în Sintea M.,confiscată soțului,cu suma de 10.500 lei iar prin titlul de proprietate nr._/30.06.1995,s-a reconstituit pe numele reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha provenind de la la bunicul său.
Asupra despăgubirilor morale:
Prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, disp. art.5 alin.1 din legea nr.221/2009 care stabileau un drept la despăgubiri pentru persoanele condamnate și moștenitorii acestora, și pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
La data soluționării acțiunii termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional a expirat, astfel că în lipsa unei intervenții legislative,acțiunea este lipsită de temei juridic.
În condițiile stabilite de art. 31 alin.1 și 3 din Legea 47/1992 și art.147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică antrenarea răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
În măsura în care este necesar, instanța judecătorească va aplica direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în absența unei reglementări legale care să fi înlocuit sau completat dispozițiile prevăzute prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională, promovând astfel actualitatea principiilor statului de drept, asigurarea supremației Constituției, precum și importanța controlului constituționalității legilor de către Curtea Constituțională, ca factori pentru întărirea statului de drept.
De altfel prin decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora, cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Față de toate acestea, având în vedere și caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în interesul legii consacrat de art.3307 C.pr.civ., luând în considerare că dispozițiile legale invocate de reclamanți în promovarea acțiunii nu mai sunt aplicabile, fiind contrare Constituției, legiuitorul nerecunoscând dreptul reclamantei la acordarea de daune morale, cererea acesteia va a fi respinsă.
În privința despăgubirilor materiale.
Potrivit art.5 alin.1 lit.b din Legea 221/2009 cei condamnați(moștenitorii acestora) sau supuși unor măsuri administrative cu caracter politic pot solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Față de aceste dispoziții cum bunicului reclamantei i-au fost confiscate bunurile mobile conform procesului verbal întocmit în dosar portărei nr.485/1951,fil.46,în temei art.5 alin.1 lit.b va fi obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de_ lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea următoarelor bunuri mobile preluate ca efect al condamnării numitului T. P. respectiv: una căruță cu osie de fier, un ham, un ciur vechi, vânturătoare, o purcea de 6 luni, 15 Kg floarea soarelui, una șiră de paie, o vacă bălțată de trei ani, o iapă neagră de 5 ani.
În baza aceluiași temei pârâtul va fi obligat și la plata sumei de 6225,28 lei reprezentând valoare actualizată a sumei de 10.500 lei achitată la data de 18.05.1966, apreciind că urmare confiscării cotei de ½ din imobil,această sumă a fost achitată în mod nelegal pentru reîntregirea proprietății.
Pentru terenurile în suprafață de 8 iugăre cum reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru acestea nu pot fi acordate despăgubiri, cererea sa pentru acordarea despăgubirilor reprezentând contravaloare acestor terenuri va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs reclamanta Ș. C. V. și pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală a Finanțelor Publice M..
Prin decizia nr.707/1.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. au fost admise recursurile declarate, casată sentința civilă numai în ceea ce privește despăgubirile materiale și cheltuielile de judecată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul M.. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile privind despăgubirile morale.
Pentru a pronunța această soluție curtea a reținut că instanța de fond nu a determinat suprafața de teren pe care a avut-o autorul reclamantei înainte de confiscare, dacă o altă suprafață de teren a mai intrat în patrimoniul acestuia acestuia după condamnare și care este întreaga suprafață de teren pentru care s-a stabilit s-a stabilit dreptul de proprietate prin reconstituire în baza legilor fondului funciar și de asemenea nu a argumentat de ce titularul cererii nu ar fi îndreptățit la c/v unei jumătăți de imobil determinată prin evaluarea imobilului și nu a analizat apărările formulate de statul român .
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul M. sub nr._ .
Cu ocazia rejudecării instanța, având în vedere decizia de casare, a pus în discuția părților suplimentarea probatoriului administrat în cauză (prin încheierea din 12 aprilie 2013 fiind citată reclamanta cu această mențiune) însă reclamanta a învederat că nu înțelege să facă alte probe .
Analizând cererea de chemare în judecată în raport de disp. art. 5 alin 1 lit. b din Legea 221/2009 tribunalul reține urătoarele:
Prin cererea înregistrată reclamanta Ș. C. V. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative a dislocării în B. a autorilor săi T. P., să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 400.000 euro în echivalent lei pentru prejudiciul moral, respectiv 35.000 euro și 15.000 ron reprezentând prejudiciul material suferit prin condamnarea cu caracter politic a bunicului reclamantei T. P. la 5 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, 10.000 lei amendă corecțională și confiscarea averii, cu obligarea la plata a 5000 lei cheltuieli de judecată către stat
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 5 alin 1 lit. b din Legea 221/2009 din analiza căruia rezultă că legiuitorul a impus o dublă condiționare pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate și anume: bunurile să fi fost confiscate prin hotărârea de condamnare sau după caz ca efect al măsurii administrative abuzive și bunurile să nu fi fost restituite persoanei îndreptățite sau aceasta să nu obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile legii 10/2001 sau ale legii 247/2005 .
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei ( sentința de condamnare și procesul verbal încheiat în 26 aprilie 1952 ) rezultă că autorul reclamantei a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională și confiscarea averii constând în bunuri mobile și imobile -8 iugăre teren arabil și ½ casă cu curte și grădină în suprafață de 550 m.p. - parte ce ulterior a fost răscumpărată prin contractul de vânzare autentificat sub numărul 669/18 mai 1966 cu suma de 10.500 lei .
În ceea ce privește restituirea bunurilor mobile solicitate tribunalul constată că prin decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit că ,, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin 1 lit. b din Legea 221/2009 cu modificările și completările ulterioare, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea 10/2001 și Legea 247/2005 sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație ,, și prin urmare despăgubirea reprezentând echivalentul valoric al bunurilor mobile confiscate nu poate fi acordată întrucât în baza acestei legi se pot acorda despăgubiri reprezentând echivalent bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al celor două acte normative la care face referire art.5 respectiv terenuri și construcții ( imobile prin natură ) precum și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul ( imobile prin destinație ) .
Raportat la capătul de cerere privind restituirea suprafeței de 8 iugăre teren arabil confiscate ( aproximativ 4 ha ) se reține că reclamantei în temeiul legilor fondului funciar i-a fost eliberat titlul definitiv nr._/23.06.1995 pentru o suprafață totală de 4,74 ha teren arabil în calitate de moștenitoare a defunctului T. P. și titlul definitiv de proprietate nr._/30.06.1995 pentru o suprafață de 4 ha, ulterior în temeiul legii 169/1997 prin cererea aflată la file 83 dosar petenta a mai solicitat reconstituirea doar pentru o suprafață de 0,86 ha și prin urmare susținerea acesteia că suprafața confiscată nu a fost restituită nu poate fi primită atâta vreme cât nu a solicitat-o ulterior în temeiul legii 247/2005 și nu a făcut dovada că autorul a avut o suprafață mai mare de teren arabil decât cea pentru care au fost eliberate cele două titluri .Mai mult decât atât reclamanta nu a făcut nici dovada că a urmat procedura reglementată de legea 247/2005 în cadrul căreia nu a obținut restituirea acestora în natură sau prin echivalent condiție ce rezultă din interpretarea tezei a II a a art. 5 lit b.
De asemenea se constată că reclamanta nu a urmat procedura instituită de legea 10/2001 nici în ceea ce privește restituirea sumei achitată cu titlu de preț pentru cumpărarea părții de imobil casă confiscat ca urmare a condamnării, obligatorie pentru ca aceasta să poată uza de dispozițiile legii 221/2009 această condiție fiind impusă de legiuitor în art. 5 și anume ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile legii 10/2001 .
În acest sens s-a pronunța și ÎCCJ într-o decizie de speță reținând pe de o parte că bunurile mobile datorită naturii lor nu intră în sfera de reglementare a Legii 10/2001 iar pentru bunurile imobile care intră în sfera de reglementare a acestei legi reclamantul trebuie să facă dovada că a urmat procedura reglementată de legea 10/2001 în cadrul căreia nu a obținut restituirea acestora în natură sau prin echivalent .
Raportat la capătul de cerere privind restituirea sumei plătită cu titlu de amendă corecțională tribunalul constată că această pretenție nu intră în sfera de aplicare a art. 5 alin 1 lit. b din Legea 221/2009 care vizează numai echivalentul valorii bunurilor confiscate și nerestituite .
Pentru aceste considerente se apreciază acțiunea neîntemeiată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș. C.-V. domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ., ., . în contradictoriu cu pârâții S. R., REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, București, ., sector 5,S. R., REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., T. S., . nr.1, județul M.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 13.05.2013 la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | ||
Grefier, Lucreția I. |
OMC/LI/ 5 ex.
Data 13.06.2013
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8513/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1112/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
