Pretenţii. Sentința nr. 299/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 299/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 16742/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 452/R
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât V. A. C. împotriva sentinței civile nr.299 din 18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă ..R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Gogîltan R., pentru recurentul pârât și avocat A. D. în substituirea av. Ghermuță L. L., pentru intimata reclamantă, cu delegație de substituire depusă în ședință publică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Gogîltan R., pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând c/val. taxă de timbru și timbru judiciar
Avocat A. D., pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în condițiile în care sentința nr.1838/10.09.2010 a fost casată și astfel lipsită de efecte juridice, plata sumei de 4.128,55 lei a fost făcută din eroare, în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută, părțile trebuind a fi puse în situația anterioară actului lovit de nulitate, neexistând nici un titlu executoriu sau neexecutoriu care să-l îndreptățească pe recurent la diferența de sumă de 1.436,55 lei. Depune la dosar concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
La data de 12.11.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, acțiunea civilă formulată de reclamanta ..R.L. prin care a chemat în judecată pe pârâtul V. A. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1436,55 lei.
În fapt, a arătat că suma solicitată este o diferență rezultată din punerea în executare benevolă a sentinței nr.1838/10.09.2010 care ulterior a fost casată prin Decizia nr.2637/20.04.2011.
În motivarea acțiunii a arătat că s-a judecat cu pârâtul în cadrul dosarului nr._ a Tribunalului M. având ca obiect plata unor drepturi salariale bazate pe contractul individual de muncă nr._/19/22/08.2007, fiind obligată să-i achite suma totală de 4128,55 lei compusă din debitul de 2944 lei actualizat la data plății și 1000 lei cheltuieli de judecată, achitându-și benevol această obligație față de pârât, iar ulterior în urma recursului intentat la Curtea de Apel C., sentința executată a fost casată, cauza fiind rejudecată de Tribunalul M. în dosarul nr._ * prin care s-a respins acțiunea și s-a reținut că pârâtul a prestat 1036 ore pentru care i se cuvin drepturi salariale nete de 2692 lei, fapt recunoscut de angajator, iar prin dispoziția de plată 127/21.10.2010 angajatorul a achitat suma de 2944 lei, și a respins petitul ca fiind lipsit de obiect.
A mai arătat că pentru reglarea diferențelor de bani existente între cele două sentințe, a notificat pârâtul conform adresei 4059/03.10.2012 să-i restituie suma de 1436,55 lei, iar acesta a solicitat lămuriri cu privire la suma solicitată fiindu-i comunicate explicații în baza adresei 4243/17.10.2012 pe care pârâtul a refuzat să o primească. A mai arătat că plata sumei de 4128,55 lei a fost achitată din eroare, întrucât sentința respectivă fiind casată nu mai există fiind lipsită de efecte juridice, iar părțile trebuia a fi puse în situația anterioară.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
La dosar a depus: adresa notificare 4413/24.10.2012, plicul AR_ cu confirmare de primire, confirmare de primire, cerere înregistrată la V. sub nr. 4243/17.10.2012, notificare 4059/03.10.2012, confirmare de primire dispoziția de plată 127/2010, calcul sume actualizate, sentința nr.1838/10.09.2010, comunicarea, decizia 2637/20.04.2011 a Curții de Apel C. din dosar nr._, sentința nr. 2257/05.07.2012 din dosar_ *, comunicarea din dosar nr._ *, foaie informativă Ecris privind dosarul nr._ *, contract individual de muncă_/19/22.08.2007, decizia nr.176/24.03.2008 emisă de V. S. SRL, fișa postului, decizia nr. 01/01.01.2010
În drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 1341, art.1344 cod civil rap. la art.1635-1649 cod civil coroborat cu art. 112 cod procedură civilă, și art.274 cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că diferența dintre suma de 2692 lei și suma de 2944 lei se explică prin faptul că suma de 2944 lei este actualizată cu indicele de inflație. Consideră că sentința nr.1838/10.09.2010 deși a fost casată, sentința din rejudecare nu a respins acțiune a ca neîntemeiată ci ca lipsită de obiect. În ceea ce privește punerea în întârziere arată că deși i-a solicitat reclamantei relații cu privire la suma solicitată, nu i s-a comunicat răspuns.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri .
Cererea a fost legal timbrată.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința supusă recursului a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 1.436,55 lei reprezentând sumă plătită și nedatorată și la plata sumei de 129 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanta ..R.L a chemat în judecată pe pârâtul V. A. C. solicitând instanței să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1436,55 lei, ce reprezintă o diferență rezultată din punerea în executare benevolă a sentinței nr.1838/10.09.2010, care ulterior a fost casată prin Decizia nr.2637/20.04.2011, din dosarul nr._ al Tribunalului M., având ca obiect plata unor drepturi salariale, bazate pe contractul individual de muncă nr._/19/22/08.2007, susținând că s-a judecat cu pârâtul, fiind obligată să-i achite suma totală de 4128,55 lei, compusă din debitul de 2944 lei, actualizat la data plății și 1000 lei cheltuieli de judecată, achitându-și benevol această obligație față de pârât. Ulterior, în urma recursului intentat la Curtea de Apel C., sentința executată a fost casată, cauza fiind rejudecată de Tribunalul M. în dosarul nr._ * prin care s-a respins acțiunea. Pentru reglarea diferențelor de bani existente între cele două sentințe, a notificat pârâtul, prin adresa nr.4059/03.10.2012, să-i restituie suma de 1436,55 lei, fără rezultat.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că, prin dispoziția de plată nr. 127/21.10.2010 (fila 10), reclamanta a achitat pârâtului suma de 4128,55 lei, compusă din debitul de 2944 lei, actualizat la data plății și 1000 lei cheltuieli de judecată, achitându-și benevol această obligație față de pârât, în baza sentinței nr.1838/10.09.2010, din dosarul nr._ (filele 14-17). Sentința executată a fost casată, cauza fiind rejudecată de Tribunalul M. în dosarul nr._ *, iar, prin sentința nr.2257/05.07.2012, (filele 21-22), devenită irevocabilă prin respingerea recursului (fila 24), s-a respins acțiunea, reținându-se că suma totală ce trebuia plătită și care a fost achitată pârâtului era de 2692 lei și nu de 4128,55 lei, diferența dintre aceste sume fiind de 1436,55 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs, pârâtul V. A. C., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs, pârâtul V. A. C. susține că instanța de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Arată că nicăieri în cuprinsul sentinței nr.2257 din 05.07.2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ * nu se reține suma totală ce trebuia plătită și care i-a fost achitată este de 2.692 lei. Ceea ce se constată prin această hotărâre este faptul că petitul privind orele lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale a rămas fără obiect, întrucât în ambele cicluri procesuale i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de contravaloarea orelor lucrate astfel.
Mai arată că suma de 4128,55 lei cuprinde nu numai contravaloarea orelor lucrate sâmbătă, duminică și în zilele de sărbători legale ci și contravaloarea cheltuielilor de judecată distincție de care instanța de fond nu ține seama cu ocazia pronunțării hotărârii.
Prima instanță nu a avut în vedere nici faptul că s-a solicitat restituirea unei diferențe între o sumă la care s-a aplicat actualizarea și o sumă neactualizată. Astfel, suma de 2.944 lei, ce reprezintă în compunerea sumei totale de 4128,55 lei contravaloarea orelor de sâmbătă, duminică și sărbători legale, reprezintă suma netă neactualizată de 2.687 lei stabilită în raportul de expertiză efectuat în primul ciclu procesual actualizată cu indicele de inflație. Suma de 2.692 lei stabilită prin expertiza efectuată în rejudecare este o sumă netă neactualizată și după cum se poate observa superioară celei din prima faza procesuală.
Societatea a solicitat restituirea unei diferențe dintre o sumă la care s-a aplicat actualizarea și o sumă neactualizată, cerere lipsită de echitate, dar căreia, în mod greșit, instanța de fond i-a dat aparența de drept prin admiterea acțiunii.
În ceea ce privește suma reprezentând cheltuielile de judecată ce intră în componența sumei de 4128,55 lei, așa cum a arătat și în fața primei instanțe, consideră că acestea sunt câștigate cauzei și sunt datorate de către reclamantă.
Reclamanta ..R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată că suma solicitată de ei în cuantum de 1.436,55 lei cu titlu de pretenții civile este întemeiată și îndreptățită, instanța de fond în mod corect reținând faptul că această sumă reprezintă o sumă plătită în plus „ ce nu i se cuvenea și care nu era datorată”, recurentului.
Mai arată că, în mod corect a susținut faptul că datoria pentru stingerea căreia s-a făcut plata nu există din punct de vedere juridic, în condițiile în care sentința nr. 1838/10.09.2010 a fost casată și astfel lipsită de efecte juridice, plata sumei de 4.128,55 lei a fost făcută din eroare, în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută, părțile trebuind a fi puse în situația anterioară actului lovit de nulitate, neexistând nici un titlu executoriu sau neexecutoriu care să-l îndreptățească pe recurent la diferența de sumă de 1.436,55 lei.
În baza sentinței casate societatea intimată avea chiar posibilitatea de a solicita întreaga sumă de bani, urmând ca ulterior recurentul să-și solicite drepturile salariale.
În speță sunt aplicabile disp. art. 315 alin.3 cod procedură civilă, care prevede faptul că hotărârea casată este lipsită de efecte juridice.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit considerentelor sentinței civile nr.2257/05.07.2012 a Tribunalului M., suma datorată de către societatea angajatoare . salariatului său V. A. C. cu titlu de drepturi salariale nete pentru cele 1036 ore lucrate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale este de 2692 lei, astfel fiind, cum reclamanta a făcut dovada că, suma plătită salariatului său în temeiul hotărârii judecătorești pronunțată în primul ciclu procesual, hotărâre ce a fost ulterior casată( sentința nr.1838/10.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. ), a fost de 4128,55 lei în mod corect prima instanță a reținut că diferența între ceea ce s-a plătit și ceea ce se datora, este supusă restituirii.
Susținerea recurentului în sensul că, suma pretinsă de 1436,55 lei i-a fost achitată de către reclamantă în temeiul sentinței nr.1838/10.09.2010 a Tribunalului M. și este compusă din cuantumul rezultat ca urmare a aplicării indicelui de inflație la debitul stabilit până la momentul plății și a cheltuielilor de judecată, deși adevărată, apare irelevantă sub aspectul îndreptățirii acestuia la a o reține câtă vreme, astfel cum s-a arătat, respectiva hotărâre judecătorească a fost casată de instanța superioară ca urmare a admiterii căii de atac a recursului (art.311 alin.1 c.pr.civ statuând că o hotărâre casată nu are nicio putere), iar prin sentința definitivă și irevocabilă pronunțată în respectivul litigiu, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca fiind lipsită de obiect.
În temeiul celor expuse și făcând aplicarea dispozițiilor art.312 c.pr,civ, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.274 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât V. A. C. împotriva sentinței civile nr.299 din 18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă ..R.L., având ca obiect pretenții.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, Tudorița I. |
M.A./T.I. – 2 ex.
25 Aprilie 2013
Cod operator 2626
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 91/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1847/2013. Tribunalul... → |
|---|
