Acţiune în constatare. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 4/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. C. O.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul V. I. împotriva deciziei civile nr.292/R/30.06.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimatul Ș. D.I..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 09.12.2014, sub nr._, contestatorul V. I. a contestat decizia nr.292/R/30.06.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul Ș. D.I..
În motivare, contestatorul a arătat că în fapt, instanța de recurs nu a analizat toate motivele de casare, în sensul că nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului.
În calea de atac au fost invocate cele două excepții procesuale în termen, însă completul de judecată învestit nu numai că nu a pus în discuția părților aceste excepții dar nici nu le-a analizat și nu s-a pronunțat asupra lor prin dispozitivul hotărârii, soluția pronunțată în atare situație fiind vădit nelegală.
Un alt motiv pentru care solicită anularea deciziei instanței de recurs este acela că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât la termenul la care cauza a rămas în pronunțare a formulat cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată. Susține că, fiind lipsit de posibilitatea de a-și angaja apărător nu a înțeles nici faptul că plata onorariului de expert a căzut în sarcina sa, astfel că a fost decăzut din proba cu expertiza grafologică încuviințată.
A fost atașat dosarul nr._ * al Judecătoriei Vânju M., în care Tribunalul M. a pronunțat decizia nr.292/R/30.06.2014ce face obiectul contestației în anulare de față.
Contestația în anulare a fost întemeiată pe disp. art. 503 și următoarele Noul cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare pin care a solicitat respingerea contestației în anulare. Analizând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, se constată că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Cauza în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se cere s-a soluționat sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, situație în care, motivele prezentei contestații în anulare vor fi examinate din prisma prevederilor art.317 și 318 ale vechiului cod de procedură civilă.
Prin ..01.2014, Judecătoria Vînju M. a admis în parte acțiunea în constatare formulată de reclamantul Ș. I. împotriva pârâtului V. St.I., a constatat parțial valabilitatea convenției de vânzare cumpărare intitulată „act de vânzare cumpărare” încheiată la 6 mai 1998 între reclamant în calitate de cumpărător și autoarea pârâtului în calitate de vânzătoare cu privire la suprafața de 7500 m.p. situată în T.23/2, P2 și suprafața de 5000 m.p.teren situat în T.21/3, P5 și a dispus ca hotărârea să țină loc de act de vânzare cumpărare cu privire la cele două suprafețe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, cale de atac recalificată ulterior în recurs, invocând următoarele critici:
Prin notele scrise depuse la dosar a arătat că semnătura de pe înscrisurile depuse de reclamant nu este aceeași cu semnătura dată de G. E. în fața notarului.
În susținerea acestui motiv a solicitat ca, la rejudecare, în temeiul art.177 alin.2 c.pr.civ. să se constate că nu recunoaște semnătura autoarei și să se procedeze la verificarea de scripte iar în condițiile în care se constată că nu sunt diferențe majore între semnătura autoarei de pe testamentul universal semnat de aceasta în fața notarului și semnătura de pe cele două înscrisuri depuse de reclamant, să se dispună efectuarea unei expertize grafologice.
Pârâtul a precizat că intenția autoarei nu a fost de a vinde ci de a da în folosință suprafețele de teren de 1,80 ha și că aceasta nu putea dispune de respectivele suprafețe, fiind în indiviziune; că, intenția autoarei nu a fost de a vinde terenurile ci de a „dona” terenurile, donație cere nu are forma autentică și nu poate avea efecte. În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că actul de dispoziție este nul deoarece, pentru a exista vânzarea, vânzătorul trebuie să aibă dreptul de proprietate asupra bunului vândut și bunul să fie individualizat, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză deoarece vânzătoarea nu este proprietar exclusiv iar terenurile nu sunt individualizate decât prin puncte dar cu alte suprafețe și alte învecinări decât în titlu.
Instanța a copiat motivare din notele scrise dar nu s-a pronunțat sub nici un aspect cu privire la aceste apărări, concluzie care duce la casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
A mai arătat recurentul că, pe cale de excepție înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului deoarece înscrisul invocat a fost încheiat cu o altă persoană cu numele de Ș. I. N., nu cu Ș. I. iar pârâtul nu este singurul proprietar al terenurilor ci, așa cum rezultă din titlu de proprietate, coproprietari sunt și U. D. și U. E..
Prin dc. nr.292/R/30.06.2014, Tribunalul M. a respins recursul ca nefondat din următoarele considerente:
Primul motiv de recurs vizează faptul că semnătura aflată pe înscrisul denumit act de vânzare cumpărare nu ar aparține autoarei G. E. însă, instanța de recurs a reținut că, deși a fost încuviințată proba cu expertiză grafologică, având în vedere imposibilitatea instanție de a verificarea de scripte pentru că autoarea G. E. este decedată iar la dosarul cauzei recurentul nu a depus înscrisuri care să poarte semnătura acesteia, recurentul nu a achitat nici onorariul de expert astfel că, nefiind efectuată expertiza,nu s-a făcut dovada acestei susțineri.
Cel de-al doilea motiv de recurs vizează soluționarea greșită a fondului litigiului dedus judecății întrucât promitenta vânzătoare nu a avut intenția de a înstrăina terenurile, acestea nu erau la data promisiunii de vânzare proprietatea exclusivă a acesteia și nu erau individualizate s-a apreciat că nu poate fi primit întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a disp. art.1073 c.civ. și a principiului executării în natură a obligațiilor.
Astfel, în înscrisul sub semnătură privată ce conține promisiunea de vânzare cumpărare a fost menționat în mod expres atât suprafața de teren ce face obiectul promisiunii, identificată prin parcele cu învecinări, prețul contractului și mențiunea achitării acestuia.
În ceea ce privește proprietatea bunului vândut, s-a reținut că expertiza efectuată în cauză a concluzionat că parte din terenurile vândute se regăsesc în titlul de proprietate nr._/16.09.1996 în care figurează la rubrica moștenitori și autoarea recurentului iar faptul că nu ere proprietare exclusivă a bunului vândut nu atrage nulitatea vânzării, soarta actului de vânzare depinzând de rezultatul partajului.
Față de toate aceste considerente, s-a constatat că recursul este nefondat.
Conform art.317 c.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru următoarele motive, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Potrivit art.318 c.pr.civ.,hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Motivul invocat de contestator privitor la încălcarea dreptului la apărare în împrejurările arătare de către acesta, nu se regăsește printre motivele de admisibilitate a contestației în anulare, strict prevăzute de disp. art. 317-318 c.pr.civ., astfel că, sub acest aspect contestația apare ca neîntemeiată.
Însă, în ceea ce privește motivul referitor la nepronunțarea instanței de recurs asupra motivului de recurs prin care recurentul a învederat drept critică faptul că instanța de fond nu a constatat că reclamantul nu are calitate procesuală activă și nici pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, se constată că instanța de recurs a omis a analiza această critică, dovadă în acest sens fiind considerentele deciziei contestate, astfel cum au fost redate anterior.
Acest motiv se circumscrie cazului prevăzut la art.318 teze a II-a c.pr.civ., situație în care, constatându-se temeinicia acestuia, în temeiul art. 320 c.pr.civ., tribunalul va admite contestația în anulare și va dispune rejudecarea parțială a recursului, în limita motivului omis privitor la excepțiile lipsei calității procesuale activă și pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul V. I. împotriva deciziei civile nr.292/R/30.06.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimatul Ș. D.I..
Dispune rejudecarea recursului în limita motivului de recurs omis privitor la excepțiile lipsei calității procesual active și pasive.
Termen - 05.03.2015, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. C. O. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Redactat C.V.P.
Tehnoredactat M.B., Ex.2/3 pag.
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
