Obligaţie de a face. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 98/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 98/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelantul pârât P. N. V. și apelant intervenient în numele altei persoane Z. C. împotriva s.c.nr.346/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._, intimată fiind P. C. Balta reprezentată prin primar având ca obiect grănițuire și revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 3.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 15.05.2013 sub nr._, reclamanta P. C. Balta reprezentată prin S. C.-primar și A. P. – secretar a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună grănițuirea, respectiv stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea reclamantei în punctul „spatele magazinului vechi” din intravilanul satului Balta, față de proprietatea pârâtului în suprafață de 254 mp și obligarea pârâtului la respectarea dreptului de proprietate și posesia fâșiei de teren cu ieșire la Drumul județean 670 De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la desființarea bazinului vidanjabil suprateran cu lucrările aferente precum și a împrejmuirii din panouri de plasă sudată pe stâlpi din țeavă metalică cu elevație din beton amplasată pe latura de est a terenului proprietatea Primăriei Balta și terenul adiacent proprietății pârâtului.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cu mențiunea că cele ocazionate cu grănițuirea vor fi suportate de ambele părți.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara terenului situat în intravilanul satului Balta, în pct. „spatele magazinului vechi”, cu ieșire la D.J. 670, având învecinările: N – D.J. 607, S- moșt. B. G., E- P. N. V. și D.J. 670 și V – apa Topolnița.
Totodată, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul suprafeței de 254 mp, conform extrasului de carte funciară, suprafață ce este construită. În afara acestei suprafețe pârâtul a construit pe proprietatea reclamantei un bazin vidanjabil suprateran, cu lucrările aferente, precum și împrejmuirea din panouri de plasă sudată pe stâlpi din țeavă metalică cu elevație de beton pe latura de est a terenului reclamantei și a terenului adiacent proprietății pârâtului, domeniul public (D.J. 670).
În dovedire reclamanta a depus în xerocopii proces verbal de control încheiat la data de 25.10.2012, proces verbal de control încheiat la data de 18.12.2012, raport de evaluare și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale și probei cu interogatoriul pârâtului.
La data de 25.06.2013, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
A arătat pârâtul că P. comunei Balta nu este proprietara terenului descris în acțiune, terenul în cauză este proprietatea Consum-Coop Izverna, care prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 17 noiembrie 1997 i-a transmis acestuia dreptul real de folosință pe durată nedeterminată asupra acestui teren, arătând, de asemenea, că terenul se află în posesia sa de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv de peste 14 ani.
Totodată, pârâtul a arătat că respectivul contract de vânzare-cumpărare este transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni din cadrul Judecătoriei Baia de A., la numărul 70 din data de 21.04.1998 devenind astfel opozabil oricărui terț de la data înscrierii.
De asemenea, pârâtul a arătat că terenul construit, descris la pct. 4 din acest contract, care a fost vândut, este în suprafață de 254 mp și are și carte funciară, din documentele de carte funciară rezultând că terenul se învecinează pe toate laturile cu proprietatea Consum-Coop Izverna, ci nu cu proprietatea Primăriei Balta.
În apărare, pârâtul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contract de vânzare-cumpărare, extras de carte funciară, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, hotărâre a Consiliului local Balta, inventar, cerere de recurs formulată împotriva Deciziei civile nr. 1300/A/2000, adresa nr. 30 din 18.05.1999, cerere nr. 721/25.04.2003, cerere nr. 1474/09.07.2003, Sentința nr. 289/C/A/2003, certificat de urbanism nr. 30/08.10.2003, anexa la cererea pentru emiterea autorizație de construire/desființare, cerere nr. 18/09.01.2004, Sentința nr. 102/A/C/2004, Sentința civilă nr. 81/2009, raport de expertiză tehnică judiciară, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate și a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu expertiza și probei testimoniale.
La data de 09.07.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, arătând că motivele invocate prin întâmpinare sunt netemeinice și inadmisibile, în sensul că terenul din acțiune aparține domeniului privat al Primăriei Balta, conform HCL Balta nr. 2/2000 și nu Consumcoop Isverna întrucât aceasta din urmă a vândut numai clădirea nu și terenul.
De asemenea, reclamanta a arătat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 1997, pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției și numai drept de folosință asupra terenului de sub construcție, pe perioada existenței acesteia, arătând, totodată, că instanța, prin sentința nr. 289/C/A/2003 a obligat Primarul comunei Balta să elibereze autorizație de construire, dar în condițiile legii, cu documentație corespunzătoare, condiție ce nu a fost realizată de pârât.
Reclamanta a mai arătat că certificatul de urbanism nr. 30 din 08.10.2003 a fost eliberat fără a se respecta legea, iar pentru legalitate a fost semnat de către un funcționar neautorizat și nu poartă semnătura secretarului.
Totodată, reclamanta a susținut că bazinul vidanjabil suprateran este construit pe terenul primăriei întrucât excede suprafeței de 254 mp din extrasul de carte funciară deținută de pârât.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, reclamanta a susținut că se impune respingerea acesteia întrucât gardul din panouri de plasă sudată pe stâlpi din țeavă metalică a fost construit ulterior și fără autorizație de construire, arătând, de asemenea, că acest lucru rezultă clar din raportul de expertiză depus de pârât, la data efectuării expertizei pârâtul avea împrejmuită magazia „cu garduri din sârmă cu stâlpi din lemn” și care exista doar pe cele 3 laturi: de nord, vest și sud.
La data de 20.09.2013 pârâtul P. N. V. a înaintat la dosarul cauzei un memoriu prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat susținând că prin sentința civilă nr. 81 din 10.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Baia de A. a constatat existența gardului pe latura de est a terenului, la DJ 670, fără a dispune desființare a acestuia.
La data de 07.03.2014, numitul Z. C. a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei P. comunei Balta, însoțită de un set de înscrisuri (filele 150-186 din dosar).
În motivarea cererii de intervenție accesorie numitul Z. C. a arătat faptul că reclamanta este proprietarul terenului situat în intravilanul satului Balta, în punctul „ Magazinul Vechi”, pârâtul P. N. V. având în proprietate numai suprafața de 254 mp, teren vecin cu cel al reclamantei.
Totodată mai arată numitul Z. C. că pârâtul a construit în mod abuziv pe proprietatea reclamantei un bazin vidanjabil suprateran, un gard din plasă de sârmă și a închis drumul de acces al cetățenilor către DJ 670 și către râul Topolnița.
În drept, cererea de intervenție accesorie a fost întemeiată pe disp. art 63 C..
La termenul de judecată din data de 04.06.2014 instanța, în baza disp. art. 64 C. a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de numitul Z. C., constatând că între cererea formulată de reclamantă și pretențiile numitului Z. C. există legătură, acesta justificând interes în cauză.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Baia de A. a pronunțat s.c. nr.346/08.12.2014 prin care a respins excepția autorității lucrului judecat; a admis acțiunea formulată de reclamanta P. C. Balta reprezentată prin S. C.-primar și A. P. – secretar în contradictoriu cu pârâtul P. N. V.; a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu Z. C., în contradictoriu cu pârâtul P. N. V.; a obligat pârâtul P. N. V. să lase reclamantei P. C. Balta, în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 1955 mp, situat în comuna Balta, .; a stabilit linia de hotar între proprietățile părților, între punctele 4, 15, 14, 38, 37, 36, 33, 32, 31, 30, 5, potrivit anexei raportului de expertiză întocmit de expertul M. I. G.; a obligat pârâtul P. N. V. să desființeze bazinul vidanjabil suprateran, cu lucrările aferente, precum și împrejmuirea edificată pe latura de Est a terenului reclamantei; în baza art. 453 C. și art.560 Cod civ.; a obligat pârâtul P. N. V. să plătească reclamantei P. C. Balta cheltuieli de judecată în cuantum de 2526 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.11.1997 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care Consum Coop Isverna a vândut ., reprezentată prin administrator P. N. V., „magazinul vechi Balta”, situat în . patru camere, în suprafață de 216 mp, imobil având următoarele vecinătăți: N- drum comunal, S- apa Topolnița, V- apa Topolnița și V- moștenitori B.. Prin același contract de vânzare-cumpărare s-a stabilit că odată cu transmiterea proprietății asupra localului se transmite și dreptul de folosință gratuit pe durata existenței construcției.
Prin sentința civilă nr. 81 pronunțată la data de 10.02.2009 în dosarul nr._ Judecătoria Baia de A., reținând că P. comunei Balta deține în proprietate terenul în suprafață de 1500 mp, situat în spatele „ Magazinului Vechi”, față de concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul I. M., a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul P. N. V. să desființeze gardul împrejmuitor al terenului, în suprafață de 2066 mp, cu vecinii nord - drum comunal, est - DJ 670, sud - B. G. și vest - râul Topolnița, pe laturile de nord, sud și vest.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 430 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, dispozițiile art. 431 alin.1 Cod procedură civilă statuând că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În esență, autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
De aceea, pentru a verifica dacă există sau nu autoritatea lucrului judecat trebuie observat dacă, între hotărârea pronunțată anterior și cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, există o triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Instanța a reținut constatările expertului M. I. G. potrivit cărora „Terenul identificat la data efectuării expertizei era împrejmuit pe latura de Est cu gard din sârmă montată pe țevi de metal, iar în partea de Sud gardul din sârmă pe ștenepi de lemn era desființat, fiind culcat la pământ. Pe terenul identificat se află un teren vidanjabil suprateran (o cisternă de metal) împrejmuit cu scândură lipită de magazinul proprietatea pârâtului. Terenul identificat a făcut obiectul sentinței civile nr. 81 din 10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr._ ”.
De aceea față de pretențiile invocate de reclamanta P. comunei Balta și de concluziile expertului M. I. G., instanța a reținut că nu există identitate de obiect între cauza pendinte și cauza înregistrată sub nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 81 din 10.02.2009, prin care Judecătoria Baia de A. a obligat pârâtul să desființeze gardul împrejmuitor al terenului, în suprafață de 2066 mp, cu vecinii nord - drum comunal, est - DJ 670, sud - B. G. și vest - râul Topolnița, pe laturile de nord, sud și vest, considerente față de care instanța a respins excepția autorității lucrului judecat nefiind incidente dispozițiile art. 430 și art.431 Cod procedură civilă.
Pe fond, instanța a constatat temeinicia pretențiilor invocate, motiv pentru care va admite acțiunea.
Potrivit art. 563 C.civ. „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”.
Astfel, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere recunoașterea dreptului de proprietate asupra lucrului și restituirea acestuia de la acela la care se găsește, fiind astfel, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Așadar, potrivit regulii „actor incubit probatio”, (cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească) pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul îi nesocotește dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.
În speță, instanța a constatat că P. C. Balta deține în proprietate privată terenul situat în spatele magazinului vechi, potrivit HCL nr.2/13.01.2000, expertul M. I. G. identificând suprafața de 1955 mp ca fiind proprietatea reclamantei, terenul în suprafață de 254 mp aparținând pârâtului P. N. V., fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.11.1997, imobil intabulat în cartea funciară a comunei B. sub nr._, având număr cadastral 130 (filele 31,32,33 dosar). De asemenea, a susținut expertul M. I. G. că terenul identificat la data efectuării expertizei era împrejmuit pe latura de Est cu gard din sârmă montată pe țevi de metal, iar în partea de Sud gardul din sârmă pe ștenepi de lemn era desființat, fiind culcat la pământ. Pe terenul identificat se află un bazin vidanjabil suprateran (o cisternă de metal) împrejmuit cu scândură lipită de magazinul proprietatea pârâtului. Concluzionează expertul că terenul revendicat de reclamanta P. comunei Balta se învecinează cu proprietatea pârâtului P. V. în suprafață de 254 mp, cele două terenuri sunt clar delimitate de proprietățile învecinate, linia de hotar fiind determinată între proprietățile părților, spre D.J. 670, fiind determinată de punctele: 4,15,14,38,37,36,33,32,31,30,5.
S-au reținut totodată depozițiile martorilor S. N., D. C. I. și N. E., potrivit cărora pârâtul P. V. a dobândit de la cooperativă magazinul vechi, ulterior procedând la împrejmuirea terenului cu gard construit din plasă de sârmă și armătură metalică, terenul având următoarele vecinătăți: nord - drumul județean, sud - B. G., vest - râul Topolnița, est - drumul spre . martorii S. N. și D. C. I. că pe terenul situat în spatele magazinului vechi, în trecut se juca volei și fotbal, iar pe terenul îngrădit pârâtul P. V. a adus o cisternă folosită ca fosă septică, potrivit depoziției martorului S. N..
De aceea, reținând că reclamanta P. C. Balta a făcut dovada că pârâtul P. V. îi nesocotește dreptul de proprietate asupra terenului situat în punctul „spatele magazinului vechi” din intravilanul satului Balta, prin exercitarea unei posesii nelegitime, instanța a admis ca întemeiat, petitul privind revendicarea imobiliară, urmând să procedeze la obligarea pârâtului să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 1955 mp, situat în comuna Balta, ..
Constatând că reclamanta este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1955 mp pe care, fără drept, pârâtul P. N. V. a edificat un bazin vidanjabil, reținând, totodată, concluziile expertului M. I. G., instanța a obligat pârâtul să desființeze bazinul vidanjabil suprateran, cu lucrările aferente, precum și împrejmuirea edificată pe latura de Est a terenului reclamantei
Referitor la petitul privind grănițuirea proprietăților părților, instanța a reținut, disp. art. 561 cod civil potrivit cărora „orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate”, disp. art. 560 Cod civil statuând că „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Instanța a reținut incidența dispozițiilor legale invocate, și în raport de înscrisurile depuse de părți coroborate cu concluziile expertului M. I. G., a constatat întemeiat petitul privind grănițuirea și în consecință a stabilit linia de hotar între proprietățile părților, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză, între punctele 4,15,14,38,37,36,33,32,31,30,5.
În procesele de grănițuire, părțile suportă împreună cheltuielile de judecată fiind avute în vedere atât cheltuielile efectuate pentru stabilirea hotarului, cât și cele pricinuite de introducerea unei astfel de acțiuni, dacă în sarcina părților nu se constată vreo activitate culpabilă, legată de schimbarea liniei de hotar.
Constatând temeinicia pretențiilor invocate de reclamantă, în consecință, instanța a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu Z. C.
De aceea, în raport de cele reținute și de cuantumul cheltuielilor efectuate de părți, instanța, în baza art. 453 C. și art.560 Cod civ, a obligat pârâtul P. V. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2526 lei.
Împotriva acestei soluții, au declarat apel atât apelantul pârât P. V. cât și apelantul intervenient în numele altei persoane Z. C..
În motivarea apelului său P. V. a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
În acest sens a arătat că sentința civilă nr.81/10.02.2009 pronunțată în dosar nr._, precizează în dispozitiv „obligă pârâtul să desființeze gardul împrejmuitor al terenului în suprafață de 2066 mp, edificat prin raportul de expertiză întocmit de expert I. M., cu vecinii: N - drumul comunal, E-DJ 670, S-B. G., V-apa Topolnița, lac de acumulare, situat în ., pe laturile N, V și S”. În raportul de expertiză întocmit de I. M. s-a precizat că pârâtul P. a împrejmuit 2066 mp, pe latura de E fiind vecin DJ 670.
Deși s-a admis acțiunea Primăriei, și s-a dispus desființarea gardurilor pe celelalte laturi, a rămas nedesființat gardul pe latura de E a terenului, la DJ 670 – segmentul 1,2 – P. Balta pierzând procesul în acest caz, autoritatea de lucru judecat fiind evidentă.
Un alt motiv de apel îl constituie admiterea nelegală a cererii de intervenție formulată de intervenientul Z. C..
Apelantul a arătat că nu s-a precizat care este interesul în cauză al intervenientului. Este evident că Z. C. nu a precizat nici în cererea de intervenție (fila 150 dosar) și nici ulterior care este interesul său propriu în cauză, diferit de cel al Primăriei. La fel procedează și instanța, nu menționează nimic.
În cererea de la fila 150, Z. C. repetă pretențiile Primăriei Balta formulate la filele 1 și 2 din dosar.
Dacă instanța de apel ar păstra această soluție, s-ar crea un precedent aberant, în sensul că „oricine poate interveni în orice proces”.
Al treilea motiv de apel se referă la faptul că P. nu a făcut dovada dreptului său de proprietate.
P. Balta nu a putut aduce în dosarul cauzei dovezi pertinente din care să rezulte că este proprietara terenului revendicat în cauză, dovezile reclamantei s-au mărginit la raportul de expertiză întocmit în cauză, HCL Balta nr.2/13.01.2000 și proba cu martori.
A menționat că la filele 316-317, 357-358 și 365 din dosar a demonstrat că raportul de expertiză este lipsit de obiectivitate și total nemotivat, fiind bazat pe aprecieri subiective, unele vădit mincinoase, toate fiind în contradicție cu probele din dosar, lipsindu-i astfel funcția probatorie în cauză. Cu toate acestea, instanța se raportează la el.
Apelantul a arătat că actul de la fila 30 dosar este transcris în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni al Judecătoriei Baia de A. la nr.70 din 21.04.1998, devenind astfel opozabil și Primăriei Balta, conform art.1801 și 1802 c.civ. din 1864.
La filele 32 și 33 sunt actele de carte funciară ale imobilului pe care este el proprietar și care se învecinează cu Consumcoop, nu cu P. Balta.
Prin înscrisurile de la filele 28 și 63 face dovada că înscrierea de la poziția 6 din anexa 1 la HCL nr. 2 este lovită de nulitate absolută.
P. Balta recunoaște prin înscrisul de la fila 36 că posesia terenului a aparținut Consumcoop și instanța putea să respingă acțiunea de față numai în baza acestui înscris.
La fila 37 dosar se află adresa Consum Coop Isverna către Judecătoria Baia de A. nr.30/18 mai 1999, trimisă în dosarul nr.159/1999 (același dosar cu cel în care a fost trimis înscrisul de la fila 36 dosar nr.5854/1999 al tribunalului M.).
În adresă se spune „vă facem cunoscut că unitatea nu deține documente privind pământul de la magazinul vândut, dar pe baza declarațiilor membrilor cooperatori care cunosc cu zeci de ani în urmă, la această unitate reiese că terenul a fost tot timpul al cooperativei urmând ca în baza Legii 169/1997, P. Balta să ne emită titlul de proprietate…”. Instanța a ignorat acest înscris.
La filele 41-42 dosar se află înscrisul certificat de urbanism nr.30 din 08.10.2013 depus chiar de intervenientul Z. C., în numele Primăriei Balta în dosar nr.7410/2003 al Tribunalului M.. În acest certificat fiind vorba de terenul din prezenta cauză, se precizează explicit suprafața terenului de 2400 mp și învecinările acestuia.
Privind desființarea bazinului vidanjabil cu lucrările aferente, amplasat în spatele magazinului, dispozițiile hotărârii atacate sunt netemeinice și nelegale, având în vedere că bazinul este amplasat pe terenul asupra căruia are drept real de folosință consfințit prin act autentic, teren asupra căruia P. Balta nu are nici un drept.
Privind grănițuirea, situația adoptată de hotărârea atacată este netemeinică, nelegală și imorală, având în vedere că P. Balta nu are proprietate în jurul proprietății sale.
Apelantul a mai arătat că hotărârea atacată este imorală.
Dovada apelului o face cu înscrisurile existente în dosar și la care a făcut trimitere.
Prin apelul său, intervenientul Z. C. a solicitat anularea sentinței și rejudecarea cauzei.
Referitor la acest apel, instanța va avea în vedere disp. art. 67 alin. 4 NCPC potrivit cărora „ calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac”.
În cauza dedusă judecății, reclamanta, P. Balta nu a formulat apel împotriva sentinței, prin urmare, instanța va respinge ca neavenit apelul declarat de intervenientul accesoriu Z. C., având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul P. V., instanța îl va respinge ca nefondat pentru următoarele motive:
Referitor la primul motiv de apel, privind respingerea greșită a excepției autorității de lucru judecat, raportat la s.c. nr. 81/2009, instanța reține că acest motiv este neîntemeiat.
Astfel, prin sentința invocată de pârât nu s-a analizat sub nicio formă împrejmuirea de pe latura de est a terenului în litigiu, instanța nepronunțându-se nici în sensul admiterii, nici al respingerii acțiunii sub acest aspect. Prin urare, se reține că această chestiune litigioasă nu a fost analizată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea nr. 81/2009, prin urmare nu se poate opune autoritatea de lucru judecat cu privire la acest petit.
În ceea ce privește admiterea cererii de intervenție accesorie formulată de Z. C., nu se poate reține lipsa interesului acestuia în promovarea unei astfel de cereri, acesta fiind cetățean al satului respectiv și având interes ca terenul să poată fi folosit de toți cetățenii. Intervenientul a făcut de altfel precizări în acest sens prin cererea de la fila 322 (dosar fond), prima instanță apreciind în mod legal și corect, având în vedere și înscrisurile depuse de intervenient la dosar că acesta are interes să formuleze o astfel de cerere.
Referitor la petitul având ca obiect revendicare, în mod legal și corect a reținut prima instanță că reclamanta a făcut dovada proprietății sale cu actele depuse la dosar. Astfel, s-a reținut că P. C. Balta deține în proprietate privată terenul situat în spatele magazinului vechi, potrivit HCL nr.2/13.01.2000, expertul M. I. G. identificând suprafața de 1955 mp ca fiind proprietatea reclamantei, terenul în suprafață de 254 mp aparținând pârâtului P. N. V., fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.11.1997, imobil intabulat în cartea funciară a comunei B. sub nr._, având număr cadastral 130 (filele 31,32,33 dosar). Proba cu expertiza de specialitate a fost coroborată cu declarațiile martorilor, reținând în mod întemeiat prima instanță că pârâtul P. V. nesocotește dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului situat în punctul „spatele magazinului vechi” din intravilanul satului Balta, prin exercitarea unei posesii nelegitime.
Înscrisurile menționate de apelant, aflate la filele 316-317, 357-358 și 365 din dosarul de fond reprezintă obiecțiuni la raportul de expertiză și concluzii scrise, toate acestea fiind avute în vedere și apreciate în mod corect de prima instanță. Simplul fapt că pârâtul este nemulțumit de concluziile raportului de expertiză nu înseamnă că acestea sunt greșite și nu corespund adevărului. NU se poate reține că concluziile raportului de expertiză sunt nereale, pârâtul nefăcând dovezi în acest sens, simpla sa afirmație nefiind suficientă și neconstituind o probă de aceeași valoare științifică, care ar putea contrazice concluziile raportului de expertiză.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și actele de proprietate ale pârâtului, inclusiv înscrisul de la fila 30 din dosarul de fond, reținând în mod corect că pârâtul a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.11.1997 imobilul intabulat în cartea funciară a comunei B. sub nr._, având număr cadastral 130 (filele 31,32,33 dosar), deci este proprietar dosar asupra acestui imobil, iar nu asupra întregului teren.
La filele 28 și 63 din dosarul de fond se află depuse întâmpinarea și un răspuns la întâmpinare al reclamantului, înscrisuri care prin ele însele nu dovedesc că HCL nr. 2 este lovită de nulitate absolută, această nulitate nefiind constatată prin nici un înscris depus la dosar.
De asemenea, nici înscrisurile aflate la filele 37 și la filele 41,42 din dosarul de fond, invocate de apelant prin apelul său nu constituie probe în favoarea susținerilor apelantului, în sensul respingerii acțiunii. Astfel, din adresa de la fila 37 rezultă că terenul nu a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare, iar la filele 41 și 42 se află depus un certificat de urbanism care nu face dovada că apelantul pârât este proprietarul suprafeței revendicate de reclamant.
Prin urmare, față de aceste considerente, în mod legal și corect a admis prima instanță și celelalte două petite privind desființarea bazinului și grănițuirea.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge apelul formulat de pârât ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de pârâtul P. V., domiciliat în com. Balta, ., împotriva s.c.nr.346/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._, intimată fiind P. C. Balta, reprezentată prin S. C.-primar și A. P. – secretar, cu sediul în ., având ca obiect grănițuire și revendicare.
Respinge ca neavenit apelul declarat de intervenientul accesoriu Z. C., cu domiciliul în com. Balta, ., împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CZ
Dact. CNB
Ex.5/9.03. 2015
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3546/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
