Anulare act. Sentința nr. 3297/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3297/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 121/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 121/A/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier Lucreția I.
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți G. P. și G. P. împotriva sentinței civile nr. 3297/3.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind R. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. R. pentru intimata pârâtă, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin serviciul registratură apelanții reclamanți au depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea unei cauze penale și chitanța ., nr._(3) privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 12 lei.
Instanța a pus în discuție cererea de suspendare formulată de către apelanții reclamanți.
Avocat B. R. pentru intimata pârâtă în baza art. 413 alin. 1, pct. 2 c.pr.civ. solicită respingerea cererii de suspendare ca nedovedită întrucât apelanții reclamanți nu au făcut dovada începerii urmăririi penale. A depus la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Instanța respinge cererea de suspendare formulată de către apelanții reclamanți, întrucât în cauză apelanta nu a făcut dovada începerii urmăririi penale în cauza la care face referire prin cererea depusă.
Avocat B. R. pentru intimata pârâtă solicită înmânarea filelor 29-32 dosar, reprezentând răspuns la întâmpinare depus în două exemplare, instanța procedând la detașarea și înmânarea acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat B. R. pentru intimata pârâtă pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosarul cauzei. A precizat că la fila 72 dosar fond, apelantele au arătat că din anul 1999 cunosc de existența contractului de vânzare cumpărare cu întreținere.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 29.04.2014 sub nr._, reclamantele G. P. și G. P. au chemat în judecată pe pârâta R. M., solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare cu întreținere autentificat sub nr. 3410 din 21.08.1996 de BNP S. E..
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în fapt, sunt fiicele defuncților G. P., decedat la data de 4 august 1992 și G. M., decedată la data de 28 mai 1998, iar după decesul tatălui G. P. au dezbătut succesiunea, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr.1641/1993.
Au mai avut un frate, R. A. care a fost înfiat de către R. P. și R. F., potrivit actului de înfiere nr.60/4.01.1956 și care a decedat la data de 29 mai 1993.
Relațiile cu pârâta R. M. s-au deteriorat după decesul lui R. A., moment de când în casa părinteasca a rămas să locuiască mama G. M. - decedată și G. P..
G. M. a încheiat cu pârâta R. M. contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3410 din 21.08.1996 de BNP S. E. și apreciază reclamantele că acest contract este fals întrucât nu a fost semnat, nu conține formalitatea "bun si aprobat" conform ast.275 din noul Cod de procedură civilă, suma de bani se dă pe baza de chitanță cu martori nu cum s-a prezentat în cazul de față, numita G. M. era o persoana în vârstă care nu știa carte iar în momentul încheierii contractului se afla într-o stare care o punea în neputința de a-și da seama de urmările faptei sale, nu avea discernământ, capacitate de exercițiu deplină sau restrânsă.
Defuncta G. M. avea pensie de urmaș de la soțul ei astfel că nu avea nevoie de îngrijire întrucât stătea cu cele 2 fiice ale sale. La înmormântarea acesteia, pârâta R. M. nu a contribuit nici fizic și nici material, atât înmormântarea cât și datinile creștinești ce urmează după deces fiind făcute de reclamanta G. P. și fiul acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1242, 1251, 1252, 1253 Noul Cod Civil.
La data de 02.06.2014 pârâta R. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Sub un prim aspect a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere faptul că acțiunea având ca obiect anulare act este o acțiune cu caracter personal (adică intuitu personae) și divizibilă, dar și esențialmente patrimonială, fiind prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani (art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958), termen care în cauză începe să curgă de la data semnării actului care se cere a fi anulat respectiv 21.08.1996.
De asemenea, a mai invocat excepțiile lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni având ca obiect anulare act de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere și lipsei calității procesuale active a reclamantelor având în vedere că acest act este unul esențialmente personal, la fel ca si întreținerea care este personală, născându-se un raport juridic obligațional între debitorul obligației de întreținere adică pârâta si creditorul obligației de întreținere adică defuncta G. M..
Cu privire la fondul cauzei, a învederat că soțul său, R. A., a fost înfiat la vârsta de 23 de ani, de către bunicii săi, însă acesta a continuat să își ajute părinții, construind o nouă cameră la casă, grajdul, a construit gardul din piatra.
Surorile soțului său erau deja măritate, fiecare la casele lor, iar ea împreuna cu soțul său fiind ajutorul real și concret al părinților, reclamantele venind foarte rar la casa soacrei sale.
A recunoscut pârâta că soacra sa nu știa să scrie și să semneze dar, observând aceste aspecte și fiind conștientă de faptul că a fost cea care a ajutat-o mereu, a semnat personal, conștient singură actul la notar, fiindu-i citit contractul în prezența sa și a notarului, a consimțit la semnarea acestuia și a pus degetul neștiind sa se semneze.
A menționat faptul că ea a fost cea care a găsit-o pe soacra sa la momentul decesului, tot ea fiind cea care a anunțat reclamantele, iar când mers la Malovăț să ridice certificatul de deces pentru înmormântare, a aflat ca acesta fusese ridicat de un nepot pe nume S. G. care împreuna cu reclamantele nu au lăsat-o să contribuie cu nimic la înmormântare. Soacra sa a avut toate cele necesare pentru înmormântare.
A menționat de asemenea că este soția supraviețuitoare a numitului R. A., decedat la data de 29 mai 1993, soțul său fiind înfiat de către R. P. și R. F., potrivit decretului lege nr. 281/1955 și actului de înfiere nr. 60 din 4 ianuarie 1956. În luna mai 1992, socrul său a dorit să-și împartă averea celor trei copii ai săi, respectiv: R. A., G. P. și G. P. însă, în luna august anul 1992 a încetat din viață. A precizat că în anul 1993 a decedat soțul său R. A., ea fiind singura care a avut grijă de soacra după decesul celor doi. Referitor la relația cu pârâtele a menționat că aceasta s-a înrăutățit imediat după decesul soțului său, motiv pentru care soacra sa i-a încheiat contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere prin care i-a vândut cota parte indiviză de ¼ din 2.000 m.p. și o cotă parte indiviză de 5/8 din construcțiile aflate pe acest teren, constând în o casă cu 3 camere și tindă, construită din paiantă, acoperită cu țigla, un grajd cu 3 încăperi, având următoarele vecinătăți: la est - R. A., la vest - ulița satului, la sud - drumul comunal și la nord - Mucioni I.M. P..
Referitor la modul de dobândire al acestor bunuri vândute, a învederat că au fost dobândite de aceasta ca moștenire de pe urma decesului soțului ei, G. P., conform certificatului de moștenitor nr. 1409/1993 eliberat de către fostul notariat de Stat M., în baza legii nr. 18/1991 și procesului verbal de punere in posesie eliberat de către CLFF Malovăț și de către CJFF M..
La data de 12.06.2014 pârâta G. P. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a reiterat faptul că la data de 21.08.1996 - Notarul public S. E. a autentificat un contract de vânzare-cumpărare cu întreținere cu nr.34l0 încheiat între G. M. în calitate de vânzătoare și R. M. în calitate de cumpărătoare, un contract care nu îndeplinește condiția de a fi un contract corect și mai degrabă îndeplinește condiția imposibilă contrară legii sau bunelor moravuri care atrage nulitate absolută a acesteia.
Cu privire la titlul de proprietate cu nr._/din 03.03.2003, a arătat că este greșit pentru că include suprafața totală de l.000 mp cultivată cu porumb, suprafața primită în intravilan, dar corect intravilan rămâne numai suprafața care cuprinde casa de locuit si grajdul.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta T. S. a pronunțat sentința civilă nr.3297/3.11.2014 prin care a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea introductivă are ca obiect anularea unui contract de vânzare cumpărare cu întreținere încheiat între G. M., decedată la 28 mai 1998, autoarea reclamantelor G. P. și G. P., pe de o parte și pârâta R. M., pe de altă parte.
Acțiunea în anulare, având caracter personal este prescriptibilă în 3 ani potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958.
Cum reclamantele nu au fost părți în contractul a cărui anulare o solicită, termenul de prescripție a început să curgă de la o dată ulterioară încheierii contractului, respectiv data de la care acestea au aflat de existența actului a cărui anulare se solicită.
Potrivit înscrisului existent la fila 72 dosar, instanța a reținut că în cadrul dosarului nr.4731/1999, R. M. a chemat în judecată pe cele două reclamante din cauza de față pentru ieșirea din indiviziune asupra moștenirii, ocazie cu care a depus la dosar contractul de vânzare cu întreținere a cărui anulare se solicită în dosarul de față.
Plecând de la prezumția că reclamantele ar fi luat la cunoștință la 31.12.1999, iar de la acea dată și până la 29.04.2014 s-au scurs peste 14 ani, instanța a constatat că acțiunea de față s-a promovat după împlinirea termenului general de prescripție, situație în care excepția prescripției dreptului la acțiune s-a găsit întemeiată, cu consecința respingerii acțiunii ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamantele G. P. și G. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
La întocmirea contractului de vânzare cumpărare cu întreținere nu s-au respectat condițiile cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, contractul fiind astfel lovit de nulitate relativă pentru că nu conține formalitatea „bun și aprobat” conform art.275 din noul cod de procedură civilă.
Normal ar fi fost ca la încheierea contractului să fi participat și un reprezentant precum și fiica vânzătoarei cu care locuia, măcar un exemplar de pe contract să i se fi predat, nu să le păstreze pe toate vânzătoarea până la deces.
Pârâta a fost o persoană de rea credință, cu gândul numai la interesul de a acapara și a se îmbogăți; vânzătoarea nu a primit nici un ban de la pârâtă când s-a încheiat contractul, fapt povestit chiar de ea înainte de a deceda; pârâta nu a îngrijit-o până la deces.
Pentru faptul că sunt moștenitoare ale vânzătoarei, consideră că au interes în promovarea acțiunii potrivit art.2263 al.6 c.civ.
Sub aspectul termenului de 3 ani, consideră că nu a fost corect calculat pentru că ele nu au cunoscut existența acestuia până în anul 2013 când au fost chemate în judecată în dosarul nr._/225/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S..
Este adevărat că relațiile cu pârâta s-au înrăutățit după decesul soțului acesteia, așa cum recunoaște și aceasta prin întâmpinare, înrăutățirea relațiilor fiind cu trei ani înainte de întocmirea actului fraudulos pe care apelantele îl consideră fals, nu-l recunosc pentru că au fost considerate neputincioase să o întrețină pe mama lor.
Susțin apelantele că, mama lor a intenționat din timpul vieții să desființeze actul, lăsând cu grai de moarte să se anuleze pe ce a pus ea degetul, iar munca ei să-i rămână lui G. P., motiv pentru care înțeleg să lupte pentru anularea acestui act.
Au cerut prin cererea de față ca instanța să analizeze cu multă răspundere acest contract lovit de nulitate relativă încheiat cu nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la capacitate de exercițiu și consimțământ, însă instanța a greșit când la cel de al doilea termen de judecată s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului la acțiune fără a dezbate fondul și fără a ține seama de cele susținute de apărătorul lor privitor la nulitatea relativă a contractului.
Procedând astfel, instanța a dat o hotărâre contrară legii.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În apărare a arătat că, în mod just instanța de fond a sesizat că reclamantele au luat cunoștință de actul atacat încă din anul 1999 când, potrivit înscrisului de la fila 72 din dosarul de fond, pârâta le-a chemat în judecată în dosarul_ pentru ieșire din indiviziune, moment la care a depus și actul atacat în cauza de față.
Prin urmare, în mod corect instanța a soluționat acțiunea pe baza excepției prescripției dreptului la acțiune, mai ales că apelantele nu au adus nici o dovadă contrară a momentului când au luat la cunoștință de act.
Restul motivelor de apel, consideră intimata că sunt simple alegații.
Apelantele au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au reiterat aceleași aspecte expuse în cuprinsul cererii de apel.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse, conform art.479 c.pr.civ., tribunalul constată că apelul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
Potrivit art.248 c.pr.civ., instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Alineatul doi al aceluiași text prevede că în cazul în care s-au invocat simultan mai mule excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
În condițiile în care prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat mai multe excepții, în temeiul articolului anterior menționat, instanța avea obligația examinării cu prioritate a acestor apărări formulate pe calea excepțiilor, în funcție de modul de soluționare al lor putându-se păși sau nu la soluționarea pe fond a cauzei.
Cum în speță, s-a apreciat temeinicia excepției prescripției dreptului la acțiune pe care instanța era obligată să o analizeze prioritar, nu se mai impunea cercetarea pe fond a motivelor invocate de reclamante pentru anularea contractului de vânzare cumpărare cu întreținere.
Sub aspectul soluției adoptată asupra prescripției dreptului la acțiune, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală, în mod corect prima instanță raportându-se la calcularea termenului de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 la momentul când sunt date certe că reclamantele au cunoscut existența actului de vânzare, respectiv la 31.12.1999 când reclamantele au fost chemate în judecată de pârâta R. M. în dosarul nr.4731/1999 pentru ieșire indiviziune, dosar în care s-a depus și contractul de vânzare cumpărare încheiat de defunctă cu pârâta.
Mai mult, chiar acestea prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de față au recunoscut faptul că „cu acest contract fals, a cerut ieșirea din indiviziune, dosar nr.4731/1999, acțiune suspendată de Judecătoria Drobeta T. S., s.c.nr.3674/ 22.06.2001.”
Cum apelantele nu au produs nici un fel de contradovadă sub aspectul momentului la care au luat cunoștință de contract încât să justifice faptul că acțiunea de față a fost promovată în termenul legal, tribunalul constată că soluția adoptată de prima instanță este temeinică și legală și, în raport de aceasta, nu se impune examinarea criticilor privitoare la motivele pentru care reclamantele solicită anularea contractului.
În considerarea celor mai sus expuse, în temeiul art.480 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.453 c.pr.civ., apelantele vor fi obligate la cheltuieli de judecată către intimată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantele reclamante G. P., având CNP_ și domiciliul în ., județul M. G. P., CNP_, domiciliată în ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 3257/3.11.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind R. M., CNP_, domiciliată în ., județul M., ca nefondat.
Obligă apelantele la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, Lucreția I. |
PC/CNB/5 ex.
Data 13.03.2015
Jud. fond. G. D.
Confidențial cod.op.2626
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5/2015. Tribunalul... → |
|---|
