Acţiune în constatare. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 1039/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2015:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1039/A
Ședința publică de la 22 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier D. D.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-reclamant Ș. V. împotriva sentinței civile nr. 131/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. Balta, P. Calistița, S. I., C. V., T. I. și intimatul intervenient în nume propriu S. Gh. G., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, s-a luat act că, prin serviciul registratură, avocat T. L., pentru apelantul-reclamant Ș. V. a depus concluzii scrise după care, constatând că dezbaterile asupra apelului au fost consemnate în încheierea din data de 15.12.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 13.06.2014, sub nr._, reclamantul Ș. V., în contradictoriu cu pârâții U. Administrativ Balta, P. Calestița, S. I., C. V. și T. I., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate că este proprietarul terenului situat în punctul „Plaț casa”, situat pe raza comunei Balta, ., în suprafață de 530 mp., cu următorii vecini: nord –apa Prejna, sud – P. Calistița și Ș. V., est – S. I. și C. V., vest – T. I. și asupra casei cu suprafața construită de 156, 60 mp, compusă din trei camere, două beciuri și a unei bucătării de vară cu suprafața de 20,70 mp situată pe terenul din pct. „ Plaț Casă”, în baza prescripției achizitive de lungă durată (30 ani), imobile pe care le-a stăpânit în mod pașnic și sub nume de proprietar, prin joncțiunea posesiilor de la autorii săi.
În motivare, reclamantul a arătat că, în fapt, în anul 1971, părinții săi, Ș. G. și Ș. E., au cumpărat un teren în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 5771 de la numitul L. I., respectiv suprafața de 862 mp situată în punctul numit „ Plaț casă” din ., județul M..
În anul 1974, autorii săi au obținut autorizația de construcție nr. 349/30 mai 1974 pentru edificarea casei, construcție la care a contribuit financiar și a lucrat efectiv la aceasta.
A precizat reclamantul că, în data de 25.12.1978, mama sa, Ș. E. a decedat, în urma decesului fiind emis certificatul de moștenitor nr. 959/1986. Prin Decizia civilă nr. 871/18.08.1988 pronunțată de către Tribunalul Județean M., 1/3 din terenul plaț casă și ¼ din casă i-au fost atribuite tatălui său Ș. G.. În anul 2004 și acesta a decedat, iar casa a fost refăcută în totalitate de către reclamant.
Concluzionează reclamantul că aceste bunuri le-a stăpânit timp de peste 30 de ani, fără a fi tulburat de cineva, fiind cunoscut în localitate ca proprietar astfel că, solicită să se constate că este proprietarul acestora în cotă de 1/3 din terenul plaț casă în suprafață de 728 mp, a casei și a bucătăriei.
În drept, cererea a fost motivată pe disp. 2502 alin.2. pct.2 C. raportat la art. 35 c.pr.civ.
În dovedire a depus la dosar în copie: cartea de identitate, certificatul de moștenitor nr. 959/1986, contractul de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 5771 din 21.12.1971, încheiere de legalizare nr. 871 din 08.05.2013, autorizație pentru executare de lucrări nr. 3 din 16.04.1975, aviz C.T.I. nr.349 din 30.05.74, memoriu tehnic, adeverința nr. 1400 din 07.04.2014 în original, în copie decizia civilă nr. 871 din 18.08.1988, certificatul de deces al autorului Ș. G., o cerere, adresa nr. 8697 din 22.08.2013, fișa imobilului, certificat de urbanism nr. 6 din 14.08.2013, plan de amplasament și delimitare a imobilului în dublu exemplar, certificat nr. 1455 din 20.04.2013, proces verbal nr. 1456/2013 și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților, cu martori Ș. N. și C. M., cu înscrisuri și cu expertiză în specialitatea topografie.
La data de 17.07.2014 pârâții P. Calestița, S. I., C. V. și T. I. au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
La data de 23.09.2014, numitul S. G. a depus cerere de intervenție în nume propriu la care au fost anexate înscrisuri: certificat de naștere al lui Ș. G., decizia civilă nr. 871 din 18.08.1988, certificat de deces al autorului Ș. G., o declarație în șase exemplare și a solicitat încuviințarea probei cu martorii V. I I. și P. Gh G..
Reclamantul a depus întâmpinare la cererea de intervenție formulată de S. G., prin care a solicitat respingerea acesteia, invocând excepția nelegalei timbrării și excepția inadmisibilității.
Prin încheierea de ședință din data de 03.02.2015, instanța a desemnat expert în specialitatea topografie cadastru pe P. I., urmând ca acesta să identifice prin punct, suprafață și vecinătăți terenul din cererea de chemare în judecată ; să precizeze categoria de folosință a terenului și să menționeze dacă terenul este împrejmuit, iar în caz afirmativ pe ce latură este împrejmuit; să precizeze în posesia cui se află terenul identificat la data efectuării expertizei; să precizeze dacă terenul din cererea de chemare în judecată și identificat se regăsește în actele de la dosarul cauzei, în caz afirmativ și să menționeze în ce acte și ce suprafață; să identifice pe schiță toate aspectele și să anexeze la dosar dovezile de încunoștințare ale părților și să fie înaintat la dosar exemplare ale expertizei pentru a fi comunicate; să precizeze dacă pe terenul respectiv există construcții, dacă există să le identifice pe schiță și să precizeze ce fel de construcții sunt.
Au fost ascultați martorii Ș. N., V. I., P. Gh G. și C. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, iar expertul P. I. a înaintat la dosar raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 131/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A., s-a respins excepția inadmisibilității; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Ș. V. în contradictoriu cu pârâții U. Administrativ Balta, P. Calestița, S. I., C. V. și T. I.; a fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul S. G. și cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții U. Administrativ Teritorială Balta, P. Calestița, S. I., C. V. și T. I., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate că este proprietarul terenului situat în punctul „Plaț casa”, situat pe raza comunei Balta, ., în suprafață de 530 mp., cu următorii vecini: nord –apa Prejna, sud – P. Calistița și Ș. V., est – S. I. și C. V., vest – T. I. și asupra casei cu suprafața construită de 156, 60 mp, compusă din trei camere, două beciuri și a unei bucătării de vară cu suprafața de 20,70 mp situată pe terenul din pct. „ Plaț Casă”, în baza prescripției achizitive, respectiv folosirea de peste 30 ani în mod pașnic și sub nume de proprietar prin joncțiunea posesiilor prin moștenire de la autorii săi.
La data de 23.09.2014, numitul S. G. a depus cerere de intervenție principală prin care a solicitat să se constate că și el are un drept de moștenire asupra terenului.
Prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenție principală, reclamantul a invocat excepția netimbrării excepție care a fost respinsă potrivit încheierii de ședință din data de 11.11.2014 ( fila 157 dosar), și excepția inadmisibilității.
Potrivit art.248 alin.1 C.p.c. „ Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de reclamat față de cererea de intervenție principală, instanța a reținut că, potrivit art. 192 alin. 1 C.pro.civ. „ Pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiției prin sesizarea instanței competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței poate fi făcută și de alte persoane sau organe.” iar potrivit art. 193 alin. 1 din C.proc.civ. „Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”
Având în vedere că, pentru cererea formulată de intervenientul principală dispozițiile legale nu prevăd o procedură prealabilă instanța a apreciat că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, astfel că a dispus respingerea excepției inadmisibilității.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată arată că terenul pentru care solicită să se pronunțe o hotărâre judecătorească, prin care să se constate că este proprietar, se regăsește în certificatul de moștenitor nr.959/1986, contractul de vânzare cumpărare și sentința civilă nr. 871 din 18.08.1988.
Din contractul de vânzare-cumpărare de la fila 4 rezultă că autorul Ș. G. a cumpărat de la numitul L. I., suprafața de 862 mp situată în punctul numit „ Plaț casă” din ., județul M. iar în certificatului de moștenitor nr.959/1986 și în sentința civilă nr. 871 din 18.08.1988 este menționat și imobilul casă, despre care face mențiune reclamantul în cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 35 Cod procedură civilă „ Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.
Din cuprinsul acestor prevederi, rezultă că, pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.
Având în vedere că reclamantul are la îndemână o acțiune în realizare în cazul în care apreciază că i se aduce atingere vreunui drept real și având în vedere și faptul că reclamantul susține că s-a emis autorilor săi un act de vânzare – cumpărare nr.5771 din 21.12.1971 și o decizie civilă nr. 871 din 18.08.1988, instanța, în raport de dispozițiile art. 35 din C.proc.civ., pe de o parte și pe de altă parte, că din probele administrate nu rezultă că reclamantul ar fi stăpânit bunurile sub nume de proprietar, a respins cerere privind constatarea unui drept de proprietate a reclamantului, ca nefondată.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată la data de 23.09.203 de S. Gh G. având în vedere cele menționat, pentru aceleași motive, instanța a dispus respingerea cererii de intervenție, ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a reținut că art. 453 din codul de procedură civilă prevede că „ (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecat” iar art. 452 din Codul de procedură civilă prevede că „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
Întrucât, atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție principală, au fost respinse instanța în raport de dispozițiile art. 453 C. proc. Civilă, a respins și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 131/05.05.2015, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
Instanța de fond nu a aplicat în mod corect prevederile legale, neintrând în dezbaterea fondului cauzei în sensul că nu a calificat corect obiectului dedus judecății, neavând un rol activ în aflarea adevărului în cauză. Astfel, nu s-a stabilit pentru care imobil a solicitat să se constate că este proprietar, pentru cel vechi renovat sau pentru cel înscris în Autorizația de Construcție nr. 8/2013 și nu s-a menționat de către expert dacă terenul înscris în Cartea Funciară pe numele apelantului este unul și același cu terenul identificat de expert;
Nu s-a solicitat de la Primărie un istoric fiscal de la rolul agricol și nu s-a avut în vedere că intervenientul a solicitat să se constate că este moștenitorul lui Ș. G..
De asemenea, nu s-au solicitat lămuriri de la O.C.P.I M. și nu s-a luat în considerare tranzacția pe care apelantul a încheiat-o cu intervenientul în anul 1988 când s-a pronunțat decizia civilă nr. 871/1988 ce este supusă regulilor contractului bilateral, aspect pe care instanța nu l-a avut în vedere la pronunțarea sentinței și care nu poate produce efecte mai mult decât s-a stipulat în aceasta.
Față de toate aceste critici, a arătat că solicită admiterea apelului, anularea în parte a sentinței civile, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea uzucapiunii și trimiterea cauzei spre rejudecarea în vederea completării probatoriului în temeiul art. 480 alin.3 C..
Intimatul intervenient S. Gh. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de intervenție în nume propriu și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A susținut că este frate cu apelantul-reclamant și are drepturi egale cu acesta de pe urma părinților Ș. G. și Ș. I.. Deși a fost înfiat în anul 1983 de către familia S. P., în anul 2000, înfierea a fost anulată astfel că are aceleași drepturi ca și reclamantul, la teren și la casă, terenul plaț de casă fiind cumpărat de părinții lor în anul 1971 iar după decesul mamei, acesta a aparținut doar tatălui conform deciziei de partaj nr. 871.
A menționat că pe acest teren plaț de casă, când părinții erau în viață, a fost construită o casă de la fundație, împreună cu părinții și fratele, aducând contribuții egale la construirea acesteia, iar după decesul tatălui a contribuit împreună cu fratele său la cheltuielile de înmormântare.
Examinând sentința apelată, în limitele criticilor aduse, conform art.479 C.pr.civ., tribunalul constată că apelul este întemeiat din considerentele ce urmează:
Reclamantul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în constatarea dobândirii dreptului său de proprietate prin efectul prescripției achizitive, asupra terenului în suprafață de 530 mp și casei cu suprafața construită de 156,60 mp compusă din trei camere, două beciuri și a unei bucătării de vară cu suprafața de 20,70 mp situate în pct. „ Plaț Casă” din satul Prejna, .:N- apa Prejna, S- P. Calistița și Ș. V., E- S. I. și C. V., V- T. I., bunuri pe care susține că le-a stăpânit împreună cu părinții până la decesul acestora și ulterior singur, timp de peste 30 de ani, în mod pașnic și sub nume de proprietar.
Chiar dacă reclamantul a invocat drept temei juridic al acțiunii, dispozițiile art.35 C.pr.civ. care reglementează acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în respectarea principiilor dreptului de dispoziție al părților prevăzut de art.9 C.pr.civ. și rolului judecătorului în aflarea adevărului prevăzut de art. 22 alin.4 și 6 C.pr.civ., instanța avea obligația de a stabili și aplica textul corect situației de fapt fundamentate juridic de către reclamant
Prin urmare, cum reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate, prin efectul prescripției achizitive( uzucapiunii de lungă durată), în condițiile în care le-a posedat peste 30 de ani, fără a fi tulburat de cineva, în lipsa unei alte calificări juridice care să fi fost pusă în discuția contradictorie a părților, instanța trebuia să analizeze cererea dedusă judecății raportat la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii în uzucapiune.
Cum nu s-a procedat astfel, hotărârea pronunțată cu încălcarea celor două principii procesuale este susceptibilă de anulare situație față de care, în temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant Ș. V., domiciliat în Dr. Tr. S., ..7, ..3, ., împotriva sentinței civile nr. 131/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. Balta, ., P. Calistița domiciliată în ., județul M., S. I. cu domiciliul ales în ., județul M., C. V., domiciliat în ., județul M., T. I. domiciliat în ., județul M. și intimatul intervenient S. Gh. G., domiciliat în Dr. Tr. S., .. 25, bic Z7C, ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
Anulează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Decembrie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, D. D. |
Red. P.C./Tehnored. D.D
9 ex./ 14.01.2016
Jud. fond C.I.B..
Cod operator 2626
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 1033/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2225/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
