Întoarcere executare. Sentința nr. 1576/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1576/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 605/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 605/A
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-intimat N. G. împotriva sentinței civile nr.1576/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata–petentă . GROUP SA, având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-intimat, asistat de avocat Gogîltan R., cu delegație de substituire a avocatului D. D., lipsă fiind intimata-petentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat Gogîltan R., pentru apelantul-intimat, depune la dosar împuternicirea avocațială a apărătorului ales D. D. și delegația de substituire.
Se identifică apelantul-intimat în baza cărții de identitate.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat Gogîltan R., pentru apelantul-intimat, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Susține că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
După închiderea dezbaterilor, s-au depus la dosar prin serviciul registratură din partea apelantului-intimat, concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2014, sub nr de dosar nr_ petenta . GROUP SA a chemat în judecată pe intimatul N. G., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 27.523,73 lei actualizată cu rata inflației calculata de la data de 07.02.2011 pana la executarea efectivă.
În fapt, a arătat că la data de 07.02.2011, în cadrul dosarului execuțional nr. 19/E/2011, B. P. G. A. l-a înștiințat că a pus poprire pe conturile noastre bancare pe care le avea deschise la BCR si BRD până la concurența sumei de 55.047,46 lei reprezentând debit, cheltuieli de judecata si cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 1699/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, la cererea creditorului N. G..
A mai arătat că în cadrul recursului pe care reclamanta l-a formulat împotriva sentinței comerciale nr. 1699/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, adică chiar titlul executoriu în baza căruia au fost executați, instanța de control judiciar a stabilit definitiv și irevocabil faptul că pârâtul nu avea dreptul decât la jumătate din despăgubirea stabilită de prima instanță.
Astfel, prin decizia nr. 126/07.07.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu același număr, instanța de control judiciar a stabilit ca pârâtul este îndreptățit la 20.791,15 lei în loc de 41.582.33 lei așa cum stabilise instanța de fond.
Față de faptul că pârâtul și-a asumat riscul de a pune în executare o hotărâre doar definitivă nu și irevocabilă și a produs în dauna reclamantei un prejudiciu clar prin încasarea unei despăgubiri duble față de cea la care era îndreptățit se impune ca jumătate din debitul pe care l-a achitat la solicitarea acestuia să-i fie restituit pe calea prezentei acțiuni.
În drept a invocat dispozițiile art.722-725 Cod de Procedură Civilă.
În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În baza art.41 Cod de Procedură Civilă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
La dosar a depus, în copie, un set de înscrisuri: adresa nr 1897/2011 emisă de BRD, adresa emisă de B. P. Gr A. către . cheltuieli de executare, sentința comercială nr 1699/2010, pronunțată în dosarul nr_, Decizia nr 126/2011 pronunțată în dosarul nr 238/2010 de Tribunalul M., dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 300 de lei.
În apărare, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, a arătat că prin cererea adresată Judecătoriei Dr. Tr. S. petenta a solicitat întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare potrivit deciziei nr. 126/2011 a Tribunalului M..
Pe cale de excepție, a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. art. 196 NCPC care prevede că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părții sau a reprezentantului acesteia se sancționează cu nulitatea.
A motivat că cererea de chemare în judecată este formulată de reclamantă prin reprezentant convențional Cabinet de Avocat P. D., însă nu poartă semnătura acestuia, ci a unei alte persoane pentru care nu există mandat în acest sens.
De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că de la data nașterii dreptului la acțiune au trecut mai mult de 2 ani.
A considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora termenul prescripției este de 2 ani în raporturile ce izvorăsc din asigurare.
Or, raportat la această dispoziție, întrucât s-a solicitat restabilirea situației anterioare prin întoarcerea executării pe calea unei acțiuni separate, este evident că termenul de prescripție în care se poate formula o astfel de solicitare în cauza de față este de 2 ani.
Practica judiciară a opinat că termenul de prescripție pentru întoarcerea executării silite nu este cel prevăzut la art. 6 din Decretul Lege nr. 167/1958, mai precis 3 ani, aceasta dispoziție fiind derogatorie de la dreptul comun, ci cel prevăzut de art. 3 din același decret, respectiv 2 ani in materia asigurărilor.
De asemenea, a arătat că dispozițiile aplicabile în materia asigurărilor și a întoarcerii la executare sunt menținute și de Noul Cod Civil, care prevede in art. 2519 același termen de prescripție de 2 ani.
Referitor la solicitarea reclamantei de actualizare a sumei cu rata inflației, aceasta nu poate fi primită, întoarcerea executării silite presupunând restituirea exact a sumei din titlu și nu mai mult, pentru că ar însemna că cel ce a primit să dea înapoi mai mult decât suma cu care s-a îndestulat.
Or, pârâtul a fost de bună credință, întemeindu-și cererea de executare pe o hotărâre judecătorească definitivă și executorie.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 994 cod civil raportat la art. 1640 și art. 1645 NCC, acesta nu putea fi obligat decât la restituirea sumei totale pe care a încasat-o în temeiul titlului executoriu care ulterior a fost desființat.
Astfel, prin modalitatea în care reclamanta a solicitat restituirea sumei actualizată cu rata inflației se dorește de fapt o îmbogățire fără just temei, reclamanta stând în expectativă o perioadă lungă de timp tocmai pentru a încerca obținerea unei sume mai mari decât cea plătită efectiv pârâtului, fapt interzis de legea civilă.
În concluzie, pentru considerentele invocate mai sus, a solicitat admiterea excepțiilor și respingerea acțiunii.
În dovedirea celor susținute au solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 205 alin. 2 C. P. C.
La data de 21.01.2015, petenta a precizat că suma de 27.523,73 de lei solicitată reprezintă ½ din suma de 55.047,46 lei achitată executorului judecătoresc în urma cererii de executare formulată de pârât în baza unei sentințe doar definitive, ulterior desființată de Tribunalul M., pârâtul având dreptul doar la ½ din despăgubirea acordată de prima instanță.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului și la plata sumei de 1.240 de lei reprezentând onorariul de avocat.
La data de 08.04.2015, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a precizat că debitul solicitat se compune din jumătate din suma datorată de instanța de fond drept despăgubiri în favoarea pârâtului (astfel cum a fost stabilit prin instanța de recurs) plus cheltuieli de executare în totalitate.
La data de 15.04.2014. intimatul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepției prescripției, iar pe fond respingerea acțiunii.
Referitor la excepția invocată a arătat că de la data nașterii dreptului la acțiune a trecut mai mult de 2 ani.
În drept a invocat disp.art 3 alin 2 din Decretul 167/1958.
De asemenea a arătat că dispozițiile aplicate în materia asigurărilor și a întoarcerii la executare sunt menținute și de Noul Cod Civil care prevede în art.2519 același termen de prescripție de 2 ani.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, arătând că suma solicitată de petentă cuprinde și cheltuieli de judecată și de executare, cheltuieli ce nu pot face obiectul întoarcerii executării, atât timp cât au fost acordate de instanța de fond și menținute prin decizia instanței de recurs.
Referitor la solicitarea reclamantei de actualizare a sumei cu rata inflației, a arătat că nu poată fi primită, arătând că întoarcerea executării silite presupune restituirea exact a sumei din titlu și nu mai mult, pentru că ar însemna ca cel ce a primit să dea înapoi mai mult decât suma cu care a fost îndestulat. Or, pârâtul a fost de bună credință întemeindu-și cererea de executare pe o hotărâre judecătorească definitivă și executorie.
A mai arătat că prin modalitatea în care reclamanta a solicitat restituirea sumei actualizată cu rata inflației se dorește de fapt o îmbogățire fără just temei, reclamanta stând în expectativă pentru o perioadă de timp mai lungă pentru a încerca să obțină o sumă mai mare decât cea plătită efectiv pârâtului, fapt interzis de legea civilă.
În scop probator, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar iar în baza rolului activ a dispus atașarea dosarului execuțional nr. 19/e/2011 al B. P. Gr A..
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.1576/22.04.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimatul N. G. și a admis în parte cererea de întoarcere a executării silite formulată de petenta . GROUP SA, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1699/16.12.2010, a fost admisă acțiunea formulată de intimatul N. G. iar petenta . fost obligată la plata sumei de 41.582,33 lei despăgubiri precum și la plata sumei de 2779 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 31.01.2011 pronunțată în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită a acestui titlu, prin procesul verbal emis de executorul judecătoresc P. A. în dosarul execuțional 19/E/2011 au fost stabilite cheltuieli de executare în sumă de 6172,134 lei.
În vederea executării acestei sume a fost înființată poprire pe contul debitoarei pentru încasarea sumei de 55.047,46 lei, sumă care a fost achitată în martie 2011.
Prin Decizia nr.126/07.07.2011 pronunțată de Tribunalul M., a fost admis recursul formulat de petentă împotriva sentinței civile nr.1699/2010, fiind modificată sentința în sensul că petenta a fost obligată la plata sumei de_,15 lei despăgubiri în loc de_,33 lei, intimatul fiind obligat la plata sumei de 458 lei cheltuieli de executare în recurs.
Prin cererea formulată în prezentul dosar, petenta a solicitat întoarcerea executării efectuate în baza sentinței nr.1566/2010 și obligarea intimatului la plata sumei de 27.523,73 lei actualizată cu data inflației de la data de 07.02.2011 și până la executarea efectivă, sumă reprezentând jumătate din suma executată, astfel cum a precizat la data de 08.04.2015, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a invocat prescripția dreptului material la acțiune, în temeiul art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958, motivat de faptul că raporturile izvorăsc din asigurare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, întrucât executarea s-a făcut în temeiul unui titlu executoriu și nu se justifică restituirea.
La termenul din data de 08.04.2015, instanța a pus în discuție excepția invocată și a unit-o cu fondul cauzei.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut că actul normativ aplicabil este într-adevăr Decretul nr.167/1958, însă în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.2, ci art.3 alin.1 întrucât în cauza de față este vorba de o acțiune în pretenții de drept comun, termenul de prescripție este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, respectiv 07.07.2011; întrucât termenul nu s-a împlinit la data promovării acțiunii (01.07.2014), excepția prescripției urmează a fi respinsă.
Instanța a reținut că executarea silită a fost efectuată în temeiul Codului de procedură civilă de la 1864, prin urmare și întoarcerea executării va fi guvernată de același act normativ.
Potrivit art.401 ind. 1 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, pentru restabilirea situației anterioare executării, care se va dispune de instanța care a desființat titlul sau, potrivit art.404 ind.2 alin.2, la cererea celui îndreptățit, de instanța competentă.
Prin decizia nr.126/2011 a fost modificată sentința civilă nr.1699/2010, în sensul că suma acordată cu titlu de despăgubiri a fost redusă de la_,33 lei la suma de 20.791,15 lei (ceea ce reprezintă jumătate din suma acordată inițial) și a obligat intimatul la plata sumei de 458 lei cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
În consecință, având în vedere cererea formulată precum și faptul că sentința nu a fost desființată ci modificată, instanța a obligat intimatul să restituie suma de_,15 lei executată în plus de intimat, suma de 458 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligat intimatul în recurs precum și la suma de 3.086,3 lei onorariu executor judecătoresc plătit în plus de petentă, respectiv onorariu aferent sumei executate în plus față de suma datorată.
Fiind o obligație care constă în plata unei sume de bani, în temeiul art. 371 ind.2 alin.3 din Codul de procedură civilă, instanța a admis ca suma de 20.791,15 lei să fie actualizată cu rata inflației de la data încasării de către intimat – 07.03.2011 și până la plata efectivă.
Prin urmare, cererea a fost admisă doar în parte, în sensul că intimatul a fost obligat la plata sumei de 20.791,15 lei drepturi bănești încasate necuvenit, sumă actualizată cu rata inflației de la data de 07.03.2011 și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 3544,3 lei reprezentând 3.086,3 lei onorariu executor judecătoresc plătit pentru suma nedatorată și suma de 458 lei cheltuieli de judecată în recurs.
În temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, intimatul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în acest dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că prima instanță a făcut o aplicare greșită a decretului-lege nr. 167/1958, fiind incidente în cauză disp. art. 3 alin. 1, acțiunea fiind în materia raporturilor de asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, nu cel din dreptul comun ,de 3 ani, că este inechitabil să plătească despăgubiri în condițiile în care, autoturismul a fost avariat .
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că petenta a fost obligată prin sentința civilă nr. 1699/2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., la plata cu titlu de despăgubiri către intimat a sumei de 41.582,33 lei și 2779 lei ,cheltuieli de judecată, titlu executoriu ,în baza căruia s-a întocmit de B. P. A. dosar de executare silită nr. 19/E/2011, stabilindu-se și cheltuieli de executare în sumă de 6172,134 lei.
După înființarea popririi asupra contului debitoarei, din care s-a achitat în luna martie 2011,suma de 55.047,46 lei, prin decizia civilă nr. 126/2011pronunțată de Tribunalul M., s-a modificat sentința pusă în executare, în sensul că debitul datorat s-a micșorat la_,15 lei, intimatul fiind obligat în recurs la 458 lei cheltuieli de judecată, motiv pentru care, debitoarea a solicitat întoarcerea executării silite, prin acțiunea dedusă judecății, formulată la data de 01.07.2014.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune ,invocată în apărare de intimat, a fost în mod corect respinsă de prima instanță, fiind înlăturate apărările acestuia ,în sensul că termenul de prescripție este de 2 ani ,conf. art. 3 alin. 2 din decretul nr. 167/1958, în materia asigurărilor, acțiunea cu care a fost investită instanța, fiind o acțiune în pretenții, de drept comun, astfel că sunt incidente disp. art. 3 alin. 1 din acest act normativ, care prevede că termenul general de prescripție este de 3 ani și curge de la nașterea dreptului la acțiune, respectiv 07.07.2011, când a fost pronunțată decizia de recurs ,prin care a fost modificat titlul executoriu.
Prin urmare, criticile apelantului ce vizează incidența art. 3 alin. 2 din decretul nr.167/1958, aplicabil în materia asigurărilor, nu sunt întemeiate.
Susținerile acestuia potrivit cărora autoturismul avariat a fost achiziționat cu credit bancar pentru care achită și în prezent rate, nu au relevanță în cauză.
Așa fiind, în conf. cu disp. art. 480 alin. 1 c. pr. civ., urmează a respinge apelul și a păstra hotărârea.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelantul-intimat N. G. CNP_, cu domiciliul in Dr. Tr. S., .. 10, ., ., cu domiciliu de citare ales în Drobeta T. S., ., jud. M. împotriva sentinței civile nr.1576/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata–petentă . GROUP SA cu sediul in București, .. 51, sector 1, CUI_, înregistrata la ORC sub nr. J40/_/200, cu sediul ales la Cabinet Individual Avocat P. D., cu sediul in București, .. 1, ., biroul A3, sector 5, având ca obiect întoarcere executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat F.M./13.10.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/ pag.
jud.fond C. M.M.
Cod operator 2626
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1107/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Legea 10/2001. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
