Uzucapiune. Sentința nr. 1107/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1107/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 143/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 143/ R
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. M.
Judecător C. E. C.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant C. T. împotriva sentinței civile nr.1107/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. C. Local Malovăț, P. ., G. G., G. E., C. I. și N. A., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul reclamanți, intimați pârâți G. G., G. E., și N. A. lipsă intimații pârâți U. C. Local Malovăț, P. .> Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța a pus în discuția părților excepția perimării cererii de recurs.
Părțile prezente au lăsat la aprecierea instanței.
INSTANȚA,
Asupra recursului civil de față ;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 14.02.2013 sub nr._, reclamantul C. T. a chemat în judecată pe intimații U.A.T. C. Local Malovăț și P. comunei Malovăț prin primar pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate a suprafeței de 3800 mp situată în intravilanul satului Nregrești, ., pe care se află o casă construită din bolțari, compusă din trei camere și sală, acoperită cu țiglă, având ca vecinătăți: la răsărit, pădure de salcâmi, la apus șoseaua comunală, la nord terenul proprietate G. E. și la sud N. C..
În motivare a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui pământ de la bunica sa G. E., arătând că mama sa G. E. l-a avut în posesie continuă și netulburată până în anul 1985, iar din anul 1985, fiind de bună credință, reclamanta a îngrădit acest teren, în anul 1992 obținând certificatul de urbanism construind o casă, în această perioadă posesia nefiind netulburată, fiind o posesie utilă și continuă asupra imobilului.
Reclamantul a apreciat valoarea imobilului la suma de 8000 lei și a solicitat în dovedirea acțiunii proba cu martori, înscrisuri și expertiză.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1847 și următoarele vechiul cod civil.
Prin încheierea din data de 03.04.2013, instanța a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant.
Sub aspectul materialului probator, instanța a încuviințat și administrat proba cu martori, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar (fila 36.37 dosar) și proba cu expertiza specialitatea topo, la dosar fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert M. I. G..
Urmare a demersurilor instanței, P. comunei Malovăț a transmis prin adresa nr. 2709/16.10.2013 faptul că suprafața de 3800 mp nu face parte din domeniu public și privat al comunei și nu s-a eliberat titlu de proprietate pentru această suprafață, această suprafață făcând parte din terenurile aflate în poziția de rol a numitei G. E. fiind validate pe Anexa 3 pentru solicitanții C. I. și G. N., anexând în copie RA 1959-1963, copie Anexa 3.
La solicitarea instanței reclamantul a depus copie după certificatul de urbanism nr. 137/28.01.1997.
Prin precizarea depusă la dosar la fila 119 reclamantul a învederat faptul că G. N. și C. I. a depus la P. Malovăț cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, moștenitorii bunicii sale G. E. au fost G. N. decedat la 19.11.2003, neavând moștenitori, iar moștenitorii lui C. I. sunt G. G., G. E., C. I. și N. A., instanța prin încheierea din 20 februarie 2014 dispunând introducerea în cauză în calitate de pârâți a moștenitorilor lui C. I., respectiv a numiților G. G., G. E., C. I. și N. A..
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă recursului a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. T. cu mențiunea că ,rin cererea formulată, reclamantul pretinde că a dobândit prin uzucapiunea prelungită dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 3800 mp, situată în intravilanul satului Negrești, ., cu vecinii: E: pădure salcâmi, V: șoseaua comunală, N: teren proprietate G. E. și S: N. C.. Acesta a mai arătat că a dobândit terenul de la bunica sa G. E., iar până în anul 1985 a fost stăpânit de mama sa, G. E.. A mai precizat că, în anul 1995, a obținut certificatul de urbanism șia construit pe teren o casă cu teri camere și sală, acoperită cu țiglă.
În speță, din depozițiile martorilor audiați nemijlocit în instanță, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că terenul ce face obiectul cauzei a aparținut fostului CAP Malovăț, fiind posedat de bunica reclamantului G. E., iar aceasta primise acel teren de la mama sa. Terenul face parte din terenurile aflate la poziția de rol a numitei G. E., care au fost validate în Anexa 3, pentru petenții C. I. și G. E., așa cum rezultă din adresa comunicată instanței de P. comunei Malovăț (f.84). În anul 1997, reclamantul a construit o casă pe terenul cu privire la care solicită a se constata că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune ( certificat de urbanism f.93)
Se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pretinse de art. 1846 și urm. C.civ., uzucapiunea fiind acel mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin posedarea neîntreruptă a unui imobil în timpul și în condițiile prevăzute de lege.
În ceea ce privește uzucapiunea de 30 de ani, instanța reține că pentru a opera această uzucapiune, trebuie îndeplinite două condiții: să existe o posesie de 30 ani iar posesie sa fie utilă, adică neviciată, posesorul putând fi în acest caz de bună credință ori de rea-credință si fără nici un titlu.
Dobândirea dreptului de proprietate se face prin posedarea neîntreruptă a lucrului în tot timpul fixat de lege.
Astfel, art. 1890 din vechiul cod civil prevede ca dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil se realizează prin simpla exercitare a unei posesii utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care poseda sa fie ținută a dispune de un titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
In concluzie, pentru a putea dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată posesorul trebuie să exercite o posesie utilă (neafectată de vreun viciu) asupra imobilului în discuție și care să respecte toate condițiile impuse de art. i 847 din vechiul Cod civil (să fíe continuă, neîntreruptă, publică, netulburată, sub nume de proprietar), iar posesia să se fi exercitat pentru o perioada de minimum 30 de ani.
Pentru a dobândi dreptul de proprietate legiuitorul nu impune ca posesorul să fie de bună credință, astfel că și o posesie de rea - credință este aptă să ducă la dobândirea dreptului real, la împlinirea termenului prescris în art. 1890 din vechiul Cod civil.
Justificarea uzucapiunii se fundează pe necesitatea de a proteja și a da efecte juridice posesiei, ca stare de fapt, pe nevoia de stabilitate a raporturilor juridice (în sensul recunoașterii de efecte juridice aparenței de proprietate create în persoana celui care se comportă timp îndelungat ca proprietar), dar și ca măsură sancționatorie împotriva adevăratului proprietar, care a dat dovadă de neglijență.
În ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se aflau în zone cooperativizate și care nu se aflau în proprietatea privată a membrilor cooperatori sau a altor persoane, instanța reține că dreptul de proprietate cooperatistă cuprindea toate terenurile din intravilan și extravilan cu excepția celor prevăzute de art. 5 din Statutul C.A.P.
Potrivit art. 5 din Statutul C.A.P. (aprobat prin Decretul 346/1977) și art. 17 din Lg. 58/1974, în toată țara, în zonele cooperativizate, membrii cooperatori aveau în proprietate privată (particulară) teren în suprafață de 250 mp., casa și anexele gospodărești. Dacă suprafața deținută depășea 250 mp., diferența se includea în lotul atribuit în folosință de C.A.P., făcând parte însă tot din patrimoniul C.A.P.
Astfel că diferența de teren era deținută cu titlu de folosință de către membrii cooperatori, deci cu acordul proprietarului, astfel că nu se poate vorbi de o posesie utilă pentru a invoca uzucapiunea.
Ori, din probele administrate, rezultă că întreaga suprafață de teren a aparținut fostului CAP Malovăț, la data la care reclamantul pretinde că a început posesia asupra terenului nu exista construcția pe acest teren, construcția fiind ridicată abia în anul 1997.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate cooperatistă (indiferent de natura sa -agricolă sau meșteșugărească) erau: exclusivitatea, imprescriptibilitatea, inalienabilitatea și insesizabilitatea (art. 19 din Lg. 14/1968). Față de aceste caractere juridice ale dreptului de proprietate cooperatistă terenurile, aflate în perimetrul C.A.P. nu pot fi dobândite prin uzucapiune și nici prin posesie de bună credință. A admite că se putea prescrie asupra terenurilor aflate în proprietatea C.A.P. - urilor ar însemna să se încalce dispozițiile art. 1844 C. civ. și dispozițiile art. 19 din Lg. 14/1968. Forța obligatorie a acestor acte normative nu poate fi înlăturată, deoarece înlăturarea lor ar echivala cu retroactivitatea legilor prin care au fost abrogate.
Cu alte cuvinte, în zonele cooperativizate, chiar dacă persoanele fizice dețineau suprafețe de teren mai mari de 250 mp., posesia era exercitată în numele titularului dreptului (C.A.P.) și cu acordul său (ca lot în folosință) fără a putea dobândi vreun drept de proprietate în condițiile dreptului comun.
Cu referire la terenurile aparținând C.A.P. - urilor (care erau scoase din circuitul civil), reintrarea în circuitul civil s-a făcut odată cu . Lg. 18/1991 (art. 45), respectiv în februarie 1991.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul C. T. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că, a dovedit la instanța de fond atât cu martori cât și cu înscrisuri că terenul în discuție a aparținut bunicii sale în perioada colectivizării dovadă că în anul 1991 moștenitorii acesteia, C. I. și G. N. au făcut cereri de reconstituire a dreptului de proprietate ; că suprafața de teren a figurat la rolul bunicii sale G. E. în registrul agricol în perioada 1959 - 1963.
La termenul de judecată din 17 iunie 2014, s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.
Potrivit art. 248 din Codul de procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept chiar împotriva incapabililor, daca a rămas in nelucrare din vina parții timp de un an.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii;
Instanța, în baza art.248 și urm Cpciv, urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării recurentul-reclamant C. T. împotriva sentinței civile nr.1107/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. C. Local Malovăț, P. ., G. G., G. E., C. I. și N. A.
Constată perimat recursul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, A. M. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/2 ex.
Data- 09.10.2015.
Confidențial cod.op.2626
| ← Servitute. Hotărâre din 14-09-2015, Tribunalul MEHEDINŢI | Întoarcere executare. Sentința nr. 1576/2015. Tribunalul... → |
|---|
