Pretenţii. Sentința nr. 1974/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1974/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 901/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 901/A
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă P. E., împotriva sentinței civile nr.1974 din 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de P. Forest, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: apelanta-pârâtă P. E. asistată de avocat O. M. și avocat Mitucă A. pentru intimata-reclamantă Asociația de P. Forest.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apărătorii părților depun la dosar împuternicirile avocațiale, după care:
Avocat O. M. pentru apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare în vederea completării raportului de expertiză. Susține că expertul desemnat în cauză nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanța de fond și nu au fost puse în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Avocat Mitucă A. pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, cu plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 30.10.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta Asociația de P. Forest a chemat în judecată pe pârâta P. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 4989,06 lei, suma ce reprezintă c/valoare debit restant si neachitat înregistrat pe perioada iunie 2013-august 2014, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că pârâta P. E., este membru al Asociației de proprietari Forest si figurează cu restante mai mari de 90 de zile la plata cheltuielilor de întreținere in suma de 4989,06 lei pentru perioada iunie 2013 - august 2014.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
A menționat că deși pârâta a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități si nu a reclamat disfuncționalități in prestarea serviciilor pentru perioada nominalizata, nu a efectuat nici o plata in contul debitului restant existent, iar în calitate de proprietar, potrivit art. 25 din HG 1588/2007, paratul este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune.
Titlul legal de plata al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plata, conform art. 25, alin.l din HG 1588/2007 si art. 46 din L.230/2007, membrii asociației de proprietari având obligația de a achita sumele in termen de 20 zile de la afișarea listei.
Conform legislației in vigoare, Asociația de P. are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar (privat sau de stat, persoană fizica sau juridica), roman sau străin pentru sumele datorate cu titlu de contribuție la cheltuielile comune ale clădirii, daca suma reprezintă o restanta de cel puțin trei luni.
De asemenea, a învederat faptul ca Asociația nu percepe penalități la cotele de întreținere si nu are constituit fond de rulment, iar modul de calcul prin care reclamanta a ajuns la determinarea valorii de 4989,06 lei s-a făcut însumând cheltuielile cu apa rece si apa calda, ridicarea gunoiului, energia electrica aferenta funcționarii instalațiilor electrice din spatiile comune si alte cheltuieli gospodărești (care potrivit HG nr. 1588/2007 reprezintă cheltuielile cu salariile administratorului si femeii de serviciu) si cheltuieli cu căldura aferenta suprafeței utile a apartamentului, raportat la energia termica radianta aferenta țevilor care traversează apartamentul paratei, etc.
Pentru dovedirea pretențiilor, a solicitat proba cu înscrisuri. A atașat listele de plată pe perioada iunie 2013 – august 2014, fișă de cont.
În drept, a invocat dispozițiile art. 194 N.C.P.C., dispozițiile art. 46, art. 50, alin. 1 si 2 din Legea 230/2007, art. 12, pct.A, lit. d, art. 25, punct 3 alin. a din H.G. 1588/2007.
În baza art.41 1 Cod Procedura Civila a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică, aceasta nedepunând întâmpinare.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii în măsura dovedirii sumei și eșalonarea sumei de plată la 150 lei lunar, având în vedere că are posibilități financiare reduse. A atașat copie carte de identitate și copie cupon de pensie.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu eșalonarea debitului restant, întrucât asociația figurează la RAAN cu un debit de_,16 lei, fiind notificată să achite această sumă, în caz contrar fiind suspendată furnizarea agentului termic.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și pentru pârâtă proba cu înscrisuri și expertiză specialitatea contabilitate, fiind desemnată expert doamna F. Doinița.
Expertul a concluzionat că debitul datorat de pârâtă s-a ridicat la suma de 5.489,06 lei, din care la 03.07.2014 pârâta a achitat 500 lei, iar suma datorată la momentul introducerii acțiunii este de 4989,06 lei.
Pârâta a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, susținând că expertul nu s-a documentat corespunzător, neluând în calcul facturile furnizorilor și repartiția acestora și a inclus alte cheltuieli în debit.
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. Forest, în contradictoriu cu pârâta P. E.; a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 4989,06 lei, reprezentând regie restantă pe perioada iunie 2013-august 2014 și 500 lei cheltuieli de judecată; a fost obligată pârâtă să plătească expertului F. Doinița domiciliat în Drobeta T. S., ..203, ..1, ., suma de 500 lei reprezentând onorariu pentru expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Reclamanta Asociația de P. Forest a chemat în judecată pe pârâta P. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 4989,06 lei, suma ce reprezintă c/valoare debit restant si neachitat înregistrat pe perioada iunie 2013-august 2014.
Conform listelor de plată depuse la dosar, pârâta, care este membru al Asociației de P. Forest nu a achitat contravaloarea regiei la care era obligată pe fiecare lună, astfel că a acumulat un debit în cuantum de 4989,06 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr.230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari; potrivit 49 alin.2 din același act normativ și art.25 din HG nr.1588/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, iar potrivit art. 50 alin.1 din aceeași lege, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Potrivit art. 25 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilități, administratorii au obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Art. 32 alin. 3 din H.G. nr. 1588/2007 stabilește că niciun proprietar de apartament sau de spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ori în alte situații.
De asemenea, conform art. 25 teza II –a din HG nr. 1588 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007.
Prin expertiza efectuată la cererea pârâtei s-a dovedit că suma solicitată de către reclamantă reprezintă datorii reale ale pârâtei la asociația de proprietari, acestea incluzând și cheltuieli gospodărești.
Cât privește apărarea că în cadrul expertizei nu s-a verificat defalcarea sumelor înscrise în facturile emise de furnizori, se apreciază că acestea se puteau face numai în cadrul contestațiilor împotriva listelor lunare afișate la avizierul asociației, înăuntrul termenului prevăzut de lege.
Prin urmare, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 32 din H.G. nr.1588/2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. Forest, în contradictoriu cu pârâta P. E. și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 4989,06 lei, reprezentând regie restantă pe perioada iunie 2013-august 2014.
Văzând și disp. art 453 C., s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
De asemenea, a fost obligat-o pe pârâtă să plătească expertului F. Doinița suma de 500 lei reprezentând onorariu pentru expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta P. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că prin cererea de chemare în judecată formulata de reclamata Asociația proprietari Forest a fost chemata în judecată pentru plata sumei de 4989.06 lei. suma ce reprezintă contravaloarea debit restant pe perioada iunie 2013-august 2014, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința apelata, instanța a admis in totalitate pretențiile reclamantei fiind obligată la plata sumei de 500 lei onorariu expert si 500 lei cheltuieli de judecata.
A precizat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a pronunțat această hotărâre, respingând proba cu martori propusă de ea, iar cu privire la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța nu a dorită să pună în discuție aceste obiecțiuni și nici nu le-a respins sau admis printr-o încheiere motivată.
Apreciază că prin respingerea probei cu martori și prin faptul că instanța nu a trimis obiecțiunile formulate către expertul contabil nu s-a făcut o cercetare judecătorească completă pentru a putea pronunța o soluție temeinică și legală.
A menționat că așa cum a arătat și în fața instanței de fond nu a beneficiat de căldură pe perioada iernii 2013-2014 întrucât caloriferele au fost debranșate de la rețeaua de termoficare, a depus declarația vecinului de deasupra apartamentului său care susține aceste aspecte și suprafața la care s-a calculat acest serviciu a fost mult mai mare decât suprafața din documente.
Aceste aspecte nu au fost luate în calcul de instanța de fond și nici nu sunt aduse în discuție în sentința apelată.
A solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare în vederea pentru a putea fi dispusă refacerea și întregirea expertizei.
În procedura prealabilă intimata-reclamantă Asociația de P. Forest a depus întâmpinare la motivele de apel, arătând că în urma administrării probatoriului, instanța de judecata, în mod corect, a reținut faptul că pârâta P. E., nu a probat în nici un fel executarea obligației de plata a contravalorii regiei restante aferente perioadei iunie 2013 - august 2014 în cuantum de 4989,06 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 46, 49 alin.2, 50 alin. l din Legea 230/2007, coroborat cu art. 25, 25 alin.l, 32 alin 3 din HG nr. 1588/2007, deși aceasta a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități si nu a reclamat disfuncționalități în prestarea serviciilor pentru perioada nominalizata si nu a efectuat nici o plata în contul debitului restant, deși avea aceasta obligație.
De asemenea, apelanta nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. a lit. d din HG 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termen legal de 10 zile de la afișarea listelor de plata, însușindu-și astfel obligația de a plăti sumele înscrise în listele afișate.
Mai mult decât atât și expertul contabil propus de pârâta P. E. a concluzionat că debitul datorat de aceasta s-a ridicat la suma de 5.489,06 lei, din care la data de 03.07.2014 aceasta a achitat suma de 500 lei, rezultând debitul de 4989,06 lei, debit datorat la momentul introducerii acțiunii.
A susținut că instanța de fond a analizat în mod pertinent cauza dedusa judecații sub toate aspectele legale si ale situației de fapt, așa cum prevede și art. 22 NCPC.
De altfel, instanța de fond a respins proba cu martori, deoarece obiectul dosarului este pretenții, în baza L 230/2007 si, mai mult decât atât, pârâta se află în culpă procesuală, iar conf. art. 1523 alin.2 lit. c, C.Civ., debitorul se afla de drept in întârziere în cazurile si atunci când, fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, obligație cu executare succesiva, refuza ori neglijează să își execute obligația în mod repetat, iar obligația de plata a cheltuielilor de întreținere este o obligație cu executat succesiva, iar apelanta nu și-a respectat, în mod repetat, aceasta obligație în perioada iunie 2013 - august 2014.
Cât privește motivul invocat de apelantă, referitor la faptul ca în cadrul expertizei nu s-a verificat defalcarea sumelor înscrise în facturile emise de furnizori, acestea se puteau face numai în cadrul contestațiilor împotriva listelor lunare afișate la avizierul asociației de proprietari, în termenul prevăzut de lege.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar pe fondul cauzei menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelanta pârâtă este proprietara imobilului situat în Drobeta T. S. ..2, ., . listele de plată afișate lunar de către reclamantă, depuse la dosarul cauzei la f.5-18, rezultă că aceasta nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere pentru perioada iunie 2013 - august 2014, înregistrând debite restante, ce totalizează, potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, suma de 4989,06 lei.
Tribunalul reține că, dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 și art. 32 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, prevăd că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 a stabilit obligația fiecărui proprietar din condominiu de a achita cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari în termenul maxim de 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
În speță este de evidențiat că, până la data chemării sale în judecată, pârâta nu a contestat sumele din listele de plată lunare, deși dispozițiile art.12 lit.d din HG nr.1588/2007 îi confereau această posibilitate, prin urmare, cum expertiza efectuată în cauză a relevat că datoria pârâtei la asociația de proprietari pentru cheltuielile de întreținere aferente perioadei în discuție este de 4989,06 lei, în mod corect prima instanță a statuat că aceasta are obligația să achite această sumă.
Raportat la criticile apelantei care vizează greșita respingere a probei testimoniale solicitate pentru administrare, respectiv a obiecțiunilor formulate la expertiză, Tribunalul reține că, în condițiile în care, pentru dovedirea sumei solicitată drept regie restantă, reclamanta a invocat existența listelor de plată afișate lunar și necontestate, iar expertiza încuviințată a avut drept obiectiv tocmai stabilirea cuantumului cheltuielilor de întreținere datorate de păârâtă pe perioada 1unie 2013-august 2014, obiectiv la care expertul desemnat a și răspuns, audierea unor martori nu era în măsură a fi concludentă sub aspectul stabilirii acestor cheltuieli, iar aceasta subzistă și în privința reținerii obiecțiunilor formulate la expertiză câtă vreme, acestea nu au reprezentat critici concrete, ci aprecieri proprii privitoare la lipsa de documentare a expertului, la irelevanța lucrării, la nerespectarea cerințelor de redactare a acesteia și a lipsei de profesionalism a celui care a realizat-o, chestiuni ce puteau fi cenzurate de către instanță.
Pe de altă parte, deși apelanta pârâtă a susținut că nu datorează energie termică la valoarea pretinsă întrucât în iarna 2013-2014 ar fi avut debranșate caloriferele de la rețeaua de termoficare, nu a probat că, pentru o astfel de debranșare ar fi urmat procedura prevăzută de art.30 din legea 325/2006, situație în care nu poate fi exonerată de la plata sumelor evidențiate în listele lunare de plată cu această destinație, stabilite în funcție de suprafața utilă a imobilului al cărui proprietar este.
Din cuprinsul listei de plată aferente lunii august 2014( fila 18) rezultă că, la acel moment, datoria restantă la regie pe care o înregistra pârâta se ridica la suma de_,22 lei, aferentă inclusiv unui interval de timp anterior celui care face obiectul prezentei, dovadă în acest sens fiind și dispozițiile sentinței civile nr.4017/30.10.2013 a Judecătoriei Drobeta T. S. prin care s-a constatat că pârâta nu și-a achitat nici obligațiile de plată cu acest titlu pentru perioada octombrie 2010-mai 2013, în cuantum de 5052,16 lei.
Astfel fiind, prin efectuarea diferenței dintre suma evidențiată ca fiind restantă în fișa de calcul pentru luna august 2014 (_,22 lei) și suma de 5052,16 lei pe care pârâta o datorează pârâtei în temeiul sus enunțatei sentințe civile, rezultă că pentru perioada ce face obiectul prezentei judecății, cheltuielile de întreținere restante pe care trebuie să le suporte pârâta sunt tocmai în cuantumul cerut de reclamantă prin acțiune, respectiv 4989,06 lei.
În cuprinsul expertizei s-a reținut că, potrivit chitanței nr.600/30.07.2014, pârâta ar fi făcut o plată în cuantum de 500 lei, sumă ce nu poate fi scăzută din debitul restant aferent perioadei iunie 2013-august 2014 câtă vreme pârâta însăși nu a făcut imputația plății și avea o datorie mai veche față de reclamantă, care se impunea a fi redusă cu prioritate.
Cât privește cheltuielile de judecată în sumă de 300 lei stabilite prin sentința civilă nr.4017/30.10.2013 a Judecătoriei Drobeta T. S., este de evidențiat că, pentru acestea există deja un titlu executoriu, astfel că, în situația pretinderii de către creditoarea reclamantă a unei sume de bani mai mari cu acest titlu, debitoarea apelantă are posibilitatea contestării, inclusiv dacă se apelează la procedura executării silite .
Pe baza considerentelor expuse, cum sentința primei instanțe este una temeinică și legală, se va face aplicarea dispozițiilor art.480 alin.1 c.pr.civ, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
Cum culpa procesuală în promovarea prezentei căi de atac aparține apelantei pârâte, în temeiul art.453 c.pr.civ, aceasta va fi obligat la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă P. E., domiciliată în Drobeta T. S., .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr.1974 din 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de P. Forest, cu sediul în Drobeta T. S., .. 2, ., ., CUI 1421 1326, având ca obiect pretenții.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /09.10.2015
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond G. D.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 14/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 174/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
