Pretenţii. Sentința nr. 641/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 641/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 875/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 875/A
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător A. M.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant L. G. împotriva sentinței civile 641/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia intimat fiind
P. C. TÎMNA, având ca obiect,pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant lipsă intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apelantul reclamant a depus la dosar motivele de apel și chitanța privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 86 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Apelantul reclamant având cuvântul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, considerând sentința instanței de fond netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._ /2014 reclamantul L. G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei P. C. TÎMNA la plata sumei de 1000 daune materiale și_ lei daune morale.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că în perioada 4 februarie 2014-20 ianuarie 2015 a fost purtat pe drumuri de către P. comunei Tâmna, în urma unui proces verbal de contravenții care s-a constatat a fi un abuz ce a fost anulat de către instanța de judecată prin s.c. nr.816/2014 și menținută de Tribunalul M..
A susținut că i-a fost afectată grav sănătatea atât fizic cât și psihic și moral.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La dosar au fost atașate în copie: hotărârea nr.816/2014, decizia nr.26/2015 și certificat de handicap.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 175 lei (f. 13).
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat, pe cale de excepție, prevederile art.452 din Lg.134/2010, în sensul ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată prin cererea care a format obiectul dosarului civil nr._, nu a făcut nicio proba cu privire la aceste cheltuieli și nu și-a precizat în fața instanței, la data când s-au pus concluzii în fond, intenția de a solicita aceste cheltuieli pe cale separată. I s-a acordat doar plata sumei de 20 lei privind cheltuieli de judecată cu care a fost de acord și în calea de apel.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, iar prejudiciul moral nu justifică în ce constă atingerea imaginii publice a reclamantului, fiind inadmisibilă astfel repararea prejudiciului prin echivalent bănesc. S-a mai arătat că, petentul a beneficiat de anularea procesului verbal de contravenție în situația în care instanța de judecată a considerat că acesta a fost vătămat, restabilindu-se astfel legalitatea. În ceea ce privește procesul verbal la care face referire petentul, acesta a fost anulat pe cale de excepție și nicidecum nu a fost judecat fondul cauzei din care să reiese un abuz de drept.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat susținerile din cererea principală.
În soluționarea cauzei, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu martorii H. C. și L. D..
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr._ .
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă apelului a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. G., având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul L. G. a solicitat obligarea pârâtei P. C. TÎMNA la plata sumei de 1000 daune materiale și_ lei daune morale întrucât în perioada 4 februarie 2014-20 ianuarie 2015 a promovat o acțiune civilă împotriva Primăriei comunei Tâmna pentru anularea unui proces verbal de contravenții care s-a constatat a fi un abuz ce a fost anulat de către instanța de judecată prin s.c. nr.816/2014 și menținută de Tribunalul M., fapt care l-a determinat să facă cheltuieli de judecată si i-a fost afectată grav sănătatea atât fizic cât și psihic și moral
Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. ( 1 ) și (2) NCC privind răspunderea civilă delictuală, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Conform art. 1357 cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din acest text de lege rezulta condițiile care trebuie întrunite cumulativ pentru a putea opera răspunderea civilă delictuală, și anume existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
In temeiul art. 1373 c.civ, prepusul comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia. Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
În cazul de față, prin procesul verbal de contravenție nr.3/04.02.2014 întocmit de P. C. TÂMNA, reclamantul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a și art. 26 alin.1 lit. f din Legea nr. 50/1991, întrucât s-a constatat că în satul Fața Cremenii, ., au fost executate fără autorizație lucrări de demolare a unei bucătării cât și lucrări de construcție a unor anexe gospodărești pe terenul proprietatea petentului, în cursul anului 2013.
Acest proces verbal de contravenție este anulat prin sentința civilă nr. 816/2014 a Judecătoriei Strehaia definitivă prin decizia civilă nr. 26/2015 a Tribunalului M. secția a II a civilă de contencios administrativ si fiscal întrucât descrierea faptei contravenționale prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. f din Legea nr. 50/1991 lipsește din cuprinsul procesului verbal, si pentru că agentul constatator a stabilit pentru ambele contravenții reținute o singură sancțiune globală (amendă în sumă de 4.000 lei) deși s-a referit în procesul-verbal la două contravenții.
Acest proces verbal de contravenție nu este analizat de către instanță sub aspectul temeiniciei în sensul de a se stabili că reclamantul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale si că agentul constatator din cadrul Primăriei Tîmna a săvârșit o acțiune ilicită pentru care este ținută să răspundă primăria C. Tîmna.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o alta persoana, iar pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie să aibă un caracter cert atât în privința existentei, cât si a posibilităților de evaluare.
Dovada existentei prejudiciului și a întinderii acestuia revine victimei faptei ilicite, care are calitatea de persoana care face o afirmație în fața judecătorului.
În cauza de față, prejudiciul ar trebui să constea în suferințele morale aduse reclamantului ca urmare a modului in care anumiți funcționari din cadrul primăriei nu-și îndeplinesc in mod corespunzător sarcinile de serviciu si cu rea credință sau din neglijență rețin in sarcina acestuia fapte contravenționale dovedite a fi nereale in condițiile in care reclamantul are deplină încredere in această instituție
Instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina Primăriei C. Tîmna cu privire la starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție contestat, întrucât după cum au relatat si martorii H. C. și L. D., între reclamant si unii angajați ai Primăriei Tîmna există doar stări conflictuale care însă nu au avut drept consecință lipsirea reclamantului de vreun drept patrimonial iar pe de altă parte în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ nu s-a reținut că reclamantul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute.
Potrivit art. 453 Cod procedura civila, `` Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.``.
Cererea prin care se solicită separat cheltuielile de judecată, poate fi formulată în termenul de prescripție de drept comun, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care cel in cauză câștigă procesul( Tribunalul Suprem secția civilă, decizia nr. 328/1984 in RRD nr. 2/1985, p 66
Instanța constată că în dosarul nr._ reclamantul a făcut cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru ce i-au fost acordate prin sentința civilă nr. 816/2014, a suferit un prejudiciu reprezentat de cheltuielile necesare susținerii cauzei care a format obiectul dosarului nr._, ca acest prejudiciu s-a dorat respingerii cererii de către Judecătoria Strehaia, că alte cheltuieli nu au fost solicitate in acest dosar si că pe cale separată reclamantul solicită suma de 1000 lei ce reprezintă transportul de la locuința sa la sediul judecătoriei Strehaia, respectiv la sediul Tribunalului M. pentru soluționare cauzei ce face obiectul dosarului nr._, la care a fost prezent la 4 termene de judecată în fond si un termen de judecată în apel.
Cuantumul cheltuielilor de transport solicitate de către reclamant nu este cert pentru că mărturia martorului Laeși D., persoană care l-a transportat pe reclamant cu autoturismul la termenele de judecată si a primit suma de 50 lei la fiecare deplasare la care se adaugă si faptul ca familia reclamantului mai avea grijă în ziua respectivă de animalele martorului este neconcludentă. Între sediul instanței de fond si locuința reclamantului este o distanță mică iar pe de altă parte prezența reclamantului la sediul instanței de fond nu se întinde pe durata unei zile. În consecință reclamantul avea obligația să-si procure bonurile de carburant din ziua respectivă cu valoarea litrului de carburant.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamant L. G. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul nu a fost motivat.
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._ /2014 reclamantul L. G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei P. C. TÎMNA la plata sumei de 1000 daune materiale și_ lei daune morale, susținând că în perioada 4 februarie 2014-20 ianuarie 2015 a fost purtat pe drumuri de către P. comunei Tâmna, în urma unui proces verbal de contravenții care s-a constatat a fi un abuz ce a fost anulat de către instanța de judecată prin s.c. nr.816/2014 și menținută de Tribunalul M. și în acest fel i-a fost afectată grav sănătatea atât fizic cât și psihic și moral.
Tribunalul reține că în ceea ce privește suma de 10.000 de ei reprezentând daune morale, în mod corect a reținut prima instanță că apelantul - reclamant nu a făcut dovada că ar fi suferit vreun prejudiciu moral ca urmare a contravenției constatate în sarcina sa de intimata-pârâtă.
Cu privire la suma de 1000 de lei, cheltuieli de judecată pe care apelantul le-ar fi efectuat în dosarul nr._, se constată că deși se susține că aceste cheltuieli reprezintă contravaloarea transportului (cu autoturismul) de la domiciliu la sediul Judecătoriei Strehaia, respectiv Tribunalului M., nu s-au depus la dosar bonuri de carburant sau alte înscrisuri care să dovedească cuantumul prejudiciului.
În mod corect a apreciat prima instanță că mărturia martorului Laeși D. nu este concludentă devreme ce aceasta nu se coroborează cu alte dovezi din care să reiasă cheltuielile necesare pe care partea le-a făcut cu transportul la sediul instanței.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 din Codul de procedură, va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant L. G., domiciliat în comuna Voloiac, ., CNP –_ împotriva sentinței civile 641/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia intimat fiind P. C. TÎMNA, cu sediul în . ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Președinte, C. E. C. | Judecător, A. M. | |
Grefier, Lucreția I. |
CC/LI/ 4 ex.
Data 21.12.2015
Jud.fond V. S..
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7617/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Decizia nr. 917/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
