Pretenţii. Sentința nr. 7617/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7617/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 877/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 877/A
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât N. S. împotriva sentinței civile nr. 7617/02-06-2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia,intimat fiind J. M.&TILE CORP PRIN ADMINISTRATOR J. T. LA FAM. L. F., având ca obiect,pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. S. pentru intimata reclamantă,lipsă apelantul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apărătorul ales al intimatului reclamant a depus la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Instanța pune în discuție excepția tardivității apelului și acordă cuvântul asupra excepției de față și asupra apelului.
Avocat L. S. pentru intimata reclamantă a solicitat admiterea excepții tardivității apelului, iar pe fond, respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra apelului de față ;
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 29.01.2015, sub nr._, reclamanta J. M.&TILE CORP prin administrator J. T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului N. S., la plata sumei de_ USD, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat că anterior datei de 12.12.2012, pârâtul l-a rugat să îl împrumute cu suma de 1800 USD. La data de 12.12.2012 prin transferul_-_/12.12.2012, pârâtul a primit suma de_ USD iar la data de 13.12.2012 prfin transferul_-_/13.12.2012 a primit suma de 3000 USD. Reclamantul mai arată că a asteptat doi ani ca pârâtul sa îi restituie suma de bani împrumutată, insă acesta nu si-a îndeplinit obligația, motiv pentru care solicit instanței admiterea cererii si obligarea pârâtului la plata sumei de 1800 USD, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 1357 Cod civil.
In dovedirea reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: copia cărții de identitate și înscrisuri din care rezultă transfer bancar.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Instanta a încuviintat administrarea probei cu înscrisuri si a probei cu martorii V. C. si Viasiu V., declaratiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, precum și proba cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile acesteia fiind atașate la docarul cauzei.
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă apelului a admis cererea formulată de reclamanta J. M.&TILE CORP prin administrator J. T.,
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 18.000 USD, reprezentând împrumut nerestituit.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.055,76 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i restituie suma de 18.000 USD, bani împrumutați pentru o perioadă de 2 ani și primiți de pârât la datele de 12.12.2012 și 13.12.2012, prin transferuri bancare.
În drept, potrivit art. 2158 alin. 1 cod civil „Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.”
Împrumutul este un contract real care, pentru încheierea sa valabilă, impune și tradițiunea sumei de bani.
Instanța reține că, în fapt, între reclamantă și pârât s-a încheiat un contract verbal prin care reclamanta a împrumutat pârâtului suma de 18.000 USD, banii fiind remiși la datele de 12.12.2012 și 13.12.2012 iar pârâtul s-a obligat să restituie suma primită după un an jumătate - 2 ani. Pârâtul fiind moșul de botez al unui nepot al administratorului social al societății reclamante, între părți nu s-a încheiat un înscris, partea aflându-se în imposibilitate morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic, motiv pentru care s-a încuviințat administrarea probei testimoniale, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu s-a opus să fie folosită această probă.
Starea de fapt mai sus expusă reiese din depozițiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, coroborate cu înscrisurile cauzei și lipsa pârâtului legal citat la interogatoriu. De altfel, pârâtul nu a negat împrumutarea sumei ci doar a susținut că nu s-a împlinit termenul de restituire, afirmând că părțile au convenit un termen de restituire de 2 – 3 ani.
Susținerea sa este infirmată de martora Vlădaea C. care a arătat că banii au fost împrumutați pentru o perioadă de 2 ani, martora cunoscând această împrejurare întrucât în anul 2014 a fost de față când administratorul societății reclamante încerca să-l contacteze pe pârât pentru a-i restitui suma. De asemenea, din înscrisurile aflate la filele 11 – 15 din dosar, reprezentând corespondență purtată între părți prin mijloace de comunicare on-line, acte necontestate de către pârât, se reține că începând cu luna octombrie 2014, pârâtul promitea reprezentantului reclamantei că va vinde un autocar și se va angaja în Germania pentru a face rost de bani să restituie împrumutul. În aceste condiții, instanța reține ca fiind reală susținerea reclamantei în sensul că s-a împlinit termenul de restituire.
La cererea reclamantei, instanța a citat pârâtul la interogatoriu, dar aceasta a refuzat să se prezinte fără a dovedi existența unor motive temeinice care să îl fi împiedicat să se înfățișeze.
Conform art. 358 Cod procedură civilă, ”dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.”
În cauză, instanța va considera lipsa pârâtului ca un început de dovadă în folosul reclamantei, având în vedere că au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială, soluția fiind întemeiată pe coroborarea acestor probe cu lipsa înfățișării pârâtului legal citat.
În consecință, împrumutul fiind ajuns la scadență, observând și prevederile art. 1350 Cod civil referitoare la răspunderea contractuală („orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat”), instanța apreciază întemeiată cererea și urmează a o admite, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 18.000 USD, reprezentând împrumut nerestituit.
În privința cheltuielilor de judecată, se reține că acestea se ridică la suma de 2.055,76 lei (taxă de timbru de 459,02 lei – chitanța nr. FD22/06.02.2015, onorariu avocațial de 1.000 lei – chitanța nr. 45/29.01.2015, suma de 90 lei achitată cu chitanța nr._/23.01.2015 și suma de 75 lei – chitanța nr. 312/22.01.2015, reprezentând contravaloare legalizări traduceri, bonuri fiscale în sumă de 431,74 lei reprezentând contravaloare combustibil deplasare instanță, contravaloare servicii xerox și fax). Din bonurile depuse de reclamantă, nu se va acorda bonul fiscal datat 03.04.2015 în sumă de 199,63 lei, întrucât nu s-a acordat termen de judecată la această dată iar din actele dosarului nu reiese că s-a deplasat la instanță pentru a studia dosarul ori în alt scop.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel pârât N. S. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul pârât a precizat că,instanța de fond, Judecătoria Strehaia, prin sentința civilă nr. 617 din 02.06.2015 a admis acțiunea formulată de reclamantei J. M. & TITLE CORP prin administrator J. T. obligându-l să plătesc reclamantei suma de 18 000 $ reprezentând împrumut nerestituit și suma de 2055.76 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
In fapt, în toamna anului 2012 discutând cu J. T., care îi era consătean și prieten, i-a spus acestuia ca doresc să achiziționez un autocar și că voi vinde un microbuz pentru a face rost de bani și voi face un credit pentru diferența de sumă. Reclamantul i-a sugerat că nu este nevoie să vândă microbuzul și să facă credit la bancă, că mă ajută el cu niște bani pentru că afacerile îi merg bine și nu-l deranjează să-i trimită suma de 18 000 $.
Consideră că instanța de fond a procedat greșit având în vedere că nu a ținut cont de faptul că i-a menționat lui J. T. că nu o să-i pot restitui această sumă decît după 2-3 ani, că-1 rog să nu mă preseze, iar dacă știe că nu poate aștepta 2-3 ani pentru restituirea banilor mai bine nu iau bani de la el, dar acesta a spus că banii nu sunt o problemă pentru el și că poate să aștepte și mai mult pentru restituirea acestora.
In mod eronat ,instanța de fond, Judecătoria Strehaia a reținut că banii au fost. împrumutați pe o perioadă de 2 ani în baza declarației martorei Vlădaea C., acesta declarând "că a fost de față în anul 2014 cînd administratorul societății reclamante încerca să-i contacteze pe pîrît". Acest fapt este neadevărat deoarece martora Vlădaea C. nu putea fi de față cînd J. T. încerca să -l contacteze pe apelant deoarece acesta nu a venit în România în anul 2014, el având domiciliul în SUA.
In vara anului 2014 a luat legătura cu reclamantul și i-a propus să-i restituie o parte din bani dar acesta a zis că nu îi trebuie deoarece nu are nevoie de bani și că rămâne să-i dau așa cum am stabilit în 2-3 ani, acest fapt fiind recunoscut și de către martorii audiați în cauză, începând cu luna octombrie 2014, înainte chiar de împlinirea termenului precizat de reclamantă de 2 ani, J. T. și-a schimbat totalmente atitudinea și a început să-mi ceară să-i restitui banii împrumutați.
Văzând că nu pot să mă înțeleg cu acesta și că, deși i-a promis că nu o să -l preseze cu restituirea banilor, insistă din ce în ce mai mult am fost nevoit să scoată la vânzare autocarul achiziționat și un microbuz. Mai mult începând cu luna ianuarie 2015 m-am angajat ca șofer de TIR în Germania pentru a strânge banii datorați reclamantului până la sfârșitul anului și astfel să-mi onorez promisiunea de a-i restitui suma împrumutată în 2-3 ani așa cum ne-am înțeles în momentul în care mi-a trimis banii.
Consider că instanța de fond, Judecătoria Strehaia, a procedat în mod greșit atunci cînd m-a obligat la plata sumei de 2055.76 lei reprezentând cheltuieli de judecată, deoarece prin notele de ședință depuse la dosar eu am recunoscut în totalitate pretențiile reclamantei și potrivit dispozițiilor art .454 Cod proc. civ. " Pîrîtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată."
Având in vedere aceste considerente apelantul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate, iar pe fond sa respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată având în vedere că termenul de restituire a sumei împrumutate era de 3 ani, iar în cazul în care considerați că suma trebuia restituită în 2 ani solicită admiterea în parte apelul, modificarea sentinței atacate sa modificați în sensul exonerării apelantului de la plata cheltuielilor de judecată.
În procedura prealabilă intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin apelul declarat nu se invocă nici un motiv de nelegalitate al sentinței apelante, apelantul își expune o situație care nu este adevărat și face afirmații fără fundament probator, apelantul le face pentru a-și justifica cererea de apel.
Referitor la cheltuielile de judecată invocate în apel de apelant, intimatul consideră că acestea au fost legal admise având în vedere prevederile art. 453 C.pr.civ. partea care pierde procesul va fi obligată la cererea pârțâii care a câștigat să –i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 c.pr.civ.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 din Codul de procedură civilă, excepția tardivității apelului, se constată că aceasta este neîntemeiată.
Apelul a fost depus la data de 04.08.2015, iar sentința apelată a fost comunicată la 06.07.2015, astfel că termenul de apel de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 468 din codul de procedură civilă nu se împlinise la data formulări apelului.
Apelul este nefondat.
Prin notele de ședință depuse pentru primul termen de judecată, apelantul-pârât a recunoscut încheierea între părți a contractului de împrumut pentru suma de 18.000 de dolari, precum și a datei încheierii contractului, respectiv luna decembrie a anului 2012.
În schimb, susține apelantul, s-a înțeles cu intimatul – reclamant să restituie suma de bani împrumutată după 2-3 ani, adică în decembrie 2015, și nu după 2 ani, așa cum a cerut reclamantul și cum greșit a reținut și prima instanță.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2158, 2161 și 2162 din Codul civil rezultă că împrumutatul, în speță apelantul – pârât, este obligat să restituie la termenul stabilit suma de bani împrumutată.
Ambele părți susțin că au stabilit un termen de restituire a împrumutului, reclamantul precizează un termen de 2 ani, apelantul – pârât invocă un termen de 2-3 ani.
Prin declarațiile martorilor audiați la prima instanță coroborate cu înscrisul ce redă convorbirile dintre reclamant și pârât pe rețele de socializare on – line Tribunalul constată că reclamantul a făcut dovada că termenul de restituire a banilor împrumutați a fost convenit la 2 ani și că acest termen s-a împlinit în luna decembrie 2014, fără ca apelantul-pârât să restituie suma împrumutată.
În schimb, apelantul-pârât nu a făcut dovada prin nici o probă că termenul de restituire a împrumutului ar fi de 3 ani, așa cum pretinde.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la obligarea la cheltuieli de judecată, se reține că pârâtul apelant nu a depus în procedura premergătoare judecății în primă instanță întâmpinare, însă la primul termen de judecată, prin avocat, a depus note de ședință prin care a precizat că achiesează parțial la acțiunea reclamantei, în sensul că este de acord să restituie banii împrumutați, dar la expirarea termenului de 3 ani.
Ori, această poziție procesuală exprimată de pârât și prin care s-a urmărit respingerea acțiunii pentru că obligația nu devenise scadentă, nu reprezintă o recunoaștere a pretențiilor reclamantului în sensul dispozițiilor art. 454 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității apelului.
Respinge apelul formulat de apelantul pârât N. S. împotriva sentinței civile nr. 7617/02-06-2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia,intimat fiind J. M.&TILE CORP PRIN ADMINISTRATOR J. T. LA FAM. L. F., prin administrator J. T., cu sediul în com. Cătunele, .,ca nefondat.
Obligă apelantul la 567 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, Lucreția I. |
CC/LI/ 4 ex.
Data 18.12.2015
Jud.fondNeațu V. S.
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3866/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 641/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
