Pretenţii. Sentința nr. 3866/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3866/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 825/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 825/ A
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență Dr Tr S., împotriva sentinței civile nr. 3866/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimatul pârât B. D., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că, prin serviciul registratură apelantul reclamant a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2015, judecarea cauzei a fost suspendată potrivit disp. prev. de art. 411 pct.1, alin.2 cod procedură civilă, iar, din oficiu s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Instanța invocă excepția perimării, rămânând în deliberare.
INSTANȚA,
Asupra apelului de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S., la data de 16.10.2014, sub nr. _, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S. a chemat în judecată pe pârâul B. D. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 196 RON, plus dobânzi si penalități, până la data plații cu titlu de despăgubiri civile.
În fapt, a arătat că. în data de 22.10.2011, pârâtul B. D. a fost internat in cadrul unității reclamante, în urma unui agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 22.10.-22.10.2011, fiind astfel înregistrat în evidențele contabile cu suma de 196 RON, în baza art. 313 din legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății.
A mai arătat că a depus diligențele necesare pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea agresiunii în care a fost implicat pârâtul, fără a primi niciun răspuns.
În acest sens a emis către IPJ Mh adresa nr. 1377/23.01.2013 pentru a solicita date cu privire la numele făptuitorului și, întrucât nu s-a răspuns la aceasta adresă, s-a repetat adresa, acesta fiind înregistrată cu nr._/11.11.2013 dar nici de această dată nu a primit răspuns la relațiile solicitate.
A mai arătat că, atât tergiversarea răspunsului cât si termenul de prescripție care a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2012, a determinat-o pe reclamantă să intenteze acțiune civile pentru recuperarea debitului, împotriva debitorului parte vătămata, pe care îl are in evidenta contabilă.
De asemenea, s-a precizat că, deși a comunicat pârâtului debitor o adresa de înștiințare cu nr. 6097/12.03.2014, prin care a solicitat lămuriri (cu privire la posibilitatea in care acesta a depus vreo plângere penala, daca exista vreun dosar penal in acest sens, soluția/ rezolutia/hotare judecătoreasca definitiva daca exista, daca au ajuns la o înțelegere pentru soluționare pe cale amiabila a pricinii, dacă au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune in care intră si contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, pârâtul a refuzat sa depună înscrisurile necesare, sau să dea vreo relație cu privire la persoana vinovată.
Mai arată că în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sanatatii, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata". Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca « furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ». Prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedura Fiscala cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani, in cazul creanțelor bugetare, coroborate cu art. 19 din Noul Cod de Proc. P.. cu privire la obligarea unei acțiuni civile ., i-au determinat sa alegem calea instanțelor de judecata, prin acțiune civila împotriva pârtii vătămate (din lipsa de informații cu privire la partea vinovata).
In drept, a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen., art.l 19-127 Cod Proc.Fiscala.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art.30 din OUG nr. 80/2013.
In concluzie a solicitat admiterea acțiunea așa cum a fost formulata si obligarea pârâtului la plata sumei de 196 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.l 19-121 si 123-127 din Codul de Procedura Fiscala.
În baza art art.242 alin.2 din C.Pr.Civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar a depus un set de înscrisuri: adresa nr. 1377/23.01.2013 emisă de S. Județeam de Urgență către Inspectoratul de Poliție Serviciul- Post Politie rutier Dr TR S., adresa nr._/11.11.2013 emisă de S. Județeam de Urgență către Inspectoratul de Poliție Serviciul- Post Politie rutier Dr TR S., foaie de observație clinică generală întocmită de S. Județean de Urgență-Secția Chirurgie pentru pârât, decont cheltuieli chirurgie, adresa nr. 6097/12.03.2014 emisă de S. Judetean de Urgentă Dr Tr S. emisă către pârât.
Conform disp. art. 200 al. 1 c.p.civ. instanța a verificat cererea de chemare în judecată și constatând că aceasta îndeplinește cerințele prev. de art. 194 -197 c.p.civ., prin rezoluția aflată la fila 31 dosar, a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, pârâtului prin reprezentat, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea de a mai propune probe sau de a invoca excepții.
Pârâtul B. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu a fost internat în cadrul unității reclamante la data de 22.10.2011, ci si-a făcut doar un control de rutină datorită problemelor de sănătate la inimă.
A mai arătat că, după un an si jumătate, s-a prezentat la Cabinetul de Expertiză medicală care i-a eliberat Decizia medicală iar apoi Decizia privind acordarea pensiei de invaliditate că, nu a fost contactat de IPJ M. și, prin urmare a solicitat, în concluzie, respingerea acțiunii.
La dosar a depus, în copie, carte de identitate pentru pârât, cupon de pensie, Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 689/09.04.2013, decizia nr._/03.06.2013 privind acordarea pensiei de invaliditate.
Prin rezoluția din 19.11.2014, aflată la fila 55 dosar, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 05.12.2014 și a dispus citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S., cu motivarea că pârâtul B. D. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la S. Județean de Urgență Drobeta T. S., în data de 22.10.2011, acesta fiind victima unui accident de circulație.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului B. D., în perioada anterior indicată, s-au ridicat la suma de 196 lei., potrivit decontului de cheltuieli, întocmit de unitatea medicală (f.13).
Reclamantul, S. Județean de Urgență Drobeta T. S., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 196 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând prevederile art. 313 din Legea nr 95/2006.
Potrivit acestor dispoziții, „persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.”
Analiza normelor legale conduce la concluzia că s-a stabilit, în mod imperativ, categoria de persoane cărora le revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile în materie nu prevăd aceasta posibilitate.
Așadar, condiția esențială pentru a putea fi declanșată acțiunea de recuperare a sumelor cheltuite, este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății, iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane și nu pe cea proprie.
Reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile Legii nr. 95/2006 și implicit răspunderea civilă delictuală, considerând în mod neîntemeiat că atitudinea pârâtului de a nu solicita tragerea la răspundere a persoanei ce ar fi provocat accidentul, constituie o faptă ilicită.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite între condițiile ce antrenează răspunderea rezultă din dispozițiile art.998 și urm. din Codul civil. Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Solicitarea acordării asistenței medicale pentru pârât sau neindicarea autorului accidentului de către persoana vătămată nu constituie o faptă ilicită.
În conformitate cu dispozițiile art.170 alin.1 din Legea nr.95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică. Urgența medicală, astfel cum este definită de art.86 al.1 lit.e din același act normativ, constă în accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz. Ea poate fi urgență cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgență fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicești, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital.
Chiar dacă nu ar fi fost asigurat, pârâtul beneficia de servicii medicale gratuite în cazul urgențelor medicale, conform dispozițiilor art.220 din Legea nr.95/2006.
Din decontul de cheltuieli depus de reclamant la dosar, reiese că pârâtul a fost spitalizat la data de 22.10.2011.
Este evident că în cauză este vorba de o urgență medicală, devenind aplicabile dispozițiile art.220 din Legea nr.95/2006, astfel că pârâtul beneficia de asistență medicală gratuită.
Chiar și în ipoteza în care pârâtul ar fi cunoscut identitatea persoanei care a provocat accidentarea acestuia și nu a comunicat reclamantului identitatea acestei persoane, fapta sa nu constituie o faptă ilicită în sensul art. 998 Cod civil. Reclamantul, de altfel, nu a făcut niciun demers pentru identificarea persoanei vinovate de agresiune, deși aceasta s-a consemnat la internarea bolnavului. Astfel, potrivit art.313 din Legea nr.95/2006, în cazul în care o persoană, prin fapta sa, aduce daune sănătății alteia, răspunde potrivit legii și are obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, care au obligația de a depune diligențe în acest sens. Astfel, potrivit art.313 al.2 din Legea nr.95/2006, furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective. Dacă o astfel de evidență ar fi fost păstrată în mod corect, reclamantul ar fi avut posibilitatea să interogheze bolnavul la internarea în spital și să solicite să i se comunice numele agresorului, răspunderea civilă delictuală a acestuia nedepinzând de tragerea la răspunderea penală. Nu poate fi primită prin urmare susținerea reclamantului că prin neanunțarea identității persoanei care a produs accidentul pârâtului ar fi săvârșit o faptă ilicită atâta timp cât nu avea această obligație și fapta sa nu a adus o pagubă în patrimoniul acesteia.
Cheltuielile efectuate pentru tratarea pârâtului sunt, potrivit susținerilor reclamantului, urmarea vătămărilor produse de o terță persoană, cauza prejudiciului suferit de reclamant fiind fapta acestei terțe persoane și nu cea a pârâtului accidentat.
Rezultă astfel că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, acestuia neputându-i fi imputată săvârșirea unei fapte ilicite.
În cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora.
Împotriva acestei sentințe în termen legala formulat apel reclamant S. Județean de Urgență Dr Tr S. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelanta reclamantă a precizat că în urma internării pârâtul G. S. L. figura ca debitor în evidențele apelantei cu suma de 196 RON în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății
De asemenea a precizat că prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicală acordată, în sensul că aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicală acordată chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
Analizând actele și lucariile dosarului instanța constatată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7.04..2015 s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, temeiul de drept fiind art. 411, pct. 1, alin . 2 c.pr.civ..
Potrivit art.248 din Codul de procedura civila, orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs, revizuire si orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește in vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
Cum art. 248 C. pr. civ., sancționează lipsa de atitudine a recurentei care, nu a făcut nici un demers în vederea continuării judecății, instanța observând că în dosarul de față termenul de 6 luni s-a împlinit, excepția perimării invocată din oficiu fiind astfel întemeiată, în temeiul art. 252 raportat la art. 248 C.pr.civ., o va admite si va constata perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență Dr Tr S., cu sediul în Dr Tr S., ..4, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3866/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimatul pârât B. D., CNP_, domiciliat in Dr.Tr.S. ..10 . .>jud. M. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, Lucreția I. |
CC/LI/ 4 ex.
Data 16.11.2015
Jud.fondAndreea B.
Confidențialcod.op.2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1295/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 7617/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
