Fond funciar. Decizia nr. 385/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-03-2012 în dosarul nr. 385/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 385/2012
Ședința publică de la 22 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător C. P.
Judecător A. M.
Grefier N. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurentele-pârâte CLFF O., CJFF M. împotriva sentinței civile nr.2647/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A. A., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 15.03.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. la data de 04.12.2009, sub nr._, reclamantul S. A. A. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria O., județul M. – C.L.F.F. și P. M. – C.J.F.F., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri agricole pe raza comunei O., județul M..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în conformitate cu legea 247/2005 și 193/2007 a înregistrat la C. L. pentru aplicarea legilor funciare O., cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri agricole situate în raza comunei O., prezentând acte de proprietate pentru terenuri aflate în momentul preluării abuzive în aria de administrare a acestei comicii.
Arată că la data de 18.09.2006 i s-a transmis adresa nr.1628 prin care cererea sa a fost respinsă, iar la data de 26.09.2006 a contestat soluția dată de către C. L. O., județul M. cerând să fie transmisă conform prevederilor legale, către C. Județeană M. pentru aplicarea legilor funciare, în vederea analizării și formulării unei hotărâri.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind 100 ha pădure, cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru 50 ha pășune, adresa nr.1628/18.09.2006 a Primăriei O., petiția adresată de reclamant Primăriei O. la data de 04.09.2006, contestație cu privire la adresa 1628/2006 a Primăriei O. la data de 26.09.2006, petiția adresată Primăriei O. din data de 21.12.2006, copie xerox certificat de moștenitor 1295/18.06.1993, copii xerox acte de deces ale defuncților Bagdat I., Bagdat G., Bagdat V., Bagdat D. și Bagdat I., act de partaj voluntar autentificat de Tribunalul I. sub nr._/20.06.1924.
Judecătoria Vânju M. prin sentința civilă nr. 165 din 28.01.2010 a trimis cauza având ca obiect fond funciar, formulată de reclamantul S. A. A. în contradictoriu cu pârâtele Primăria O., județul M. – C.L.F.F. și P. M. – C.J.F.F., pentru soluționare COMISIEI JUDEȚENE DE F. F.-P. M..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, potrivit disp.art.51 din Legea nr.18/1991, republicată, împotriva hotărârii C.L.F.F, cei nemulțumiți pot formula contestație a cărei soluționare este de competența C.J.F.F, împotriva hotărârii acestei comisii putându-se face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul și cum reclamantul nu a formulat o astfel de contestație, instanța a trimis cauza la C.J.F.F - P. M. pentru a se îndeplini procedura reglementată de dispozițiile legii mai sus menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. A. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a susținut că instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea art.304 al.7 C.pr.civ.,(în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii: deși reține că la data de 26.09.2006 petentul a contestat soluția dată de CLFF O., în paragraful următor, instanța de fond reține tocmai lipsa acestei contestații), art.304 al.8 C.pr.civ.,(în sensul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății apreciindu-l ca o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate) și art.304 al.9 C.pr.civ.,(în sensul că a refuzat judecata cauzei deși petentul se achitase de obligațiile prev. de art.51 din legea nr.18/1991 modificată).
Prin D.C. nr.446/R/23.03.2010 Tribunalul M., a admis recursul formulat de reclamant, a casat sentința și a trimis cauza aceleiași instanțe de fond pentru continuarea judecății.
Instanța de recurs a reținut că Judecătoria Vînju M. a soluționat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate din partea reclamantului, când în realitate cererea acesteia fusese doar în sensul obligării CLFF O. la emiterea actului administrativ, în condițiile art.554/2004 și ale Legii nr.247/2005, constând într-un răspuns la cererile succesive ale acestuia privind reconstituirea dreptului său de proprietate.
Deși din acțiunea introductivă rezultă că petentul a contestat la data de 26 septembrie 2006, răspunsul dat de CLFF O. prin adresa nr.1628/18.09.2006 și că de la data contestației a solicitat de nenumărate ori îndeplinirea de către intimată a obligației legale de a transmite această contestație către CJFF M. și de a-i formula un răspuns în acest sens, instanța de fond, prin hotărârea atacată, trimite cauza în mod greșit la CJFF M. pentru soluționarea cauzei.
După casare, Judecătoria Vânju M. a înregistrat cauza sub nr._ .
La termenul din 27.05.2010, instanța a pus în discuția părților necesitatea emiterii unei adrese către Primăria O. – C. L. de F. F. pentru a se înainta la dosarul cauzei: copiile filelor din BAP 1948, ale autoarei BAGDAT I. – născută B..
Relațiile au fost comunicate cu adresa nr.2754/02.06.2010 din care rezultă faptul că în urma verificărilor registrele agricole(BAP 1948) existente la nivelul comunei O. s-a constatat că numita Bagdat I. născută B. nu figurează înscrisă în aceste registre cu terenuri agricole.
La termenul din 02.09.2010, în ședință publică, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere obiectul cererii formulate de reclamant.
Astfel, prin S.C nr.1313/02.09.2010, Judecătoria Vînju M. a declinat competența de soluționare a cauzei în Favoarea Tribunalului M. – Secția de contencios administrativ, reținându-se faptul că potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Tribunalul M. prin Sentința nr.918/27.10.2010 a admis excepția de necompetență materială cu soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantul S. A. A., a constatat că nu este competentă cu soluționarea cauzei instanța de contencios administrativ.
S-a constatat în cauză ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Vînju M. și Tribunalul M., a trimis dosarul la Curtea de Apel C. pentru a pronunța un regulator de competență și s-a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.
S-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole și în baza legii nr.18/1991, orice litigiu izvorât din constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate este de competența judecătoriei.
Ori, în cauză, nu este vorba de refuzul unei autorități publice locale respectiv Consiliul Local al Comunei O. de a emite un act administrativ de autoritate în înțelesul art.2 litera c din Legea nr.554/2004, ci de soluționarea nefavorabilă a cererii reclamantului S. A. A. prin care a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate asupra unor terenuri agricole, pe care pretinde că le are pe raza teritorial administrativă a Comunei O., județul M..
Curtea de Apel C. - Secția contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr.31/15.11.2010 a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate, în favoarea Judecătoriei Vînju M., reținându-se următoarele:
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ, prin act administrativ în accepțiunea acesteia se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin. 2 din aceeași lege „Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”
În conținutul articolului 8 alin. 1 teza II din legea susmenționată referitor la obiectul acțiunii judiciare se arată că „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Potrivit art.5 alin. 2 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
În cauza de față obiectul acțiunii judiciare este reprezentat de refuzul autorității publice de efectuare a unei operațiuni administrative necesare exercitării unui drept, însă acesta este circumscris unei acțiuni în reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar.
În raport de faptul că prin art.53 și 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, s-a prevăzut în materia stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, precum și atribuirea efectivă a terenurilor celor îndreptățiți și eliberarea titlurilor de proprietate, o altă procedură care stabilește competența materială a judecătoriilor de soluționare a acțiunilor de anulare a actelor emise în procedura prevăzută de această lege, precum și de dispozițiile art.5 alin. 2 din Legea 554/2004 care exceptează controlului instanței de contencios actele pentru care prin lege organică se prevede o altă procedură judiciară pentru desființarea sau modificarea lor, Curtea a reținut ca fiind competentă cu soluționarea cauzei instanța de drept comun, respectiv Judecătoria Vînju M. și nu instanța de contencios administrativ.
Judecătoria Vînju M. a înregistrat cauza sub nr._, iar la termenul din 27.01.2011 reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a dispus astfel, emiterea unei adrese către petent, pentru ca acesta să-și formuleze, în dovedirea acțiunii proba cu martori, martori ce sunt vecini cu suprafața de teren - pădure, pentru care petentul solicită să i se reconstituie dreptul de proprietate, conform prevederilor Legii nr. 247/2005.
Din oficiu instanța a dispus emiterea unei adrese Comisiei Locale de fond funciar de pe lângă Primăria comunei O. pentru a comunica copiile filelor din BAP 1948, ale autoarei BAGDAT I. – născută B..
Prin adresa nr.1256/11.04.2011 Primăria O. a comunicat faptul că numita Bagdat I. născută B. nu figurează în evidențele sale cu terenuri agricole, în perioada 1948-1962.
Judecătoria Vînju M. prin sentința civilă nr. 1080 din data de 05.05.2011 a trimis cauza având ca obiect fond funciar pentru soluționare la C. Județeană de F. F. de pe lângă P. M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea adresată instanței reclamantul S. A. A. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria O., județul M. – C.L.F.F. și P. M. – C.J.F.F., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri agricole pe raza comunei O., județul M., motivând faptul că în conformitate cu legea 247/2005 și 193/2007 a înregistrat la C. L. pentru aplicarea legilor funciare O., cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri agricole situate în raza comunei O., din care 100 ha pădure și 50 ha pășune, prezentând acte de proprietate pentru terenuri aflate în momentul preluării abuzive în aria de administrare a acestei comisii.
S-a reținut că prin adresa nr.1628/18.09.2006 C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria comunei O. a comunicat petentului că i-a fost respinsă cererea depusă în baza Legii nr. 247/2005 întrucât actele doveditoare depuse datează din anii 1921-1933, iar reconstituirea pentru pădure se face în baza actelor din anul 1948.
Având în vedere procedura prealabilă cu caracter imperativ, instanța, a constatat că petentul nu s-a adresat cu contestație Comisiei Județene de fond funciar de pe lângă P. M., împotriva hotărârii comisiei locale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului acesta a arătat că a îndeplinit procedura, iar instanța de fond avea obligația de a se pronunța în temeiul dispozițiilor legilor 554/2004, 1/2000, 247/2005 și jurisprudența CEDO. Prin trimiterea cauzei pentru a doua oară la CJFF instanța de fond a încălcat dreptul de acces la justiție, nu se respectă termenul rezonabil de soluționare a cauzelor.
Tribunalul M. prin D.C nr.1178/R/26.09.2011, a admis recursul formulat de reclamant, a casat sentința și a trimis cauza Judecătoriei Vînju M. pentru continuarea judecății, reținând faptul că:
Atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac împotriva hotărârii CJFF nu este restrânsă doar la posibilitatea acordată instanței de a anula această hotărâre, instanța având posibilitatea de a dispune direct reconstituirea dreptului de proprietate. În acest caz lipsa răspunsului la plângerea formulată echivalează cu o soluție negativă dată plângerii, având în vedere și termenul mare scurs de la data depunerii cereri, iar acest refuz nu poate rămâne necenzurat pentru că nicio dispoziție legală nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. Instanța are obligația de a analiza fondul cauzei, indiferent dacă petentul a formulat sau nu plângerea către CJFF, soluția de trimitere a cauzei la acest organ administrativ încălcând dreptul de acces la justiție.
De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din CEDO.
Pentru continuarea judecății, Judecătoria Vînju M., a înregistrat cauza sub nr._, reclamantul depunând o cerere de judecare în lipsă precum și înscrisuri (222 file) care susțin dreptul său de proprietate asupra unor terenuri împădurite și agricole aflate în raza administrativă a comunei O., județul M..
Prin sentința civilă nr.2647/15.12.2011 a Judecătoriei Vînju M., s-a admis acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, având ca obiect „fond funciar”, formulată de reclamantul S. A. A., în contradictoriu cu pârâtele Primăria O. – C.L.F.F, C.L.F.F. M. și P. M. – C.J.F.F. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 67 ha și 4970 m.p. teren pădure și suprafața de 43 ha și 6692 m.p. teren pășune situate pe raza comunei O., județul M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că autoarea petentului I. Bagdat a deținut în urma dezbaterii succesiunii de pe urma defuncților săi părinți A. și A. B., suprafețele ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, iar petentul a formulat cerere de reconstituire în termen pentru suprafața menționată.
Cum petentul a făcut dovada proprietății cu înscrisurile depuse la dosar, instanța în raport de disp. Legii 246/2005 a dispus admiterea acțiunii și reconstituirea titlului de proprietate pentru suprafața de 67 ha și 4970 m.p. teren pădure și suprafața de 43 ha și 6692 m.p. teren pășune situate pe raza comunei O., județul M..
Împotriva acetei sentințe au declarat recurs CJFF M. CLFF O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta CJFF M. a invocat că instanța a cărei hotărâre o atacă a interpretat greșit prevederile legilor fondului funciar, fiind încălcate disp.art.8 al.1 din Legea 18/1991 și art.11 din același act normativ, texte care reglementează stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a arătat că intimatul reclamant a înțeles să facă dovada dreptului de proprietate cu acte ce datează din anul 1924, fără ca autorii săi să figureze în registrele agricole, fără a avea cerere de intrare în CAP și fără a solicita probe cu martori pentru a face dovada continuității dreptului de proprietate al autorilor săi în perioada 1924 – 1948.
S-a susținut că în prezent CLFF O. nu deține terenurile acordate de instanță, pășune și pădure, iar reclamantul intimat nu a făcut dovada amplasamentului acestor terenuri pe raza comunei prin identificare cu vecinătăți concrete și întindere.
La termenul din 8.03.2012, instanța a luat act că, prin serviciul registratură, recurenta a formulat precizări la motivele de recurs în sensul că intimatul reclamant a solicitat prin cererea adresată instanței să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenuri agricole, iar instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru 67,4970 ha pădure în condițiile în care pe raza comunei Prunișor, au existat doar 25 ha cu vegetație forestieră retrocedat în întregime.
La precizarea motivelor invocate, recurenta a depus situația teritorial – administrativă cu repartizarea fondului forestier de stat pe unități de producție și pe comune.
Recurenta CLFF în motivarea căii de atac exercitată, a arătat că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea disp.art.8 și 11 din legea 18/1991, republicată și modificată, că intimatul reclamant nu a făcut dovada continuității, folosindu-se doar de actul din anul 1924 și că nu figurează în nici o evidență cu terenurile solicitate a fi retrocedate.
Intimatul petent S. A. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat la probele administrate, la actele normative cu incidență în cauză și sub toate aspectele în conformitate cu disp.art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată că recursurile sunt fondate.
Prin actul de partaj voluntar autentificat de fostul Tribunal Ilfof – Secția notariat sub nr._/20 iunie 1924, autoarei petentului i-a revenit moșia O. – Drancea, lotul F compus din teren arabil în suprafață de 43 ha 6692 mp și 67,4970 ha pădure.
Având în vedere că acesta este ultimul act care atestă dreptul de proprietate a cărei reconstituire se solicită, iar el datează din anul 1924, instanța în baza disp. art.129 c.pr.civ., era obligată să ordone administrarea de probe necesare în vederea stabilirii regimului juridic al terenurilor în intervalul 1924 – 1949.
Față de faptul că terenurile ce au constituit obiect al partajului voluntar încheiat în anul 1924 nu mai apare evidențiată nici în BAP și nici în registrele agricole ale comunei, potrivit susținerilor recurentelor, se impune completarea materialului probator pentru a se lămuri în mod neechivoc dacă aceste terenuri au fost preluate abuziv și constituie obiect al legilor reparatorii sau au fost înstrăinate în intervalul 1924-1949.
Completarea probatoriului se impune față de motivele de recurs invocate de recurentele CJFF și CLFF cu referire la disp.art.11 din Legea 18/1991.
Având în vedere că soluția pronunțată de instanța de fond, este rezultatul unei probațiuni incomplete, tribunalul va admite recursurile, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei, va fi pusă în discuția părților, o expertiză care să identifice terenurile solicitate conform actelor de proprietate depuse de petent, se va face adresă către Arhivele Naționale pentru a comunica dacă autoarea petentului căreia i-au revenit prin partajul voluntar terenurile solicitate a fi retrocedate, a înstrăinat aceste terenuri sau parte din ele, în intervalul 1924-1948.
De la aceiași autoritate vor fi cerute relații privind BAP-ul din 1948, respectiv dacă autoarea petentului a fost recenzată cu aceste terenuri și dacă aceeași autoare figurează cu aceste terenuri ca fiind expropriate în anul 1949.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile formulate de recurentele-pârâte CLFF O., CJFF M. împotriva sentinței civile nr.2647/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A. A., având ca obiect fond funciar.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2012.
Președinte, C. M. | Judecător, C. P. | Judecător, A. Mihaiță |
Grefier, N. C. B. |
Red. MCM
Dact. CNB
Ex.2
Cod operator 2626
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 14/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 23-03-2012, Tribunalul... → |
|---|
