Contestaţie la executare. Decizia nr. 225/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-02-2012 în dosarul nr. 225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 225/R
Ședința publică de la 24 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare Șurlău V. L., împotriva sentinței civile nr.1515 din 03.11.2011 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de Sănătate MH, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat S. G., pentru recurenta contestatoare, cu împuternicirea avocațială nr.50 din 24.02.2012, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, din partea recurentei contestatoare Șurlău V. L., chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat S. G., pentru recurenta contestatoare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și anularea formelor de executare. Arată că există pe rolul Tribunalului M. dosarul nr._ * având ca obiect contestație împotriva deciziei de impunere. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr._, contestatoarea Șurlău V. L. a chemat în judecata intimata C. de Asigurări de Sănătate M., pentru anularea titlului executoriu nr.607/14.06.2011 si a somației nr. 607/14.06.2011, emise în dosarul de executare nr.607/14.06.2011, precum si suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
In motivarea contestației s-a susținut ca prin somația emisa la data de 14.06.2011, intimata a înștiințat-o că împotriva sa s-ar fi emis titlul executoriu nr. 607/14.06.2011, în condițiile in care anterior nu a făcut nici un demers pentru a-i aduce la cunoștință existenta vreunei datorii.
În titlul executoriu nr.607/14.06.2011 se retine că obligația fiscală este urmarea deciziei de impunere nr.ACC 2711/29.12.2010, pentru perioada de activitate 2005-2009, însă aceasta decizie a fost contestată, contestația aflându-se în prezent în recurs pe rolul Curții de Apel C..
Pe de alta parte, decizia de impunere nr. ACC 2711/29.12.2010 vizează perioada 2005-2011, astfel că o parte din debitul total de 3179,26 lei este prescris, respectiv pentru perioada 2005-2006.
Ulterior, în ședința publica din data de 20.10.2011 contestatoarea a precizat contestația, in sensul ca nu a mai insistat in soluționarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Contestația a fost legal timbrată.
La dosarul cauzei s-au depus: împuternicire avocațială nr.133/2011, titlul executoriu nr.607/14.06.2011, somația nr. 607/14.06.2011, chitanța taxa timbru aferenta contestației la executare, chitanța taxa timbru aferenta cererii de suspendare a executării silite, împuternicire avocațială nr.178/2011, chitanța onorariu avocat nr.206/2011, extras de pe portalul Curții de Apel C. si sentința nr.320/14.04.2011 a Tribunalului M..
Intimata CAS M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea parțială a contestației. In motivare, s-a susținut ca, conform art. 51 al.2 lit. b din OUG 150/2002 (cu modificările si completările ulterioare) până la 29.05.2006, iar de la 29.05.2006 până în prezent de Lg. 95/2006, Lg. 571/22.12.2003, cap. III, art. 47, al.1-3 privind codul fiscal, ordinul CNAS nr. 617/2007, contribuția lunara a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5 %, iar de la 01.07.2008 de 5,5% până la 31.12.2008, de la 01.01.2009 de 6,5 % pentru anul 2010 si 2011 de 5,5% pentru perioada verificata. In cazul contestatorului, termenul de scadenta a fost trimestrial, respectiv 15.03., 15.06, 15.09, 15.12 ale fiecărui an când datora contribuții la FNUASS si nu de la data stabilirii acestor accesorii. Contestatorul era obligat sa depună declarații fiscale privind veniturile realizate, nedepunerea acestora dând dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a contribuțiilor, in conformitate cu prevederile art. 83, alin. 4 din Codul de procedura Fiscala. Nedepunerea declarațiilor fiscale este si a fost sancționabila pe parcursul anilor 2005-2009: art.83 alin. 4 al OG 92/2003. La data de 03.01.2011 contestatoarei i s-a comunicat prin corespondenta, la adresa sa de domiciliu, decizia de impunere nr. ACC 2711/29.12.2010, privind obligațiile la FNUASS in suma totala de 3187 lei, din care 1517 lei fond, 1441 lei dobânzi si 229 lei penalități. Aceste obligații au fost stabilite pentru perioada trim. I 2005-trim.IV 2009, iar accesoriile au fost calculate pana la data de 30.11.2010. Întrucât debitul nu a fost achitat integral, in baza art.45 alin.1 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, s-a procedat la continuarea masurilor de executare silita, prin emiterea somației si titlului executoriu nr.607/14.06.2011. Întrucât contribuția la asigurările sociale de sănătate are regimul juridic de creanța bugetara, dobânzile si penalitățile de întârziere s-au calculat conform procedurii instituite prin OG 92/2003, cu modif. ulterioare.
Judecătoria Streheia prin sentința civilă nr. 1515 din 03.11.2011 a respins contestația la executare formulata de contestatoarea S. V. L., în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Mehedinti, privind anularea titlului executoriu nr.607/14.06.2011 si a somației nr. 607/14.06.2011, emise in dosarul de executare nr.607/14.06.2011.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Cu somația nr.607/14.06.2011 contestatoarei i s-a solicitat să achite un debit in suma de 3179,26 lei, debit ce face obiectul titlului executoriu nr.607/14.06.2011. Titlul executoriu nr.607/14.06.2011 a fost emis de intimata in baza deciziei de impunere nr.ACC 2711/29.12.2010, prin care în sarcina contestatoarei a fost stabilit un debit total de 3187 lei, din care 1517 lei debit CAS la FNUASS, 1441 lei dobânzi si 229 lei penalitati de intarziere, precum si a declaratiei nr.372/17.01.2011.
Sustinerile contestatoarei referitoare la faptul ca intimata ar fi procedat la executarea silită a debitului, desi pe rolul Curtii de Apel C. se află în recurs contestatia formulata impotriva deciziei de impunere nr.ACC 2711/29.12.2010, sunt neintemeiate.
Potrivit art.215 din OG 92/2003, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Așadar, simplul fapt că s-ar fi formulat de către contestatoare o contestație împotriva deciziei de impunere, nu este de natură să împiedice intimata să procedeze la executarea silita a debitului, în condițiile in care aceasta nu dovedește ca ar fi solicitat si obținut in temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, suspendarea executării.
Cu privire la invocarea de către contestatoare a motivului constând în intervenirea prescripției extinctive în privința sumelor aferente perioadei 2005-2006, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 172 alin.3 C. pr. fiscală contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
De asemenea, în considerentele Deciziei nr. XIV/5 februarie 2007, dată de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut cã “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.”
În consecință, procedura contestației la executare nu prevede posibilitatea invocării unor apărări de fond, atâta timp cât legea prevede o procedură specială.
În cauză, legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contestatorului nu pot face obiectul unei contestații la executare, întrucât împotriva titlului de creanță contestatorul se poate îndrepta cu o contestație ce face obiectul unei proceduri speciale reglementată de disp. art. 205 si urm OG 92/2003.
Astfel, împotriva deciziei de impunere, care, potrivit dispozițiilor art.28 coroborate cu cele ale art.110 alin.3 din Codul de procedură fiscală, constituie titlul de creanță, contestatorul are la îndemână posibilitatea contestării, iar conform dispozițiilor art. 206 alin.3 din OG nr.92 /2003 contestațiile se depun la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru.
Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. (art.217 din Codul de procedură fiscală).
Având în vedere că titlul de creanță fiscală poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal, contestatorul beneficiind de dreptul de acces la o instanță judecătorească, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța apreciază că acesta nu mai poate invoca apărări de fond pe calea contestației la executare. De altfel, în motivarea contestației la executare s-a arătat că decizia de impunere a și fost contestată în fața Tribunalului M..
Împotriva sentinței civile nr. 1515 din 03.11.2011 pronunțată de Judecătoria Strehaia a formulat recurs recurenta contestatoare Șurlău V. L., criticând –o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a susținut că hotărârea e dată cu încălcarea dispozițiilor legale câtă vreme, instanța a analizat susținerile din contestația formulată numai prin prisma documentelor depuse la dosar de către intimată, fără însă ca aceasta să depună și contractul încheiat cu privire la contribuția asigurărilor de sănătate, obligativitatea acestuia rezultând din lege și se face la inițiativa uneia din părți.
A arătat că în absența unui astfel de contract instanța trebuia să admită cererea și să desființeze decizia de impunere pentru că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale și în absența oricărui contract.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare dedusă judecății s-a solicitat de către contestatoare anularea formelor de executare silită reprezentate de titlul executoriu nr. 607/14.06.2011 și a somației nr. 607 din aceeași dată, ambele emise de intimată, în motivare susținându-se pe de o parte că, nu a existat anterior un demers prin care să-i fi fost adusă la cunoștință creanța, pe de altă parte, decizia de impunere ce a constatat creanța fiscală este una nelegală, contestația împotriva acesteia fiind pe rolul Curții de Apel C., astfel că, este suspendat dreptul intimatei de a executa silit această decizie până la momentul soluționării irevocabile a acelei cauze.
Potrivit art. 141 alin. (2) din OG nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Instanța de recurs constată că titlul executoriu și somația contestate sunt conforme cu titlul de creanță reprezentat de Decizia de impunere nr. ACC 2711/29.12.2010, decizie ce este un act administrativ fiscal care, pentru a fi contestată, trebuie să urmeze procedura prevăzută de OG nr. 92/2003.
Prin urmare, în cauza de față, nu există niciun temei pentru anularea formelor de executare, respectiv a titlului executoriu și a somației de plată, atâta timp cât ele sunt conforme cu titlul de creanță prin care au fost stabilite obligațiile de plată și care nu a fost desființat în condițiile legii, pe calea contestației la executare neputându-se invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu tocmai pentru că legea prevede, astfel cum s-a arătat, o altă cale de atac în acest scop, de care contestatoarea a și uzat.
Cât privește critica recurentei referitoare la nelegalitatea deciziei de impunere se constată că aceasta excede cadrului procesual stabilit în fața instanței de fond, sub aspectul obiectului dedus judecății, potrivit chiar susținerilor contestatoarei, decizia de impunere fiind supusă controlului judiciar în fața instanței de contencios administrativ, urmare a demersului inițiat de către contestatoare.
Față de aceste considerente, recursul găsindu-se nefondat, în temeiul art.312 c.pr.civ, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenta contestatoare Șurlău V. L., împotriva sentinței civile nr. 1515 din 03.11.2011 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de Sănătate MH, având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, T. I. |
Red. M.A./ Tehn. MB
13 Martie 2012
2 ex. – cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 67/2012.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 80/2012. Tribunalul... → |
|---|
