Contestaţie la executare. Decizia nr. 840/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 840/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 840/R
Ședința publică de la 29 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta-intimata P. comunei Căzănești împotriva sentinței civile nr. 2039/19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata-contestatoare P. C. L. și intimata ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. I., pentru recurenta intimată P. comunei Căzănești și avocat P. Teluța, pentru intimata contestatoare P. C. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat B. I., pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate, iar pe fond solicită respingerea contestației ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat P. Teluța, pentru intimata contestatoare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală. Arată că potrivit art.256 alin.4 din codul fiscal – „fiecare proprietar datorează impozit pentru partea de teren aflată în proprietatea sa”, iar „ în cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv”. La pct. 7 din Normele metodologice se arată că se consideră proprietari de terenuri și acei contribuabili cărora li s-a reconstituit sau constituit dreptul de proprietate, după caz, „de la data punerii în posesie constatată prin procese verbale”. În speță pentru terenul agricol, nu există nici proces verbal de punere în posesie, nici titlul de proprietate. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la data de 22.12.2011, sub nr._, petenta P. C. L. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare și a titlului executoriu emise cu încălcarea prevederilor fiscal și a procedurii fiscale emise de Primăria comunei Căzănești.
În motivarea contestației petenta a susținut că s-au calculat impozit și penalități pentru 10 ha teren extravilan și pentru întreaga suprafață de 5,14 ha pădure, fără să se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul extravilan, iar dreptul pentru suprafața împădurită a fost stabilit pentru tatăl său P. C. A. și unchiul său P. Tadeu, astfel că cota de proprietate este de ½ din suprafața împădurită și tot în aceeași cotă trebuie să suporte și impozitul.
În dovedirea contestației a depus la dosar somație, situația privind calculul impozitelor, înștiințare de plată, certificat de deces al autorului său, certificat de naștere propriu, carte de identitate.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
La cererea instanței Primăria comunei Căzănești, cu adresa nr.660 din 24.02.2012, a înaintat actele care au stat la baza emiterii titlului executoriu, fără a depune proces verbal de punere în posesie și titlu de proprietate.
Cu adresa nr.1363 din 12.03.2012 Primăria comunei Căzănești a susținut că autorul petentei a fost validat în baza Legii 18/1991 cu suprafața de 3,36 ha, însă nu a fost eliberat proces verbal de punere în posesie și nici titlu de proprietate, iar pentru terenul forestier s-a emis titlul nr.310/17.06.2002 ce a fost depus în copie xerox.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă recursului a admis în parte contestația la executare formulată, a anulat parțial actele de executare emise în sarcina petentei, menținându-le în limita a 124 lei impozit datorat pentru pădure pe perioada 2006-2009 și 249,10 lei penalități de întârziere pentru aceeași perioadă și pentru aceleași terenuri, reprezentând cota de 1/2 cuvenită acesteia și a obligat pe intimata . sumei de 694 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând situația privind calcul impozitului și taxelor datorate, reține că acestea s-au raport la 5 ha teren arabil, 3 ha pășune, 2 ha fânețe și 5,14 ha pădure, fără ca petenta să fi fost pusă în posesie cu suprafața de teren arabil, pășune și fânețe, astfel că aceasta nu exercită o posesie sub nume de proprietar pentru aceste terenuri și față de prevederile art.256 Cod fiscal nu datorează impozit pentru aceste suprafețe.
Cât privește impozitul și penalitățile pentru pădure, instanța reține că impozitul pe pădure este de 62 lei/an, iar situația privind calcul impozitelor și taxelor acoperă intervalul 2006-2009 în cuantum de 248 lei, pentru care au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 250,20 lei.
Cum potrivit titlului de proprietate beneficiari sunt P. Tadeu și P. A., fără a se cunoaște întinderea dreptului fiecăruia, se apreciază că fiecare trebuie să suporte în cotă de ½ impozitul pe pădure, cât și penalitățile, astfel că petentei îi revine suma de 124 lei cu titlu de impozit și 125,10 lei cu titlu de penalități de întârziere, în total 249,10 lei.
Împotriva sentinței recurate în termen legal a formulat recurs intimata P. comunei Căzănești, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs susține că înștiințarea de plată a fost emisă ca urmare a controlului Camerei de Conturi M., stabilindu-se că reclamanta datorează începând cu anul 2006 impozite pentru suprafețele de teren agricol și pădure, sume pentru care a fost somată, la care se adaugă penalități de întârziere.
Potrivit dispozițiilor legii 571/2003 privind codul fiscal – republicat, impozitele pe teren datorate se pot recupera pentru o perioadă de 5 ani.
Reclamanta avea obligația ca în fiecare an, dacă apar modificări privind proprietatea să înștiințeze Primăria, depunând în acest sens și acte doveditoare.
Astfel, prin decizia Camerei de Conturi M. s-a reținut că nu au fost calculate impozit și penalități pentru 2006-2009 datorat de petentă, drept pentru care a fost emisă somația.
Arată că în mod greșit instanța a considerat că în lipsa unui titlu de proprietate, reclamanta nu datorează impozit, fără a lua în calcul faptul că autorul acesteia a fost validat în baza legii 18/1991 cu întreaga suprafață și pentru care este obligată să plătească impozit.
Instanța a apreciat greșit probele administrate, fără a ține cont de faptul că impozitele au fost stabilite ca urmare a calculelor impuse prin decizia Camerei de Conturi M..
Intimata-contestatoare P. C. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în motivare susținând că, potrivit art.256 alin.4 din codul fiscal – „fiecare proprietar datorează impozit pentru partea de teren aflată în proprietatea sa”, iar „ în cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv”. La pct. 7 din Normele metodologice se arată că se consideră proprietari de terenuri și acei contribuabili cărora li s-a reconstituit sau constituit dreptul de proprietate, după caz, „de la data punerii în posesie constatată prin procese verbale”. În speță pentru terenul agricol, nu există nici proces verbal de punere în posesie, nici titlul de proprietate.
A arătat că, deși recurenta a făcut referire la anumite decizii, acestea nu există la dosarul cauzei, neavând cunoștință despre ele, întrucât nu i-au fost comunicate, prin recursul său intimata încercând să lămurească instanța că simpla formulare a unei cereri de reconstituire, atrage obligația de achitare a impozitului asupra terenului solicitat, chiar în condițiile în care titularul nu a devenit proprietar, nu a fost pus în posesie și nu folosește terenul, ori, dispozițiile legal exprese arătate denotă că acest recurs reprezintă un abuz de drept.
În ce privește motivul de recurs ce vizează cheltuielile de judecată, a precizat că, recurenta nu a fost de bună credință tocmai pentru că nu și-a revocat actele emise nelegal la momentul în care ea s-a prezentat personal și a susținut că nu datorează impozit pentru ceva ce nu posedă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art. 3041c.p.civ. se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
P. contestația la executare dedusă judecății, debitoarea a solicitat anularea parțială a actelor de executare emise de intimată în procedura executării silite a sumei de 4260 lei cu titlu de impozit și penalități calculate pentru suprafața de 10 ha teren extravilan respectiv 5,14 ha pădure ce au aparținut autorului său, motivarea sa fiind în sensul că, impozitul și penalitățile aferente pentru terenul pădure trebuie suportat de ea doar în cuantum de ½ tocmai pentru că acesta este deținut în coproprietate cu unchiul său P. Tadeu, de asemenea, nu datorează impozit pentru cele 10 ha teren extravilan tocmai pentru că nu a fost pusă în posesie pentru acest teren, nefiindu-i emis nici titlu de proprietate.
Din somația emisă de intimată la data de 09.12.2011, precum și din înscrisul aflat la fila 6 dosar fond, înscris ce relevă modalitatea de calcul a impozitelor și penalităților de întârziere datorate în perioada_10 de către autorul reclamantei P. C., rezultă că impozitul și penalitățile aferente au fost calculate pentru suprafața deținută de acest autor în registrul agricol, respectiv 10 ha teren extravilan și 5,14 ha teren cu vegetație forestieră, pentru acest din urmă teren fiind emis pe numele moștenitorilor, inclusiv al contestatoarei, titlul definitiv de proprietate nr. 310/17.06.2002, suma totală calculată în acest sens fiind inițial de 2752 lei.
Se reține că, ulterior stabilirii acestei sume conform notei de calcul emisă la 09.12.2011 (fila 44 dosar fond), prin invocarea unui audit al Curții de Conturi M., intimata a stabilit accesorii pe perioada 01.12._11, de asemenea impozitul datorat pentru aceleași bunuri pentru anii 2010 și 2011, procedând la emiterea actelor de executare silită pentru suma totală de 4260 lei.
Contrar susținerilor recurentei, se reține că, debitoarea contestatoare a făcut dovada pe de o parte că, terenurile forestiere pentru care a fost emis titlu de proprietate de pe urma autorului P. C. sunt deținute în coproprietate cu unchiul său, sens în care este nejustificată urmărirea sa pentru întreaga sumă datorată cu titlu de impozit și accesorii pentru acest teren, în acest sens fiind incidente disp. art. 256 alin 4 din legea 571/2003, pe de altă parte că, pentru suprafața de 10 ha teren extravilan nu a fost pusă în posesie în procedura de reconstituire și nu a fost emis titlu de proprietate pentru aceasta, astfel că nu datorează impozit pentru acest teren, dispozițiile art. 256 alin. 1 din același cod fiscal statuând că, doar persoana ce are în proprietate teren situat pe teritoriul țării are obligația suportării impozitului.
Deși recurenta invocă acte de control efectuate de Camera de Conturi M., în ce privește situația fiscală a petentei, nu face dovada în acest sens, aceeași fiind situația și în ce privește referirea la existența unei decizii prin care petentei i s-ar fi respins contestația împotriva înștiințări de plată, ca act administrativ fiscal.
Neîntemeiată se găsește a fi și critica ce vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Sub acest aspect se reține că, fiind stabilită culpa sa procesuală în declanșarea litigiului, creditoarea intimată datorează cheltuieli de judecată, în acest sens fiind dispozițiile art. 274 c.p.civ.
În temeiul considerentelor expuse, apreciind asupra netemeiniciei criticilor aduse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de intimata P. comunei Căzănești împotriva sentinței civile nr.2039/19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata-contestatoare P. C. L. și intimata ., ca nefondat.
Obligă recurenta intimată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata contestatoare Peonaru C. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, T. I. |
M.A./B.M. – 2 ex
10.07.2012
Cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 150/2012.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 153/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
