Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 150/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 150/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-06-2012 în dosarul nr. 150/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 150/2012
Ședința publică de la 01 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul B. M. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul și consilier juridic C. C. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: titlu de proprietate nr._, copie sentința civilă nr.154/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Vînju M., adresă și extras din Tabelul nominal cu dislocații din . august 1958 emise de M. Administrației și Internelor.
Reclamantul a depus prin serviciul registratură o cerere prin care a solicitat înlocuirea martorei F. Firica propusă în ședința de judecată de la 18.05.2012 ,deoarece aceasta este foarte bătrână cu martora G. Marghiaoala propusă în lista cu martori depusă de reclamant tot prin serviciul registratură.
Instanța admite cererea de înlocuire a martorului formulată de reclamant.
Au fost audiați martorii prezenți -B. Stiucan I. și G. M. sub prestare de jurământ susținerilor lor fiind consemnate în declarațiile atașate la dosar.
De asemenea i-a fost luată o declarație reclamantului susținerile sale fiind consemnate și atașate la dosar.
Reclamantul a solicitat încuviințarea unei expertize de specialitate.
Consilier juridic C. C. pentru pârât s-a opus la efectuarea expertizei.
Instanța a respins proba cu expertiza solicitată de reclamant, apreciind că față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu este concludentă și utilă soluționării cauzei .
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 150 și următoarele cod procedură civilă, a constat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra acțiunii civile de față;
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată .
Consilier juridic C. C. pentru pârât a pus concluzii de respingere a acțiunii, lipsa de folosință a casei și terenurilor nu face obiectul legii nr. 221/2009.
TRIBUNALUL;
Asupra cauzei civile de față ;
Constată că la data de 23.04.2012 reclamantul B. M I. a chemat în judecată pe pârâții S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice –Direcția Generală a Finanțelor Publice M. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 8000 euro reprezentând despăgubiri morale și 12.000 euro despăgubirii materiale constând în uzufructul bunurilor indisponibilizate respectiv chiria spațiilor de locuit pe perioada 18.06.1951- până în anul 1965 și arenda din exploatarea pământului din 1951 până în 1989 .
In motivarea acțiunii a arătat reclamantul că în ziua de 15.06.1951 fiind copil de numai 9 ani împreună cu sora de 7 ani, mama B. A. și bunica S. M. au fost deportați din localitatea Flămânda, actualmente Jiana, raionul Vînju M. și mutați cu domiciliu obligatoriu cu . G..
Adunați mai multe familii din comunele învecinate pe valea Scăpăului au pornit spre gara Prunișor fiind îmbarcați în vagoane de marfă.
Ajunși la destinație au fost lăsați în câmp, și-au construit bordeie, au suferit ,boli, foame ,lipsa asistenței medicale.
La întoarcere au găsit casa ocupată de sediul PRM, anexele distruse ,casa au reprimit-o după 8 ani de zile ,au fost nevoiți să o renoveze și apoi au vândut-o în anul 1967.
Reclamantul în dovedirea cererii a depus la dosar următoarele înscrisuri:acte de filiație certificate de naștere,deces,adrese,titluri de proprietate ,inventar cu bunurile mobile și imobile de la data dislocării,hotărârea nr.334/15.03.1951,harta cu locul dislocării,copie extras de la Arhivele Statului,decizia nr.81/13.02.1991,hotărârea nr.7/03.01.1991,contract de vânzare cumpărare mr.509/1967.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 și în subsidiar disp. art. 504-506 C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale cu incidență în cauză, instanța constată cererea neîntemeiată.
P. cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea Statului R. la acordarea de daune materiale și morale în baza Legii nr. 221/2009, potrivit căreia persoanele ce au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 31.10.1950, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Se constată că, prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art.147 din Constituție potrivit cărora, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
La data soluționării acțiunii de față termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional a expirat, astfel că acțiunea este lipsită de temei juridic.
În condițiile stabilite de art. 31 alin.1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta, în lumina art.11 și 20 din Constituție, în răspunderea juridică, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale. În măsura în care este necesar, instanța judecătorească va aplica direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în absența unei reglementări legale care să fi înlocuit sau completat dispozițiile prevăzute prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională, promovând astfel actualitatea principiilor statului de drept, asigurarea supremației Constituției, precum și importanța controlului constituționalității legilor de către Curtea Constituțională, ca factori pentru întărirea statului de drept.
Pe de altă parte lit. b a art. 5 din legea nr. 221/2009 prevede că persoanele care au suferit măsuri abuzive pot cere obligarea statului la „acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate […] ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare” .
Ori despăgubirile solicitate de reclamant, constând în chiria spațiilor de locuit și respectiv renta, arenda, uzufructul terenurilor agricole, pe de o parte nu poate fi asimilat confiscării unor bunuri și pe de altă parte așa cum reiese din propriile susțineri și din declarațiile martorilor imobilele au fost restituite proprietarilor în baza altor legi reparatorii .
Echivalentul uzufructului casei și terenurilor, solicitate de reclamant în forma precizată în cererea de chemare în judecată nu pot face obiect al despăgubirii, în baza legii nr. 221/2009 .
Așa fiind, instanța urmează a respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul S. R., R. de Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. M. I., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ..7, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M.,Drobeta Turnu Severin, ..1 Drobeta Turnu Severin.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 01.06.2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. C. | ||
Grefier, L. I. |
CS/LI/4 ex.
Confidențial cod.op.2626
| ← Cereri. Decizia nr. 707/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 840/2012. Tribunalul... → |
|---|
