Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 80/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 80/R
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta - intimată . împotriva sentinței civile nr._/08.12.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-contestataore . lichidator judiciar F. C. SPRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic G. A., în calitate de apărător al recurentei–intimate, avocat dr. S. I. S., cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică și C. D., pentru intimata contestatoare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, prin fax, la data de 18.01.2013, din partea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S., fosta A.V.A.S., în calitate de creditoarea a . de intervenție în interesul lichidatorului judiciar, cererea formulată în temeiul art. 51 și urm. cod procedură civilă, cu duplicate pentru comunicare.
Câte un duplicat al cererii de intervenție se înmânează apărătorilor părților.
Instanța pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată în cauză.
Avocat G. A., pentru recurenta-intimată, solicită respingerea acestei cererii ca inadmisibilă.
Avocat S. I. S., pentru intimata contestatoare, arată că este de acord cu admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată, dar A.A.A.S. nu are calitate de creditor în prezenta cauză, urmează ca instanța să se pronunțe.
Instanța respinge cererea de intervenție în interesul lichidatorului judiciar formulată de Autoritătea pentru Administrarea Activelor Statului, întrucât nu rezultă că ar justifica vreun interes în prezenta cauză.
Instanța pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat invocată la instanța de fond.
Avocat G. A., pentru recurenta-intimat, arată că nu a fost luată în considerare de instanța de fond. Solicită respingerea excepției de autoritate de lucru judecat. Arată că nu trebuie invocată în materie de executare silită. Autoritatea de lucru judecat se referă doar la contestația la titlu nu la datele din titlu. Depune la dosar RIL nr.3/2011 al ÎCCSJ.
Avocat S. I. S., pentru intimata contestatoare, arată că nu a fost investit judecătorul fondului cu această excepție.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G. A., pentru recurenta-intimat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației la executare, ca nefondată. Arată că și-a exprimat în scris punctul de vedere. Depune concluzii scrise.
Avocat S. I. S., pentru intimata contestatoare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Se ia act că, după terminarea ședinței de judecată, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S., fosta A.V.A.S., în calitate de creditoarea a . de intervenție în interesul lichidatorului judiciar și înscrisuri.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr._, în data de 04.11.2011, contestatoare . L. J. F. C. SPRL a contestat executarea silită pornită împotriva acesteia de intimata ., în dosarul de executare nr. 77/2010 al B. M. D., solicitând ca instanța să dispună anularea Somației nr.77/24.10.2011 ca nelegală și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt contestatoarea menționează că are calitatea de societate profesională cu răspundere limitată, funcționând ca practician în insolvență, deținând calitatea de lichidator judiciar la . – în faliment.
P. sentința civilă nr.7649/29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoare și a anulat întreaga executare silită începută la cererea aceluiași executor judecătoresc, în același dosar. executorul judecătoresc, paradoxal a emis o nouă somație în data de 21.06.2011 cu exact același conținut ca și cea anulată, alături de întreaga executare silită declanșată în dosarul nr. 77/2010, printr-o sentință judecătorească definitivă.
P. sentința civilă din data de 13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2011, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoarea . anulat, din nou, somația de executare emisă de același executor judecătoresc, în același dosar.
Executorul judecătoresc emite o a treia somație în data de 24.10.2011, cu același conținut ca și cele două anulate deja, alături de întreaga executare silită declanșată în dosarul execuțional nr.77/2010, prin două sentințe definitive. Întrucât executarea silită nu se poate realiza în temeiul hotărârilor judecătorești invocate, intimata neavând un titlu executoriu pe care să își fundamenteze pretențiile, susceptibile de executare silită.
Intimata nu are un titlul executoriu care să i confere calitatea de acționar al . faliment, și în temeiul căruia să poată solicita unui organ de executare să oblige contestatoarea la operarea cuvenitelor mențiuni la ORC T. și în Registrul Acționarilor debitoarei .>
P. sentința civilă nr.411/08.04.1999 pronunțată în dosarul nr. 1290/1998 Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamanta ., în temeiul prevederilor Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ (în vigoare la acea dată) și a constatat refuzul nejustificat al FPS ( una din antecesoarele A.-ului de astăzi) de a rezilia cererea reclamantei . privitoarea la aplicabilitatea prevederilor art. 4 alin.4 din HG nr. 55/1998, obligând FPS să emită un act administrativ potrivit obligației impuse de același articol. Din copia sentinței nr. 411/1999, arată contestatoarea, că se poate observa pertinenta susținerilor acesteia, precum și faptul că nu a avut calitatea de parte în acel litigiu, nefiindu-i opozabilă sentința judecătorească. Mai arată contestatoarea că în anul 1998 a început procedura reorganizării judiciare și a falimentului, astfel că intimata nu se putea îndrepta și împotriva acestea.
P. decizia nr. 2020/05.10.2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 4526/2005, instanța a admis recursul creditoarei . împotriva sentinței nr. 89/28.04.2005 pronunțată de judecătorul sindic în cadrul Tribunalului A. – Secția Comercială. Astfel, s-a modificat sentința în sensul că a obligat judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar al falitei ., punerea în executare a sentinței civile nr. 411/1999 pronunțată d Curtea de Apel București, precum și îndeplinirea formalităților de înregistrare a modificării în structura acționariatului, în registrul acțiunilor și al acționarilor societății falite.
P. sentința nr. 89/2005 pronunțată de Tribunalul A. ( modificată în recurs prin decizia nr. 2010/2005), judecătorul a interpretat această sentință ( nr. 411/1999) și a concluzionat că nicidecum FPS-ul nu a fost obligată să vândă acțiunile deținute la . faliment, către revizuientă. Mai mult decât atât atâta, sentința nr. 411/1999 proteja un drept sau un interes legitim vătămat printr-un act administrativ, obligând pârâta din acel dosar la emiterea unui act administrativ și nu la vânzare.
Consecința pronunțării sentinței nr. 411/1999 o reprezintă încheierea actului translativ de proprietate asupra acțiunilor deținute de A. București la S. SA – în faliment, din patrimoniul A. în patrimoniul cumpărătorului (posibil ., dar nu obligatoriu). Acest act translativ de proprietate asupra acțiunilor nu a existat niciodată și nici nu există în prezent.
După obținerea celor două hotărâri judecătorești, recurenta . convinsă că acestea nu îi conferă calitatea de acționar a mai inițiat câteva demersuri judiciare.
Intimata C. L. SRL, în anul 2009 a obținut încheierea nr. 2780/03.03.2009 pronunțată de judecătorul delegat de la ORC T. de pe lângă Tribunalul T., prin care, cel puțin surprinzător (la fel ca și obținerea Deciziei nr.2020/2005) este înscrisă în Registrul Comerțului ca și acționar al S. SA – în faliment. P. Decizia nr. 1385/03.11.2009, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, instanța a admis recursurile declarate de F. C. SPRL, lichidator judiciar la . București și ., împotriva încheierii nr. 2780/03.03.2009 pronunțată de Judecătorul delegat la ORC de pe lângă tribunalul T. în contradictoriu cu intimații . București și ORC de pe lângă Tribunalul T.. A modificat în tot, încheierea recurată, în sensul că a respins cererea formulată de C. L. SRL privind înscrierea în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul T. .
Se mai învederează că tot intimata C. L. SRL este cea care la data de 04.12.2009, promovează pe rolul ICCJ o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri între Decizia nr. 2020/2005 și Decizia nr. 1385/2009. Instanța Supremă, prin Decizia civilă nr. 2018/01.06.2010, irevocabilă, a respins cererea de revizuire, statuând implicit că . nu are calitatea de acționar al . faliment, neproducându-se transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor de la A., la ..
Astfel, susține contestatoarea, executarea silită din dosarul nr. 178/2008 al B. M. D. este nelegală. Toate hotărârile judecătorești la care intimata face referire sunt prescrise.
Totodată, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, invocând prevederile art. 403 al.1 și al.3 cod procedură civilă.
În drept, contestatoarea invocă prevederile art. 399, art.400, art. 401, art. 402 al.1, art. 403 al.1 și 3 cod procedură civilă.
În probațiune, a depus la dosar înscrisuri în dovedire ( f.14-77).
Intimata, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect, întrucât contestatoarea nu s-a conformat somației din data de 24.10.2011 în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 580 ind.2 cod procedură civilă, în temeiul art. 580 ind.2 cod procedură civilă Teza a II-a, s-a formulat cererea de autorizare a executorului judecătoresc, să îndeplinească obligația prevăzută în titlul executoriu, cererea de autorizare formând obiectul dosarului nr._/325/2011 cu termen de soluționare în data de 11.01.2012. S-a trecut, la a două fază a executării silite, față de faptul că cerere de suspendare provizorie a executării formulată de contestatoare a fost respinsă de președintele instanței în dosarul nr._/325/2011 al Judecătoriei Timișoara, prin încheierea din data de 07.11.2011.
În acest condiții, intimata solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În subsidiar, intimata învederează că această contestație la executare este și nefondată. Față de prescripția dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare, solicită respingerea ca nefondată. De altfel, această excepție a fost invocată și în celelalte două contestații la executare anterioare, soluționate prin sentințele nr.7649/2011 și nr._/13.10.2011 ale Judecătoriei Timișoara. Apoi, potrivit art. 387 al.2 cod procedură civilă „ dacă în termenul arătat în somație debitorul nu-și execută de bună voie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită”, iar potrivit art. 580 ind.2 cod procedură civilă „ dacă debitorul refuză să îndeplinească obligația cuprinsă în titlul executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.”
Mai susține intimata că sentința civilă nr. 7649/2011 a Judecători Timișoara invocată ca având autoritate de lucru judecat nu este irevocabilă, aceasta aflându-se în faza de recurs, formând obiectul dosarului nr._/325/2010 a Tribunalului T., cu termen de judecată în 08.12.2011. În al doilea rând, sentința respectivă nu întrunește condițiile prevăzute de ar. 1202 cod civil, privind tripla identitate pentru ca o hotărâre judecătorească să poată avea autoritate de lucru judecat. Astfel, din conținutul sentinței menționate, se poate observa că obiectul acelei contestații la executare a fost procesul verbal de executare silită al B. M. D. nr. 77/2010, proces verbal care, potrivit conținutului său, ține loc de înscriere în registrul acționarilor, A . în locul A. București, astfel că obiectul primei contestații la executare nu este identic cu obiectul celei de a două contestații la executare, care l-ar putea constitui somația nr. 77/2011, soluționată prin sentința civilă nr._/13.10.2011 de Judecătoria Timișoara.
Nu există nici identitate între părți, susține intimata. În prima contestație la executare a avut calitate de contestatoare și A. București, în timp ce singura contestatoare, în cea de a doua contestație este . lichidator judiciar F. C. SPRL.
Este de observat și faptul că hotărârile judecătorești, pronunțate în materie de executare silită au autoritate de lucru judecat numai cu privire la actul de executare atacat și criticat nu și cu privire la actele de executare ulterioare pronunțării sentinței în cauză.
În drept intimata invocă art. 115-118 cod procedură civilă.
Judecătoria Timișoara prin sentința supusă recursului, a admis contestația la executare, a dispus anularea somației nr. 77/24.10.2011 emisă în dosarul execuțional nr. 77/2010 al B. M. D. și a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 204, 3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut în esență că prin Decizia civilă nr. 2020/2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis recursul formulat de către . București și a fost obligat judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar al ., să pună în executare sentința nr. 411/08.04.1999 pronunțată de către Curtea de Apel București ( care obliga FPS să emită un act administrativ potrivit obligației impuse de art.4 alin.4 din Anexa nr.1 din HG nr.55/1998 pentru aprobarea normelor metodologice privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active precum și Regulamentul de organizare și funcționare al FPS privind pachetul de 62,992 % acțiuni deținute de stat la .), precum și îndeplinirea formalităților de înregistrare a modificării în structura acționariatului, în registrul acțiunilor și al acționarilor societății falite.
Întrucât instituțiile contestatoare nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor, prin hotărârea de mai sus, la data de 24.08.2010, intimata din prezenta cauză, a început executarea silită în dosarul de executare silită nr. 77/2010 al B. M. D..
În acest dosar s-a emis somația nr. 77/24.10.2011 cu privire la obligația contestatoarei . de a înregistra societatea C. L. SRL București în registrul acționarilor . acționar pentru cota deținută de A..
Potrivit art. 580 ind.2 cod procedură civilă, debitorul trebuie să îndeplinească obligația de a face, cuprinsă în titlul executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației.
Or, în speța de față, instanța apreciază că prin titlul executoriu enunțat mai sus, se stabilește în sarcina contestatoarei, o obligație de a face intuituu personae, ceea ce se traduce prin faptul că acestea nu pot fi aduse la îndeplinire decât de către persoana obligată. Este evident că în aceste ipoteze, îndeplinirea în natură a acestor obligații nu se poate realiza decât de către debitor, neputându-se considera că se poate realiza o executare silită directă a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
În acest context, creditorul are posibilitatea formulării unei acțiuni având ca obiect amenda civilă prevăzută de art. 580 ind.3 cod procedură civilă., prin care debitorul să fie obligat la plata unei sume de bani în favoarea statului, calculate pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligației. Astfel, amenda civilă reprezintă un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a unei obligații de a face intuituu personae, pus la dispoziția obligației, care poate sesiza instanța în acest sens.
În concluzie, instanța apreciază că executorul judecătoresc nu poate începe executarea silită a unei obligații de a face intuituu personae.
Față de aceste considerente, în baza art. 399 cod procedură civilă, instanța apreciază că executarea acestei obligații de a face intuituu persoane cuprinse în titlul executoriu s-a desfășurat în cadrul unei proceduri excluse de lege, și în consecință va dispune anularea somației nr. 77/24.10.2011 emisă în dosarul execuțional nr. 77/2010 al B. M. D..
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța o va respinge întrucât la data de 24.10.2008, s-a depus de către intimată la ORC de pe lângă Tribunalul T., o cerere de înregistrare în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la modificarea actului constitutiv, iar prin încheierea nr. 2780/2009 a ORC T. s-a admis cererea, astfel încât în baza art. 405 ind.2 cod procedură civilă, s-a realizat întreruperea cursului prescripției executării silite.
Aceeași soluție a fost reținută în sentința civilă nr._/13.10.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, aceasta nu a fost invocată de contestatoare, însă nu se poate reține această excepție nefiind îndeplinite condițiile art. 1201 cod civil, respectiv, nu există identitate de obiect și cauză între prezenta contestație și celelalte contestații la executare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs intimata ., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susține că, instanța de fond a apreciat că obligația debitoarei ar fi o obligație intuituu persoane rupând analiza sa din contextul real al titlului executoriu și omițând să indice și criteriile pe care le-ar fi avut în vedere atunci când a decis că, ar fi vorba de o obligație intuituu personae.
Așa cum rezultă din conținutul titlului executoriu și din situația de fapt și de drept, . Timișoara are calitatea de debitoare în cauză datorită împrejurării speciale care o constituie procesul de insolvență al debitoarei ..
Deci, contestatoarea . Timișoara a devenit debitoare, datorită refuzului său de a se conforma sentinței civile nr. 411/1999 a Curții de Apel București și încheierii din 25.11.2005 a judecătorului sindic al Tribunalului A..
Arată că, obligația de a face în prezenta cauză nu este o obligație intuituu persoane, ea putând fii îndeplinită și de către alte persoane, altele decât debitoarea, cum ar fi spre exemplu, executorul judecătoresc de drept comun.
Practic, obligația lichidatorului judiciar . Timișoara, constă în aceea de a înscrie în registrul acționarilor ., societate aflată în procedura insolvenței, în locul A., ca proprietar majoritar al acțiunilor societății, . București, pentru cota prevăzută în titlul executoriu.
Ori, o asemenea obligație de a face o mențiune pur și simplu în registrul acționarilor față de refuzul debitoarei, îl poate face și executorul judecătoresc, mai ales și față de faptul că, registrul acționarilor . un registru virtual, neexistând practic în formă materială.
Arată că, instanța de fond nu evidențiază niciun criteriu în baza căruia se poate delimita obligația de a face intuituu persoane față de celelalte obligații de a face.
În al doilea rând, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică fiind în totală contradicție cu jurisprundența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe din România.
Astfel, jurisprudența constantă a instanțelor de judecată, inclusiv a instanței supreme, a statuat faptul că, în cazul obligațiilor de a face, strict personale, sunt incidente dispozițiilor art. 5802 cod procedură civilă și ca atare, executarea silită începe prin intermediul executorului judecătoresc, de vreme ce textul de lege se refera la comunicarea unei somații către debitor, ca act începător de executare, așa cum este prevăzut de art. 387 cod procedură civilă, ceea ce implică și participarea executorului.
În concluzie, a se apela la prevederile art. 5803 cod procedură civilă în mod direct, fără participarea executorului judecătoresc, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de exercitare a unui astfel de acțiuni în temeiul unui drept actual prin neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 5802 cod procedură civilă și art. 5803 cod procedură civilă.
Arată că, în condițiile concrete de fapt și de drept ale titlului executoriu, consideră că, în speță sunt aplicabile condițiile art. 5802 cod procedură civilă, obligația care s-a stabilit prin titlul executoriu în sarcina debitoarei poate fi executată și de către alte persoane, în speță de către executorul judecătoresc.
P. încheierea de ședință din data de 20.09.2012, pronunțată de Tribunalul T., cauza a fost suspendată până la soluționarea cererii de strămutare ce face obiectul dosarul nr._, aflat pe rolul ICCJ.
P. încheierea de ședință din data de 01.11.2012, pronunțată de Tribunalul T., s-a repus cauza pe rol și s-a trimis dosarul spre competentă soluționare Tribunalului M. conform dispozițiilor Încheierii civile nr.6615/30.10.2012, pronunțată de ICCJ în dosar nr._, prin care a fost soluționată cererea de strămutare a prezentei cauze și s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul T. la Tribunalul M., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.
La Tribunalul M., cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a II –a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
P. încheierea de ședință din data de 11.12.2012, dosarul a fost transpus la Secția I Civilă din cadrul Tribunalului M., sub nr._ .
Analizând recursul conform motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304, 3041 cod procedură civilă tribunalul constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse .
Cât privește primul motiv de recurs se apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că suntem în prezența unei obligații intuitu personae, susținerea recurentei că obligația ar putea fi îndeplinită de executorul judecătoresc nu poate fi reținută întrucât obligația conținută în sentința civilă nr. 411/08.04.1999 menționează ca debitor pe contestatorul F. C. S.P.R.L. (devenit debitor în calitatea sa de lichidator judiciar ) acesta fiind singurul care poate să opereze dispozițiile din titlul executoriu . De altfel obligația ce-i incumbă este aceea de a emite un act administrativ în sensul obligațiilor impuse de prevederile art. 4, alin. 4 din Anexa 1 a HG nr. 55/1998 care, contrar susținerilor recurentei nu poate fi emis de executorul judecătoresc .
Al doilea motiv vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate vis-a-vis de soluția pronunțată de ICCJ în decizia nr. 3/17.01.2011 dată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că „amenda civila prevazuta de dispozitiile art. 580^3 din Codul de procedura civila poate fi aplicata debitorului unei obligatii de a face cu caracter strict personal doar in cadrul procedurii executionale ce debuteaza prin incuviintarea executarii silite in conditiile art. 373^1 din Codul de procedura civila, urmata de somatia prevazuta de art. 387, art. 572 si art. 580^2 din Codul de procedura civila” .
Sub acest aspect s-a invocat la fond autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 7649/2011 a Judecătoriei Timișoara definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 904/R/LP/15.12.2011 a Tribunalului T. . Deși nu s-a pronunțat asupra excepției, în mod corect a reținut instanța de fond că autoritatea de lucru judecat în materia executării silite operează numai în privința actului de executare atacat . Cu toate acestea prin sentința invocată instanța s-a pronunțat în sensul nelegalității procedurii de executare inițiată de recurentă și anularea tuturor formelor de executare începute în dosarul nr. 77/2010 B. M. D. . În consecință în prezenta cauză operează prezumția de lucru judecat în privința procedurii similare inițiate în prezenta cauză, instanța neputând face abstracție de cele statuate prin sentința anterior menționată .
Recurenta nu poate începe o nouă executare silită prin emiterea unei noi somații în aceleași condiții ca cele analizate anterior de instanțele din județul T., singura posibilitate de constrângere a debitoarei, pe care o are la îndemână, fiind solicitarea ca acesteia să-i fie aplicată amenda civilă prevăzută de art. 5803 cod procedură civilă .
De prisos a mai fi analizată pe fond somația, care cuprinde alte date decât cele înscrise în titlul executoriu sentința civilă nr. 411/08.04.1999 .
Față de aceste considerente tribunalul în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă, în condițiile admiterii excepției puterii de lucru judecat, va respinge ca nefondat recursul declarat de intimată . împotriva sentinței civile nr._/08.12.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția puterii de lucru judecat.
Respinge recursul civil formulat de recurenta - intimată . împotriva sentinței civile nr._/08.12.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-contestataore . lichidator judiciar F. C. SPRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, T. I. |
C.S./T.I. – 2 ex./20.02.2012
Cod operator 2626
| ← Acţiune pauliană. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 2308/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
